102 matches
-
nu a iubit-o niciodată, oricât s-a străduit ea. „Nu iubește pe nimeni”, a zis; „poate doar niște himere: și-a construit, în minte, niște modele feminine, și cum nu se poate, cu adevărat, așa ceva, este tot mai dezamăgit.” Vizitatoarea a spus că, uneori, E. amintește de o prințesă, de Femeia solară, de Femeia cu părul roșu, de Irene: pe Irene o visează des, e femeia lui din vis, zice acesta. „Nu există nici una în realitate, cred. Le născocește!” consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a spus că, uneori, E. amintește de o prințesă, de Femeia solară, de Femeia cu părul roșu, de Irene: pe Irene o visează des, e femeia lui din vis, zice acesta. „Nu există nici una în realitate, cred. Le născocește!” consideră vizitatoarea. A adus, special, o revistă; E. semnează, acolo, o proză Femeia solară, începe așa: „Sybille e femeia inventată de tine, fiindcă inventezi femei”. Quod erat demonstrandum. Amital, intravenos. ............................................................................................... Inițial, angoasă; la originea dereglării psihice a pacientului stă un libido neîmplinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
demonstrandum. Amital, intravenos. ............................................................................................... Inițial, angoasă; la originea dereglării psihice a pacientului stă un libido neîmplinit. Prințesa, Femeia solară, Femeia cu părul roșu, Irene. Mai ales Irene - e visată, influențează negativ somnoterapia. E. a scris câte ceva despre toate astea, a publicat; vizitatoarea deține o adevărată bibliografie. Unde vrei să te mai vâri, doctore? Visez cu ombilicul, există acolo o ceakră! Poți să-mi scoți creierul de tot - te gândești, deocamdată, la o lobotomie -, eu tot o visez pe Irene! Sunt impregnat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o revadă. De la Irene are o scrisoare, o citește mereu: i-a trimis-o după ce a părăsit-o. Are un fix: citește scrisoarea. O poartă cu actele, s-a tocit.” Despre Femeia solară nu știe nimic. Nimeni nu are idee. Vizitatoarea, doar, o bănuială. O chestie platonică. Îl pândesc să văd dacă se masturbează. Agitat; aplicat electroșocuri și insulinoterapie. Convulsiile inerente tratamentului - s-a zbătut ca o fiară, e puternic - l-au obosit. Dogmatil. ............................................................................................... Cineva face presiuni. Un poet; cere externarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
părăsit... Injectat amital; psihoterapie sub narcoză: am adus vorba despre iubitele lui himerice: nu a reacționat în nici un fel. Cred că doza a fost prea mare. Despre Caravella, doar, a mormăit ceva obscen. ............................................................................................... Am citit tot ce mi-a adus vizitatoarea; nici un indiciu sigur despre existența reală a femeilor inventate. î ............................................................................................... E. simulează! Un pantomim! Sindromul Münchhausen! I-am găsit sub pernă o scrisoare, neexpediată încă: „Bătrâne, scoate-mă de aici că am încurcat-o! Nu-ți pot da amănunte; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dintre cei ce sunt îndurerați în aceste vremuri dificile și corupte. „Există aici o atmosferă spirituală cum n-am mai întâlnit nicăieri în India“, i-a spus domnișoara Jyotsna, o funcționară de la oficiul poștal, reporterului. Ea însăși a devenit o vizitatoare regulată a acestui ermit, pe care discipolii îl numesc cu afecțiune „Baba al maimuțelor“ sau „Baba din copac“, datorită afecțiunii sale pentru animale și simplității locuinței sale. Deși îi primește pe toți cei care vin să-l vadă, el limitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o schimbare. Cu toate astea mulți tot mai sperau că epidemia avea să se oprească și că vor fi cruțați, ei și familiile lor. În consecință, nu se simțeau încă obligați la nimic. Ciuma nu era pentru ei decât o vizitatoare dezagreabilă care într-o zi avea să plece așa cum venise. Erau speriați, dar nu disperați, și nu sosise încă momentul în care ciuma să le apară ca forma însăși a vieții lor și în care aveau să uite existența pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lăsat În plata lui pe rege; un radical din sudoarea ultimelor zvîrcoliri ale acestuia era imprimat În așternut, În lemnul patului, Thomas Îl adulmecase; particule invizibile declanșaseră În privitorul Încă tînăr, viguros, porniri nepotrivite: Thomas se tot uita la o vizitatoare cu părul violet, și ea neliniștită, Îi tot umblau ochii În toate părțile; poate și ea Își plimbase privirea peste patul regal; cine știe la ce se gîndise atunci; poate, la iubirile lui Fernando. A rămas să-și consume singură
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o bolboroseală, pălăria mea care se agită. Reperasem deja, În partea opusă colțului În care era așezată ea, un fotoliu foarte englezesc În care să mă afund. Dar iată că privirea mea mătură covorul, se izbește de pantofii escarpin ai vizitatoarei, se ridică de-a lungul rochiei ei albastre-aurii, până la genunchi, la piept, la gât, până la văl. Lucru ciudat, totuși, nu de opreliștea unui văl mă izbesc, ci de o față deschisă, de niște ochi care se Încrucișează cu ai mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mâinile. Asistenta ridică o clipă privirea de pe pagină și reluă, iritată: „La ora când scriem aceste rânduri, apartamentul cutare... din strada cutare... arată ca după bombardament, incendiu, cataclism“... Dolofana asistentă Ortansa se roti spre doctor, fără a se uita la vizitatoare. Își țuguie buzele groase, date cu roșu uleios. Rețineți, a fugit de acasă! Victima doarme pe la prieteni și pe la rude, așa scriu ăștia la gazetă. Victima se teme de repetarea agresiunii... Nu se înțelegea dacă știrea aparținea tot textului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Doctorul Pompiliu lipsește, este la un congres. Se întoarce vineri. Dacă sunteți programată pentru... — Nu, voiam doar să... — Mă rog, poftiți în cabinet, decise bătrânica, pornind deja înainte. Șchiopăta, parcă, sau doar își legăna mersul. Intrase în a treia cameră. Vizitatoarea citi pe ușă: dr. docent Veta Apostolescu. Femeia trecuse în spatele biroului, pe care se afla o pereche de ochelari. Se aplecă, își puse ochelarii. Deci, nu îngrijitoare, ci... Savanta! Făcu un semn, o invită înăuntru. — Aveți vreo problemă? Ce-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și așezat, de la naștere, în alte condiții, se dezvoltă normal, fără porniri ucigașe. Oarecum normal... de fapt. Devine un câine de extremă umilință. Da, pot fi îmblânziți. Prin scoaterea din sălbăticie. Arată o blândețe mută, umilă. Cutremurătoare... Da, da, bolborosi vizitatoarea, dada, sigur, dădu din cap Irina și încă îngâna dada și bunicuța confirma, dada, când începuse deja să se retragă, lunecând, parcă, pe acest refren bâlbâit, repetat, în ritmul pașilor ce se retrăgeau de-a lungul culoarului, spre ușă. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
explicat regulile jocului.Aveam să trăim o nouă experiență. Acum,noi vom fi exponatele vii. Ne-am probat costumele de miri,pe urmă în costum de baie,cuminți,ne-am așezat pe scaunele înșiruite în camera ovală. Așteptam cu emoție vizitatoarele. La vernisaj au sosit numeroase doamne. Priveam fețele lor uimite și familiare. Zâmbeam profesional.Speram într-o revedere. „Ți-am smuls,atunci o sărutare La despărțire,dar eu știu: Un strop de apă pe dogoare, E prea puțin într un
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Copilul, idealul femeii care vrea să înceapă o viață nouă. Scuza ei față de alții și față de ea, ca să primească pretențiile noului-venit. Noaptea am căutat o femeie străină, am întunecat odaia și mi-am ațintit gândul la Irina, ca să-mi substitui vizitatoarea! Eu, care o prețuiam așa de puțin odinioară! 14 octombrie. Cu capul greu. Simt o picătură de apă care curge din susul capului înăuntru, mereu, monoton, cu același debit și zgomot. Dragoste sau orgoliu? Ce-mi pasă?! Mă doare... Orice
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în lumina albăstrie a zorilor. Vorbea prețios, așa cum fac toți mesagerii: - Rebeca, preoteasa din Mamre, mama lui Iacob și a lui Esau, bunica a sute de miriazi, vă cheamă sub umbra terebinților la sărbătoarea orzului. Să fie anunțat Iacob. Declarația vizitatoarei a fost primită în tăcere. Vorbea cu un accent ciudat, care cădea pe fiecare cuvânt în trei locuri. Parcă am fi visat toate cinci același vis, pentru că nici una nu mai văzusem păr roșu până atunci și nici o femeie care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru că, iată, răcoarea dimineții ne dădea fiori. În cele din urmă, Lea s-a adunat, i-a urat bun venit și i-a oferit un loc. Apoi i-a dat pâine să mănânce. Dar nici nu ne adunaserămm bine în jurul vizitatoarei, că am rămas iar mute de uimire. Vizitatoarea s-a uitat în jur, a zâmbit larg și i s-au văzut dinții mici și galbeni între buzele vopsite ciudat. Acum vorbind cu voce obișnuită și cu o lumină în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cele din urmă, Lea s-a adunat, i-a urat bun venit și i-a oferit un loc. Apoi i-a dat pâine să mănânce. Dar nici nu ne adunaserămm bine în jurul vizitatoarei, că am rămas iar mute de uimire. Vizitatoarea s-a uitat în jur, a zâmbit larg și i s-au văzut dinții mici și galbeni între buzele vopsite ciudat. Acum vorbind cu voce obișnuită și cu o lumină în ochii care ne-a făcut dintr-odată să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Cu vorba. Spune așa: "Cană mică, nenorocită, albastră, rotundă, nu te-ai plictisit să zaci pe măsuța asta? Ridică-te și treci la perete!" - Și dacă nu s-a plictisit? - S-a plictisit. Dacă ar fi să povestesc în stilul vizitatoarei mele, aș mărturisi că am văzut obiectul respirând adânc de trei ori, suflecîndu-și mânecile și îndreptîndu-se curajos către capătul opus al odăii. Dacă ar fi după mine, aș spune că n-am văzut niciodată o cană, trecând mai nepăsătoare peste
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în mai multe specii: demoni roșii, demoni albi, demoni negri. La rândul lor, ele își schimbă vocea pentru a lăsa să se creadă că demonii vorbesc prin gura lor, așa cum am spus în Descrierea Africii. Demonii ăștia le poruncesc adesea vizitatoarelor, atunci când ele sunt bine făcute, să se dezbrace și să schimbe cu ei, adică în realitate cu Prințesa și cu acolitele sale, mângâieri amoroase. Dacă femeia acceptă să participe la acest joc, din prostie sau pentru că-i place, este poftită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îngăduința, o calmă detașare de retorica acestor formule, readuse cu un anume patos totuși. Glasul își păstra căldura. Chiar când nu mai reușea, parcă, să stăpânească ironia dintre cuvinte. Tocmai acest joc îl tulburase, simțea, și pe el. Suprapunerea chipului vizitatoarei cu portretul știut îl emoționa cu-adevărat, nu ținea s-o ascundă. Mai curând își găsea, astfel, îndreptățirea de-a continua ; ceea ce și menținuse surdina fierbinte a glasului, gonit și ascuțit de ironie. Tot amplificase pretextul inițial, deviind mișcarea. Se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
divinitate. Locuia, într-adevăr, într-un mare atelier sordid ? Nu permitea să-l măture, dar nici să-l viziteze cineva ? Mânca, se spune, rareori. La ore neașteptate, când îl trezea foamea. Se întâmpla ca zile întregi să uite de mâncare. ...Vizitatoarea s-ar înspăimânta, probabil, de grădina casei, nesfârșită, crescută în dezordine. Cosimo nu permitea să fie îngrijiți cum se cuvine și tăiați la timp arborii, spune Vasari. Gonea grădinarul, cum vedea că se apucă să sape în jurul lor, să-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi întoarse, uimită privirea. Mirosul de alcool o dădu gata: avea senzația ca se îmbată doar inspirându-l. — Conașu’ Winshaw, rosti hârâind majordomul cu un glas răgușit și lipsit de orice inflexiune și continuând s-o fixeze cu privirea pe vizitatoare. Ce plăcere să vă mai vedem pe aici! Înțeleg că ai primit mesajul meu. — Da, domnule. Camera dumneavoastră a fost pregătită azi-dimineață. Dar nu știam că... adică nu-mi amintesc să fi fost informat... că veți fi însoțit... (tuși sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
continuare are asemenea ieșiri sau a fost ceva sporadic, o nemulțumire de moment.” Notă Informativă, sursa „Ștefan”, 29.10.1974: „Într-una din zile, în luna octombrie, operatoarea de la telefoane nu putea prinde legătura telefonică cu Focșani. Erau și câteva vizitatoare la telefoane și ea a spus că în regimul actual cu toate și cu colectivul mergem înapoi ca racul. Ea se chinuie să prindă o legătură cu Focșanii de o oră și nici acest lucru nu se poate. Nota Lucrătorului
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
mai mult, nici mai puțin, că s-o las să stea în atelier, că-i la mare ananghie, n-are casă, n-are bani. Crezînd că, mde, corpolenta o fi vreo încă nurlie, îl întreb pe conu Costică de vîrsta vizitatoarei. Măi, zice conu Costică, șaptezeci de anișori... și-i spun că pe patul meu din atelier doarme... doarme... achizitorul nostru de Fond Plastic, așa că... Bun conu Costică, nu? Inepuizabile, strategiile astea narative! Internaționale/ naționale/ locale. 27 decembrie Dacă se practică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că marea zeiță, dornică să cunoască secretele surorii sale Ereșkigalxe "Ereșkigal", regina infernului, se hotărăște să coboare În regatul subpământean. Se Înfățișează mândră, Împodobită solemn cu Însemnele sale divine. Însă paznicul infernului, după ce se consultă cu regina sa, Îi spune vizitatoarei cerești că nu poate fi primită atât de solemn În regatul infernului care este păzit de șapte porți. Astfel, paznicul Îi scoate rând pe rând toate Însemnele (coroana, cerceii, colierul, agrafele, etc), În timp ce o conduce prin cele șapte porți ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]