154 matches
-
de viziune plastică în opera lui Ion Creangă", în revista Arta, nr. 2/1989, p. 11. 58 Ibidem. 59 Idem, p. 12. 60 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Editura Eminescu, București, 1987, p. 252. 61 Ion Bogdan Lefter, "Vizualitatea operei lui Creangă", în revista Arta, nr. 12/1989, p. 27. 62 Ibidem. 63 Amelia Pavel, "Thomas Mann și arta plastică", în revista Arta, nr. 9/1975, p. 18. 64 Ibidem. 65 Amelia Pavel, Traiectorii ale privirii, Editura Meridiane, București
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
poetica realismului, dominat de visul obiectivității și pretenția de a restitui o amprentă credibilă a lumii, în reflectare proprie. Imaginea (materială, exprimare a vizibilului), cum și obiectul furnizează artistului, în secolele realismului, modele ale neutralității și obiectivității, saturînd cu gustul vizualității discursul reprezentativ. Că avem de-a face cu un sistem, complicat estetic dincolo de postulatele antice ut pictura poesis / mimesis, o afirmă consecvența raporturilor narațiunii cu "imaginea lizibilă"vizibilă în construcție și inteligibilă în structura de profunzime a discursului romanului. Poetica
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
întretăieri de traiectorii dispuse concentric, pe circumferințe din ce în ce mai largi și mai difuz desenate, păstrând mereu în centru destinul special al Olgăi. Fără a comunica emoția estetică proaspătă și neliniștitoare a nuvelelor, Soarele negru este un roman notabil prin echilibru compozițional, vizualitate a descrierilor, expresivitate a replicilor și fluență a povestirii. SCRIERI: Inelul, București, 1922; Colecționarul de pietre prețioase, București, 1926; Luminița, București, 1928; Aventura, București, 1929; ed. îngr. Maria S. Muthu, pref. Mircea Muthu, Cluj-Napoca, 1979; Soarele negru, vol. I: Oameni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
tratând câteva repere importante ale acestei „profesiuni” în țara noastră, după primul război până azi ; a doua, „Istorie contemporană”, despre câțiva artiști români clasici și contemporani (precedați de 7 texte asupra unor chestiuni de caracter mai general) ; a treia, „Istoria vizualității europene”, abordează câteva subiecte esențiale ale culturii mondiale (căci „europeană” mai înseamnă încă, din fericire, „mondială”) ; aici, afară de Rafael, El Greco, Manet etc., mai apar și filozofi, ca Heidegger și Louis Lavelle, sau mari figuri ale culturii, ca Goethe, C.G. Jung
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ca fenomen biologic", 2006) și Consciousness: The Science of Subjectivity ("Conștiința, știința subiectivității", 2010) și în jurnalul Consciousness and Cognition ("Conștiință și cunoaștere") afirmă că creierul, în somn, este un model de conștiință, nu de inconștiență sau subconștiență. Visul, în comparație cu "vizualitatea de veghe", este diferența dintre perceperea conștientă externă și perceperea conștientă internă. Revonsuo afirmă că visarea este o stare de cunoaștere conștientă. Revonsuo elaborează teoria simulării pericolului, prin care consideră că visul fortifică reacția fight or flight ("luptă sau fugi
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
și senzațiilor - îmbogățite prin revelarea haloului lor de conotații subiective, asociativ-biografice ori culturale -, M. vădește în primele cărți înclinația către construcții rafinate, uneori aparent inutil abstruse, aproape enigmatice, cu deficit de epică și aventură. Există aici multă observație, descripție minuțioasă, vizualitate pe îndelete cercetată, cât și consemnări pregnant-sugestive ale altor percepții privind mirosuri, mișcări de aer, schimbări de temperatură, atmosferă, freamăt, sunete ori impresii misterios semantizate, „tălmăcite” parțial, multă interpretare (presupuneri, aluzii etc.) subiectivă, pentru o cantitate de epic firavă, minimă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
cu spațiul, timpul și limbajele lumii. Descoperim în imagini repetarea sau ruptura elementelor vizuale, asociem sau disociem nuanțe și figuri, observăm continuități sau discontinuități, căutăm linia narativă asiguratoare, clișeele lineare știute din lectura romanului și fluxul coerent al realității. Trăim vizualitatea ca și cum scrisul, lectura sau existența, construcția vieții sau a istoriei ar putea fi gândite asemenea trasării unei linii deja știute. Trăim vizualitatea după modelul timpului care trece, după modelul narațiunii ca generare sau respectare a unei urme deja existente, pentru că
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
sau discontinuități, căutăm linia narativă asiguratoare, clișeele lineare știute din lectura romanului și fluxul coerent al realității. Trăim vizualitatea ca și cum scrisul, lectura sau existența, construcția vieții sau a istoriei ar putea fi gândite asemenea trasării unei linii deja știute. Trăim vizualitatea după modelul timpului care trece, după modelul narațiunii ca generare sau respectare a unei urme deja existente, pentru că uneori, în privirea noastră,nevoia de narațiune se exasperează, până când vedem cauza, vedem cauzal, vedem obiectele picturale lansându-se unele pe altele
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
metodologică capabilă să promoveze multiplul, adică să promoveze construirea nu a unei singure istorii, ci a istoriilor. Ceea ce favorizează, într-o anume măsură, lucrarea de față este faptul că narativismul se poate aplica nu numai surselor istorice, ci și domeniilor vizualității, pentru că medierea între o anume realitate exprimată vizual și audiență presupune o distorsiune a sensurilor. Într-un fel oarecum asemănător comentariilor narativiste care promovează construirea nu a unei singure istorii, ci a istoriilor, lucrarea accentuează perspectiva relativistă asupra picturii, promovează
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
cercetarea sa, diferențele dintre narațiunile literare și cinematografice, așa cum decurg din capabilitățile și limitările caracteristice fiecăruia dintre aceste media. Ideea centrală a cercetării este că mediul cinematografic capătă un grad sporit de narativitate prin folosirea vocii umane ca narator cotemporal vizualității narative. Chatman crede că din punct de vedere narativ, cea mai interesantă este intervenția vocii de tip voice-over: . Această intervenție care vine dintr-o sursă străină ecranului își câștigă popularitatea în filme de mare succes la Hollywood letterto Three Wives
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
condițiile istorice și culturale care l-au generat, pentru a nu favoriza istoricitatea monumentelor, de multe ori instrumentată, în care numai dușmanii sunt înfrânți și mor, și în care numai autohtonii înving și trăiesc. În Narrative , un capitol despre narațiunea vizualității medievale, înțeleasă ca sistem capabil să reflecte umanitatea unui timp istoric în ordinea mai largă a universului, Suzanne Lewis refuză modelul formalist fundamentat pe aparatul terminologic construit de Robert, Wickhoff și Weitzmann și insistă pe ideea că interpretarea narativă a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
din arta medievală, în care apar cu preponderență miracole, un demers prin care se creează o lume picturală proprie medievalității, cu o logică vizuală proprie. Ea consideră că Pacht explorează anomalii ale unității narative vizuale pe care le numește uneori vizualități expresive, alteori dialoguri lipsite de sonoritate care contrazic evidența simbolică și care sunt generate de privirea atentă și exploratorie a spectatorului. Lewis arată că Ervin Panofsky accentuează importanța unor tehnici cinematografice din abordările lui Pacht ca dinamizarea spațiului, spațializarea timpului
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
Eisenstein care asociază, în film, imagini disparate, pentru a comunica sensuri cinematografice puternice. Dincolo de importanța pe care angajamentul activ al privitorului o are în interpretarea narativă a imaginii statice, Suzanne Lewis descoperă la Pacht forța și strategiile prin care structurile vizualității orientează percepția privitorului. Ea nuanțează aceste aspecte prin analiza modului în care dipticul Patimile Sfântului Edmund influențează receptarea vizuală. Perechea pivotantă de imagini subliniază trecerea de la un moment la altul, mișcarea dintr-un loc în altul, cauza și efectul și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
și să-i recunoască victoria. În imaginea din dreapta, regele anglo-saxon răspunde solicitării lui Ingvar, cu un refuz care-l expune martirizării. Companion to Medieval Art. Romanesque and Gothic in Northern Europe, Oxford, Blackwell Publishing Ltd., 2006, p. 90. Narațiunea în vizualitatea victoriană În accepția lui Raymond Lister, pictura narativă are o istorie îndelungată. Dacă termenul este suficient de extins, originile ei se găsesc în picturile rupestre din Lascaux și în alte manifestări vizuale care nu sunt decât imagini narative ale omului
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
în picturile rupestre din Lascaux și în alte manifestări vizuale care nu sunt decât imagini narative ale omului plecat la vânătoare în căutarea hranei sau care prezintă evenimente din viața oamenilor în toate timpurile. În Victorian Narrative Paintings , Lister abordează vizualitatea victoriană cu poveștile, ideile și anecdotele ei, reprezentate de oamenii, vestimentația, decorurile, morala, comedia sau patetismul unui timp care exprimă o vârstă istorică și comunică, în mod particular, condiția acestei vârste. Lister observă că pictura victoriană selectează, printre altele, figura
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
William Power Frith și care se simte respectabil și în siguranță, convins că astfel de lucruri nu i se pot întâmpla. El mai notează faptul că pictura narativă victoriană reține dramatismul, patosul și autenticitatea ca pe niște ingrediente specifice ale vizualității narative. Lister selectează și descrie în cartea sa, șaizeci de imagini pe care le consideră reprezentative pentru genul narativ pictural. El crede că adevărurile sau minciunile din aceste imagini se referă la adevăruri sau minciuni, așa cum erau văzute atunci, de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
serii de ilustrații didactice ca The Rake’s Progress de William Hogarth sau The Bottle și The Drunkard’s Cildren de George Cruikshank în care analogia cu textul este mai puternică decât în imaginile uniepisodice. Pe lângă elementele comune romanului și vizualității, Thomas mai semnalează interesul picturii narative pentru fizionomie și aspectul exterior, care constituie trăsături definitorii ale personajului pictat, așa cum se întâmplă în The Blind Fiddler și The Village Holiday de David Wilkie, unde trăsăturile și gesturile trimit, în mod explicit
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
foarte rar, în scene de bătălie, femeile sunt plasate în spatele zidurilor de apărare, jelind, răvășite de spaimă și durere în urma înfrângerii devastatoare sau sunt în prizonierat, își protejează copiii și oferă hrană și apă altor prizonieri. Toate aceste ipostaze ale vizualității selectate de Bahrani arată că arta, deși tributară în destulă măsură marilor narațiuni ale lumii mesopotamiene, nu atribuie feminității numai roluri tradițional recunoscute și nu favorizează numai dezvoltarea narațiunilor despre pasivitatea ei. Ele arată, de asemenea, că secvențele basoreliefale: . În
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
epică și continuă din contribuțiile lui Carl Robert și Franz Wickhoff. Este observat paralelismul abordărilor din Victorian Narrative Paintings de Raymond Lister și Victorian Narrative Painting de Julia Thomas. Este prezentat modul în care Zainab Bahrani și Julia Thomas conectează vizualitatea cu unele aspecte ale feminității. Sunt expuse modurile în care Mark Stansbury O’Donnell și Emma Kafalenos valorifică funcția narativă. Este descrisă maniera în care Lucia Corrain și Anne Beyaert demonstrează, în Ateliers de sămiotique visuelle, că în textele plastice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
cedează tot mai mult în fața epurelor mentale. Evoluție ce va culmina, mai târziu, în stilizările și ermetismul din Planta memoria (1985). Odată cu acesta și cu Cină bogată în viscol (1983), abstractizarea peisajului și închiderea poemului într-o ermetică și glacială vizualitate, suspendarea și chiar anularea, pe alocuri, a centrului afectiv în numele contemplației cu vibrații de sarcasm, fluxul incertitudinilor, generat între altele și de eliminarea punctuației - totul oferă sugestia unui eu pierdut, amăgit de propria-i imagine. Ineditele cuprinse în finalul antologiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
vodevilesc dominant în intervalul 1820-1860 pe scena românească. Înainte de 1860 reușește să se impună un nou stil, preponderent realist-satiric, în comedia citadină, precumpănitor bucureșteană. Adevăratul dramaturg prin vocație este însă Vasile Alecsandri, la care - observă autorul - se produce fuziunea dintre vizualitatea cadrului, dinamica dialogului și autenticitatea atmosferei naționale. Un subcapitol notabil este cel referitor la avatarurile Chiriței, personaj de mare mobilitate, mai curând mască decât caracter, în timp ce dramele îi prilejuiesc exegetului fine disocieri cu privire la substanța tragismului alecsandrinian din perioada senectuții. Remarcabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
fundamentale pe care acesta se edifică. Prin intermediul acestora, informațiile nu numai că ajung la beneficiari, dar ele sunt transfigurate, resemnificate, „ajustate” în concordanță cu fizionomia mijlocului tehnic existent la un moment dat. Trăim într-o lume a teleprezenței, a unei vizualități și imediatități fără precedent. Cyberspațiul nu numai că totalizează realitatea, dar o face să fie adusă instantaneu în fața subiectului. Ecranul computerului prezentifică lucruri și acțiuni în timp real, ce se află la distanțe enorme de spectator. Camerele live permit individului
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
decât memoria vizualmotrice și cea afectivă); imaginația și capacitatea de a crea noi reprezentări prezintă evidente influențe ale dominanței vizualmotrice în asimilarea informațiilor, cu limite de realizare determinate de nivelul de senzorialitate și de particularitățile judecății și raționamentelor saturate de vizualitate; întârzierea în învățarea vorbirii, pierderea perioadei optime de însușire a limbajului verbal măresc decalajul în dezvoltarea psihică între elevul surd și cel care aude, ceea ce afectează relațiile sociale ale primului, adaptarea la cerințele școlii, integrarea întrun grup profesional. Deficiențele de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
eu! Iar pre cățeaua asta voi s-o tai în patru bucăți, împreună cu țâncul ei, ca să nu mai asculte sfăturile boaitelor și a dușmanilor mei". Crescendo-ul nebuniei atinge cote apocaliptice, fiind retezat numai de limitările fiziologice impuse de maladie. Vizualitatea excepțională a cadrului ne permite să distingem cu claritate faciesul tiranului dezlănțuit: "Ucideți-i pre toți... Nici unul să nu scape... A! mă-năduș!... Apă! Apă! Apă!". Ruxandra și mitropolitul părăsesc în grabă patul muribundului și se întâlnesc cu cei doi boieri
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
căutatul „merveilleux” ale lui André Breton, vizând o nouă, romantică deschidere a ființei spre Totul cosmic. Afirmă și Voronca: „În fulgerul unei imagini, toate fântânile universului reînnoite”. Opțiunea pentru imagism fusese și a „integralistului” Voronca, ce așeza poemul sub semnul vizualității: „Fiecare poem o pupilă”. De data aceasta însă, accentul se mută de pe vedere pe viziune, spectacolul exteriorului ca excitant al sensibilității poetice se anunță ca spectacol interior sau zonă de interferență între vis și realitate, într-o suprarealitate ce poate
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]