1,062 matches
-
să fi putut intra pe-aici nici un om, de cînd îi lumea și pămîntul, zise Ilinca trăgîndu-se mai deoparte. Nu credeți?... Parcă-i o vizuină de monștri. -Ei, și tu! o combătu Vlad făcînd-o pe neînfricatul. Cum să fie o vizuină de monștri? S-ar putea ca intrarea să fi fost mult mai mare altădată, dar cu vremea s-a acoperit de bolovani și pămînt... Nu vedeți? Dacă ar fi date deoparte lespezile astea, intrarea ar părea mult mai mare. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
face! Sau: Ce zici, vere, cît de mulți ne-am strîns aseară la masă? Într-o zi, s-ar putea să nu mai ajungă mîncarea și atunci unii vor trebui să se retragă! Sau: Păi de unde știi tu, Lupino, că vizuina asta e mai potrivită decît celelalte? Că doar n-ai avut mamă și tată să-ți explice sau, acolo de unde vii tu, puii aterizează în lume gata învățați?! Răutățile lupilor tineri i se înfigeau drept în inimă, rănindu-l ca
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să le descifreze. Hana pîndi un moment în care să-i poată vorbi. Tîrziu, cînd credea că puii n-or să mai obosească niciodată, se ivi prilejul. Se așezară împreună pe-un petec de pămînt uscat, la intrarea într-o vizuină părăsită. Copiii erau la cincisprezece-douăzeci de metri în spate, pe-un povîrniș; găsiseră cîteva găuri făcute de cîrtiță în pămîntul reavăn și cercetau curioși, împingîndu-se și disputîndu-și întîietatea, întreaga zonă. Nu ești în apele tale, Lupino, susură Hana, cu vocea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
departe aș fi, mă voi întoarce, Hana. Să nu uiți asta! Promiți, Lupino? Pe sufletul meu, promit! Cei doi prieteni își plecară ușor capetele, în semn de jurămînt, apoi se ridicară. Era și timpul. Ceata de spiriduși ajunsese la marginea vizuinii. CAPITOLUL 4 Plecarea T oată noaptea îi răsunară în urechi vorbele Hanei. Nici nu plecase încă și-l copleșea greutatea despărțirii. Încercă să doarmă, conștient că ziua ce avea să vină trebuia să-l găsească odihnit. Ieri, soarele topise mai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
puține doar cît să nu uite că-i iarnă. În rest, a toamnă tîrzie arăta vremea, și cei doi proaspăt deveniți părinți se rugau ca norocul acesta să nu-i părăsească prea curînd. Se dovedise potrivită oprirea lor acolo, în vizuina de la marginea pădurii. Unde să mai înainteze, cu micuțul după ei? S-ar fi expus unor riscuri inutile; așa că a trebuit să se mulțumească cu spațiul acela limitat de la lizieră, expus necunoscutului cîmpiei, dar și primejdiilor dinspre pădure. Dar tocmai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
învelișului vegetal și prin apariția și extinderea buruienilor în culturi (vegetație segetală). Fauna Fauna este dependentă de specificul învelișului vegetal deoarece acesta constituie mediu de viață, hrană și adăpost. Fauna silvostepei cuprinde: popândăul, șoarecele de câmp, cățelul pământului, iepurele de vizuină, iepurele de câmp, la care se adaugă unele mamifere specifice zonei de pădure: mistrețul, căprioara, lupul etc., iar printre păsări: pitpalacul, graurul, ciocârlia de câmpie, prigoria. Cea mai mare parte a faunei de pe teritoriul județului se întâlnește în cuprinsul pădurilor
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
roșcată amară buzunar, o să tragă iar toate româncele pe care le vrea. Dar atunci cu fruntea sus. Nur Iulian trăiește într-o cămăruță de pe dealul Montmartre. Stă acolo ca un sihastru. Aidoma sihastru lui Daniil, chincit ca un derviș în vizuina lui. Da, ca acel pustnic Daniil care i a dăruit lui vodă Ștefan nuci și poame și i-a tras o labă ca să-l facă să-și vină-n fire. Așa e și el, un sihastru darnic și arțăgos. Numai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care n-o mai ai, dar ale cărei dureri le simți, ascuțit, ca junghiurile în membrele-fantomă. Despre ea, ilustrată din altă lume, amestecînd renunțări fine cu jinduri groase, după lucrurile cele mai neînsemnate, îngăduite celor vii și liberi, scrie Blecher Vizuina luminată. Un jurnal din anii goi, prin care se merge cu pași mici, vătuiți, ca-n preajma bolnavilor cu viitorul fragil și măsurat. Anii de sanatoriu. Care se opresc, cu viața, în 1938. Abia în 1971, Sașa Pană restituie, în
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
a unei bucăți de carne moartă-vie în contre-jour. Pe cît în ea înaintează moartea, capătă profilul frumos al fotografiei, al mulajului. Pe cît n-o părăsește viața, o viață de sînge și de limfă, de lichid umplînd pînă la sufocare vizuina, se zbat în ea ultime, ridicole dorinți. Între ele două, între eleganța ghipsului - ce statuie ar fi, de n-ar prinde trup la mijloc! - și mizeria fiziologiei se tîrăsc zilele delicatului autopsier al propriei persoane. Învățînd să trăiască înăuntru, să
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
prinde trup la mijloc! - și mizeria fiziologiei se tîrăsc zilele delicatului autopsier al propriei persoane. Învățînd să trăiască înăuntru, să încerce, în același timp, gînduri de om și senzații de animal: "aceeași întunecime nesigură, aceeași cavernă intimă și cunoscută, aceeași vizuină călduță și iluminată de pete și imagini neclare, care este interiorul trupului meu, conținutul Ťpersoaneiť mele de Ťdincoaceť de piele." (p.15). Nu e, acolo, nici o surpriză, afară de instinctul de a trăi, care-l părăsește pe cel care se pregătește
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
animale mici și sălbatice" (p. 61), dar care au rostul de-a distrage atenția, de-a da un viitor scurt și năpădit de planuri unor suflete care-și cerșesc de la trupuri fiecare oră, de-a tăia o lucarnă în peretele vizuinii. Rezistența măruntă ("ești un erou în felul d-tale" - p. 75), demnitatea șifonată a unei ființe hiperexpuse ("eram pe ciment, dîrdîiam de frig și nu știam ce să fac" - p.145) o să treacă, oricum, nebăgate de seamă. Din cînd în
Viața în sepia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7212_a_8537]
-
străbune, ardeau noaptea opaiț și se hrăneau numai cu carne de capră, așteptând ca omenirea să descopere agricultura; iar puțin mai jos, spre animalitate, alți semeni de-ai noștri se pândeau în clipa asta unii pe alții din întunericul unei vizuini hidoase, gata să sară la cel dintâi semn, să se ucidă între ei, ca fiarele". Traseul parcurs de G. Topîrceanu, așa cum reiese din carte, este următorul: de la Turtucaia, unde căzuse prizonier în august 1916, e adus la Balbunar, apoi la
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
Constantin Țoiu Era chemarea scurtă a unei mici dughene din perimetrul Lipscani, la care mă tot uitam, în trecere, dar în care nu intrasem niciodată. După atâția ani, bănuiesc de ce... Cine știe de ce aveam să dau înăuntru, în mica, misterioasa vizuină. Romane polițiste faimoase mă învățaseră că-n astfel de ateliere modeste se ascund cele mai periculoase centre de spionaj. Exageram, firește. E bine însă să fii prudent. Apoi, mă cuprinsese respectul pentru concizia stilistică a firmei: La Arthur. îmi aduc
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
într-o clipă. La un moment dat, s-a stârnit o furtună, viscolind zăpada. Ajunsesem la câmp deschis, încât n-aveam unde să ne adăpostim. Regele Lup a ales niște nămeți mai mari și s-a apucat să facă o vizuină, aruncând zăpada la o parte cu labele. Eu, în schimb, am început să adun zăpada ca să construiesc un iglu. Atunci, din viscol s-a arătat iarăși spiritul muntelui. Ce-aveți de gând să faceți? ne-a întrebat prin rotocoalele dantelate
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
început să adun zăpada ca să construiesc un iglu. Atunci, din viscol s-a arătat iarăși spiritul muntelui. Ce-aveți de gând să faceți? ne-a întrebat prin rotocoalele dantelate, împrăștiindu-se, ca de obicei, într-o mulțime de fulgi. O vizuină, i-a răspuns Regele Lup. Un iglu, i-am zis și eu. Un castel. Dar ce credeai? Lăsați vizuina și castelul, ne-a vorbit spiritul muntelui. Mai bine mergeți mai departe, pentru că aici stați degeaba, iar furtuna o să destrame orice
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
de gând să faceți? ne-a întrebat prin rotocoalele dantelate, împrăștiindu-se, ca de obicei, într-o mulțime de fulgi. O vizuină, i-a răspuns Regele Lup. Un iglu, i-am zis și eu. Un castel. Dar ce credeai? Lăsați vizuina și castelul, ne-a vorbit spiritul muntelui. Mai bine mergeți mai departe, pentru că aici stați degeaba, iar furtuna o să destrame orice. La câțiva pași de voi e pădurea. Acolo e destul adăpost. Dar e posibil să întâlniți Pantera. Aveți grijă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
lumina zilei, pe străzile și șantierele Orașului, în parcurile, cârciumile, boscheții și intersecțiile străbătute în fugă și cu priviri de animale hăituite de două-trei personaje memorabile. Și una retrasă, izolată de tumultul cotidian în câte un spațiu echivalent cu o vizuină, în care protagonistul se ascunde de toți ceilalți pentru a-i descoperi în kilogramele lui de hârtie umplută cu un scris mărunt, ilizibil. Dinamica și cinetica ficțională, ramuri ale aceleiași științe, nu pot fi utilizate aici simultan, deși ele trebuie
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
Iasomia, care tăcea. Au dispărut dinozaurii... Dar unde? m-a întrebat Ghidușa, privindu-mă serioasă, cu ochii ei căprui de catifea sclipind vioi, ca și cum ar fi avut mereu aprinse flăcări de lumină intensă în adâncuri, fulgerând imprevizibil. Cum ajungem la vizuina lor? Vrei să ajungi la vizuina lor, du-te și caută-i, eu nu plec deaici, s-a amestecat Portocala în vorbă, ridicând din umeri, sfidătoare. Nu știu cum o să-i găsim, dar am impresia că ne vor găsi ei pe noi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Dar unde? m-a întrebat Ghidușa, privindu-mă serioasă, cu ochii ei căprui de catifea sclipind vioi, ca și cum ar fi avut mereu aprinse flăcări de lumină intensă în adâncuri, fulgerând imprevizibil. Cum ajungem la vizuina lor? Vrei să ajungi la vizuina lor, du-te și caută-i, eu nu plec deaici, s-a amestecat Portocala în vorbă, ridicând din umeri, sfidătoare. Nu știu cum o să-i găsim, dar am impresia că ne vor găsi ei pe noi, le-am zis eu privind spre
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ocupa locul rămas liber. Cel care rămâne pe dinafară reia jocul. 32.Ursul nărăvaș Locul - curte, teren, sală. Material - un săculeț, o batistă îndoită, un fular. Jucătorii sunt așezați în cerc ținându-se de mâini iar în interior se desenează vizuina ursului. În ea stă ursul ghemuit cu săculețul sau cu batista în față. Jucătorii aleargă în cerc spre dreapta sau spre stânga. La un semnal dat, cel ce se găsește în fața vizuinii ursului se repede să-i ia săculețul, care
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
-se de mâini iar în interior se desenează vizuina ursului. În ea stă ursul ghemuit cu săculețul sau cu batista în față. Jucătorii aleargă în cerc spre dreapta sau spre stânga. La un semnal dat, cel ce se găsește în fața vizuinii ursului se repede să-i ia săculețul, care reprezintă mâncarea, și, cu ea în mână, fuge prin afara cercului de jucători fiind urmărit de urs. Ursul nu are voie să se ridice până nu i-a fost luată mâncarea. Dacă
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
urs. Ursul nu are voie să se ridice până nu i-a fost luată mâncarea. Dacă cel urmărit a fost prins, atunci acesta rămâne în locul ursului. Jocul se repetă tot așa numai dacă cel ce provoacă ursul intră prin portița vizuinii. 33.Baba Oarba Locul - sală, teren. Unul dintre jucători este „Baba Oarba” și are ochii legați ca să nu vadă deloc și stă în mijlocul cercului format din ceilalți jucători. Cercul se rotește într-o direcție și-l provoacă cu gesturi ușoare
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
cu palma pe umărul porumbelului. Reguli La chemarea eretelui traversarea este obligatorie. După intrarea în teren retragerea este interzisă. 46.Ursul somnoros Jucătorii, prin lanț de brațe, formează un cerc mai mare în interiorul căruia se delimitează, printr-un cerc mic, vizuina ursului. Se alege un prinzător „ursul” care, pe patru labe, dormitează în vizuină. Jocul începe prin deplasarea cercului într-un sens stabilit, dreapta sau stânga, jucătorii din cerc rostind următoarele cuvinte: „Ursul doarme, ursul doarme Și-a uitat, bietul, de
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
intrarea în teren retragerea este interzisă. 46.Ursul somnoros Jucătorii, prin lanț de brațe, formează un cerc mai mare în interiorul căruia se delimitează, printr-un cerc mic, vizuina ursului. Se alege un prinzător „ursul” care, pe patru labe, dormitează în vizuină. Jocul începe prin deplasarea cercului într-un sens stabilit, dreapta sau stânga, jucătorii din cerc rostind următoarele cuvinte: „Ursul doarme, ursul doarme Și-a uitat, bietul, de foame. De el poți scăpa ușor Dacă ești prevăzător.” La rostirea cuvântului „prevăzător
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne trimitem semnale, ne chemăm acasă. plouă peste zăpada din noi, de puritate ne spală ca de un atavic puroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]