134 matches
-
cu meridianul de 23°26’10” longitudine estică. Satul se învecinează cu localitățile Florești (3,8 km distanță), Suceagu (6,1 km distanță), Gilău (4,2 km distanță), Someșu Rece (5,1 km distanță), Stolna (4,5 km distanță) și Vlaha (9,3 km distanță). Din punctul de vedere al distribuirii gospodăriilor în teritoriu, Lona este un sat linear așezat de-a lungul drumului. Aceste teritorii au fost locuite din timpuri străvechi, fiind în apropierea castrului roman de la Gilău, a cetății
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
în anul 2009) și Gilăului sau Lăbuț (încă neasfaltată). Din punct de vedere administrativ, Luna de Sus aparține comunei Florești, din anul 1950, până la care era comună de sine stătătoare, având arondat și satul Stolna și pentru un timp și Vlaha. Pe teritoriul satului s-au descoperit unelte ce datează din paleoliticul superior: un răzuitor din silex și 2 topoare. După marea invazie tătară din 1241 localitatea a fost colonizată cu sași de către episcopul romano-catolic al Alba-Iuliei, stăpânul domeniului din care
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
Viena, granița dintre Ungaria și România a fost fixată la 2 km de marginea satului. Astfel luna de Sus devine localitate de frontieră între 1940-1944. Circa 1/3 dintre români s-au refugiat în aveastă perioadă, în special în satul Vlaha. Între 9-12 octombrie 1944 pe teritoriul satului s-au dat lupte grele, în care a căzut un număr necunoscut de ostași. Unii sunt înmormântați în cimitirul ortodox, iar 13 (se cunosc numele a 11 dintre ei) în curtea bisericii reformate
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
sârbă și nu "Румунски/Rumunski") este o grupare de graiuri ale limbii române vorbite în estul Șerbiei, pe Valea Timocului, și nord-vestul Bulgariei (în zona Vidinului sau "Diu", numele vechi românesc). Potrivit recensământului din 2002, numărul vorbitorilor de română (sau vlaha) din Șerbia Centrală este de aproximativ 60 000 de persoane, dar această cifră este considerată subapreciata de unele organizații. Ethnologue publică în raportul său despre limba română o estimare a lui Iosif Bena din 1995, care cifrează numărul cumulat al
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
a realizat această confirmă fondarea "Consiliul Național al Minorității Naționale Rumâne din Șerbia" în august 2007. Acest fapt se datoreaza introducerii în statutul înregistrat al consiliul național a termenului de limbă română (sârbă "rumunski jezik") că limba maternă a minorității vlahe. Reprezentanții minorității vlahe au pus pe seama acestui fapt tergiversarea înregistrării consiliului. Până la acest moment, autoritățile sârbe considerau limba românilor/vlahilor din Șerbia diferită de limbă română din considerente politice și istorice. În unele declarații anterioare ale guvernului sârb se recunoaștea
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
confirmă fondarea "Consiliul Național al Minorității Naționale Rumâne din Șerbia" în august 2007. Acest fapt se datoreaza introducerii în statutul înregistrat al consiliul național a termenului de limbă română (sârbă "rumunski jezik") că limba maternă a minorității vlahe. Reprezentanții minorității vlahe au pus pe seama acestui fapt tergiversarea înregistrării consiliului. Până la acest moment, autoritățile sârbe considerau limba românilor/vlahilor din Șerbia diferită de limbă română din considerente politice și istorice. În unele declarații anterioare ale guvernului sârb se recunoaștea că „"membri ai
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
considerente politice și istorice. În unele declarații anterioare ale guvernului sârb se recunoaștea că „"membri ai acestei populații, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele românești"” (limba și folclorul conducând spre varianta originii lor românești) și, totodată, ca „"reprezentanții minorității vlahe își susțin originea lor română"”, dar se continuă un proces de segregare majoră între românii din Voivodina și vlahii din Timoc. Cu toate acestea, ISO nu a atribuit limbii acestei populații un cod separat în standardul ISO 639. Termenul de
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
originea lor română"”, dar se continuă un proces de segregare majoră între românii din Voivodina și vlahii din Timoc. Cu toate acestea, ISO nu a atribuit limbii acestei populații un cod separat în standardul ISO 639. Termenul de "vlah/limba vlaha" este folosit de această comunitate lingvistică în documentele scrise în limba sârbă ("vlaski"), în timp ce termenul local, folosit de instituțiile reprezentative ale acestei minorități este "român/limba română". De exemplu, consiliul reprezentativ al acestei comunități se cheamă : De asemenea, „Partidul Democrat
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
sârb a depus eforturi pentru crearea unei etnii noi, valahe și a unei limbi valahe. Președintele Comisiei pentru românii de pretutindeni din Senat, senatorul Viorel Badea a declarat la 1. martie 2012 că România nu va accepta invenția unei limbi vlahe. În Bulgaria, limba română este pe cale de dispariție. Câteva sute de vorbitori de română locuiesc în zona Vidinului, care datorită numărului redus și a lipsei de sprijin din partea autorităților bulgare nu se bucură de școli, mass-media sau slujbe în limba
Româna timoceană () [Corola-website/Science/299604_a_300933]
-
au înregistrat 955 de persoane cu limba maternă română, dar nu se poate ști câte din acestea sunt băieși, care au ca limbă maternă dacoromâna. În județul Istria se declară cu limba maternă română 70 de persoane și cu cea vlahă 6, iar în județul Primorje-Gorski Kotar, unde este satul Žei̯ân - 40 cu limba română. Faptul că vorbitorii de istroromână erau mai numeroși este dovedit de toponimie. Dintre satele în care trăiesc și azi istroromâni, unele au nume numai
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
central-sudică, la granița cu Bulgaria. Administrativ, această regiune este formată din județele Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaječar, pe teritoriul Șerbiei și regiunea Vidin, pe teritoriul Bulgariei. Deja acum vlahii (românii) din Șerbia au post de radio în limba vlaha (română) (și prin satelitul Eutelsat w2 la Freq: 12726 Ghz, Polarisation: Vertikal, Symb: 30 000, FEC: 3/4). Postul de radio se numește KISS EXTRA. "Articol principal: Evoluția demografică a românilor din Șerbia" Timocul sârbesc are o populație de 712
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
din Voivodina și cei din Valea Timocului. În unele declarații ale guvernului sârb se recunoaște că "membri ai acestei populații, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele românești, iar limba și folclorul conduc spre varianta originii lor românești. Reprezentanții minorității vlahe susțin originea lor română", însă încă se face o diferență majoră între cele două grupuri etnice. Conform recensământului amintit mai sus vlahii constituie o minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
din Voivodina și cei din Valea Timocului. În unele declarații ale guvernului sârb se recunoaște că "membri ai acestei populații, fără îndoială, au caracteristici asemănătoare cu cele românești, iar limba și folclorul conduc spre varianta originii lor românești. Reprezentanții minorității vlahe susțin originea lor română", însă încă se face o diferență majoră între cele două grupuri etnice. Conform recensământului amintit mai sus vlahii constituie o minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
română și 435 de naționalitate română, dar nu se poate ști câte din acestea sunt băieși, care au ca limbă maternă dacoromâna. În județul Istria se declară români 49 de persoane și vlahi 6, iar cu limba maternă română și vlahă 70, respectiv 6. În județul Primorje-Gorski Kotar, unde se găsește Žejane, sunt înregistrați 31 de români și 3 vlahi, precum și 40 de persoane cu limba maternă română. În prezent mai sunt sate cu locuitori istroromâni în nord-estul Istriei, un sat
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
venețiană a fraților Roman și Vlahata trimite la originile italice ale românilor, pomenite încă în corespondența țarului vlahilor și al bulgarilor Ioniță Caloian cu papa Inocențiu al III-lea (1204). Mențiunea germană din "Nibelungenlied" a unui "duce Ramunc din Țara Vlahă" (circa 1215 - 1220), și apoi cea a ducilor "Roman și Aloha" de către misionarul italian Giovanni da Plan Carpino (1247), întâlniți la curtea hanului tătar sunt indicii prețioase că în prima parte a secolului al XIII-lea cei doi erau deja
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
noiembrie armata română cucerea fortificațiile de la Opanez pentru ca în prima parte a lunii ianuarie, divizia română a II-a infanterie să ocupe teritoriul Vidinului ("A.M.A.E" f. 130-335). Aceasta, împreună cu întreaga Vale a Timocului poseda o numeroasa populație românească (vlahă) aflată în contact neîntrerupt de-a lungul timpului cu malul stâng al Dunării, cu teritoriul românesc de la nord de Dunăre. La 23 ianuarie 1878 Imperiul Otoman a cerut armistițiul, care a fost încheiat la Kazanlîc. România a participat la război
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
atestare istorică a românilor (vlahilor) din ținutul (thema Moglenei), este realizată printr-un document păstrat în arhiva mănăstirii athonite Marea Lavră, datând din anul 1094. Acest document reprezintă răspunsul împăratului Alexios Comnenul referitor la plângerea făcută de călugări privind populația vlahă care ajunsese pe domeniul mănăstirii și nu se supunea dărilor anuale. La sfârșitul sec. XIX, începutul sec. XX, acest document istoric era relevant pentru atestarea meglenoromânilor în spațiul lor de baștină. Vezi aici relatările lui Ioan Nenițescu (1895), George Murnu
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
română poartă în mod oficial numele de „limba moldovenească”. Domnul Lațcu (aproximativ 1365-1373), fiul primului domnitor al Moldovei, era recunoscut de către Sfântul Scaun ca „Duce al Moldovei” printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a națiunii vlahe (române): dux Moldavie partium seu nationis Wlachie. Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
vindecare", și orașul istoric fiind situat în mijlocul mlaștinilor ar sprijini ipoteza slavona. Există, de asemenea, ipoteza originii latine a numelui, ca loc de negustorie (în spaniolă "Negocios"), precum și faptul că Negotin este într-o regiune cu prezența unui semnificative minorități vlahe (români), la fel ca tizul sau Negotino în Macedonia, ar putea sugera că o astfel de opțiune este la fel de valabilă. În cele din urmă, "Negotin" poate a fost derivat din cuvintele celtice "neges" și "țin", însemnând "cetate de război" . Negotin
Negotin () [Corola-website/Science/311251_a_312580]
-
acest obicei s-a răspândit și în unele publicați românești. Trebuie așadar precizat cine sunt acești « Valahi » : Există și legende protocroniste conform cărora beduinii arabi care trăiesc în jurul mânăstirii grecești Sfânta-Ecaterina, în Peninsula Sinai din Egipt, ar fi de origine « vlahă », însă veridicitatea acesteia nu este verificabilă. Cronica lui Nestor mentionează că in secolul al X-lea "maghiarii au alungat pe vlahi (românii din Panonia și Carpați) și le-au luat pământurile". Ipoteza deplasării românilor din secolul al X-lea spre
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
istorice sub codul LMI: CJ-II-m-B-07767. Se pare că satul Stolna a luat ființă prin stabilirea aici (într-o poiană mai la nord de vatra satului de astăzi) a unei familii de iobagi români, care au fugit de pe moșia grofului din Vlaha în secolul al XIV-lea. Localitatea este atestată documentar în 1448 cu numele Sztholna când aparținea de capitlul de Alba-Iulia. Sunt pomeniți iobagii Miklos și Bálint , ulterior numele apare ortografiat: Sztona 1733, Stolna 1750, Sztolna 1805, Sztoje 1850, Sztolna/ Stoiea
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
se găsește în mijlocul cimitirului, pe un deal din marginea de nord a satului, ea a fost construită în centrul satului, azi însă a rămas în capătul de sus al satului, deoarece localnicii au cumpărat teren de la groful Iosika Gábor din Vlaha și și-au construit case pe acest teren, astfel vatra satului s-a deplasat spre sud. Înainte de 1730 se pare că a existat o biserică din lemn mai veche în locul numit "la biserică în vale", mai la nord de cea
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
unele principi ai transilvaniei au tematizat și mai înainte problematica liturgiei în biserica ortodoxă a românilor transilvăneni, Ioan Sigismund Zápolya fiind primul care i-a și poruncit clerului ortodox ca în privința limbii liturgice să treacă de la limba slavonă veche la vlahă (română), însă fără să facă ulterior orice demers în acest sens. Gheorghe Rákóczi a acționat mult mai ferm în acest sens: a poruncit traducerea Noului Testament chiar din banii principatului. Lucrările de traducere au fost făcute probabil de clerici români
Gheorghe Rákóczi I () [Corola-website/Science/310187_a_311516]
-
și evenimentelor, prioritatea politicii partidului comunist, concepția moralei comuniste. Domnul Lațcu (aproximativ 1365-1373), fiul primului domnitor al Moldovei, era recunoscut de către Sfântul Scaun ca „Duce al Moldovei” printr-o scrisoare în care se adăuga că Moldova este parte a națiunii vlahe (române): "dux Moldavie partium seu nationis Wlachie". Cronicarul polonez Jan Długosz afirma în 1476 că moldovenii și valahii „au aceleași limbă și obiceiuri”. Trimiteri la o așa-numită „limbă moldovenească” pot fi găsite în lucrări timpurii precum cea a lui
Rusificarea românilor () [Corola-website/Science/323488_a_324817]
-
de locuitori (2011). Este una dintre cele mai proeminente stațiuni turistice de la Marea Adriatică în sudul extrem al Croației și centrul cantonului Dubrovnik-Neretva. Raguza și-a schimbat numele în Dubrovnik în 1918 Patronul spiritual al orașului este martirul Sfântul Blasiu ("Sveti Vlaho" în croată). Statuile sale sunt amplasate în incinta orașului, care în fiecare vară se organizează mari procesiuni, pentru că are o importanță similară cu cea a Sfântului Evanghelist Marcu pentru Veneția. Dubrovnik a fost fondat prin unirea a două mici orășele
Dubrovnik () [Corola-website/Science/297242_a_298571]