246 matches
-
dorința de a fi angajat au făcut mai dificilă demonizarea să. Încă și mai pronunțat a fost impactul publicării scrisorii asupra argumentelor apărătorilor lui Machiavelli. Nu a mai părut rezonabil de crezut ca Machiavelli a scris Principele că un atac voalat asupra tiranilor. Mai târziu în cursul vieții sale, poate Machiavelli a încercat, printre prieteni și în propria apărare, să susțină că Principele a fost o lucrarea secretă împotriva principilor. Dar scrisoarea din 1513 a dovedit dincolo de orice îndoială, cel puțin
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
artelor plastice, abstracționismul, constructivismul, cubismul, fovismul, futurismul ș. A. Abstracționismul optează pentru geometrizarea formelor, întoarcerea la elementele naturii, demonstrarea intuitivă a armoniilor universale, renunțând la detalii și calități materiale. Wassili Kandinsky, cel care fundamentează gruparea plastică odată cu tabloul Prima acuarelă abstractă, voalează semnificațiile unui conținut, creează echivocul, astfel încât petele de culoare și liniile să încifreze, să se înstrăineze de realitatea concretă, deschizând potențialitățile unei „lumi cosmice”. Piet Mondrian absolutizează severitatea formală a tuturor obiectelor, mergând pe ideea că din textura imaginii unui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
din toate facultățile. Dacă în numeroase privințe acesta este un răspuns la criticile avansate de Carnap împotriva lui Heidegger în eseul Überwindung der Metaphysik durch logische Analyse der Sprache (Depășirea metafizicii prin analiza logică a limbajului, 1931), nu lipsesc aluziile voalate la acuzațiile lui Krieck. Există apoi cursurile universitare succesive în care nihilismul devine din ce în ce mai mult o categorie centrală pentru a înțelege metafizica și logica dezvoltării sale istorice. Începând mai ales cu semestrul de iarnă 1936-1937, Heidegger inițiază impresionanta serie de
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
teologiei energiilor necreate, de care vorbea atât de sugestiv Sf.Grigorie Palamas în operele sale. Atitudinea anticatolică a părintelui se arată și în lucrarea “CATOLICISMUL DE DUPĂ RĂZBOI ”( Sibiu, 1933) și în articolele din “ Telegraful Român” și intr-o formulă mai voalată în operele de după război. Sf.Chiril al Alexandriei avea să-i consolideze părintelui Stăniloae viziunea ecleziologică, mai ales. Toți cei trei mari Sfinți Părinți au fost traduși în mare parte de către marele teolog roman: Sf.Maxim Mărturisitorul, prin Ambigua, Capete
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
ale tuturor împotriva tuturor dintr-o societate civilă, un ansamblu, modelat de către stat, de instituții sociale care nu numai că au tendința a fi, dar chiar și sînt dominate de forme necivile de interacțiune, de la grosolăniile zilnice însoțite de amenințări voalate pînă la violențele organizate sistematic. Într-o societate necivilă, civilitatea devine o resursă rară. Ceea ce rămîne este un teren de luptă în care cel mai puternic bazîndu-se pe supraviețuirea unor anumite libertăți civile se bucură de dreptul de a suci
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
majorarea tăcută a altor categorii de recompense la care salariatul respectiv are acces (furtul); * absenteismul, fugitul, mai mult sau mai puțin subtil, de muncă; * distribuirea către alți colegi a unor părți din propria sarcină; * proteste mai mult sau mai puțin voalate în legătură cu "supraîncărcarea" la care sunt supuși sau cu organizarea deficitară la nivelul formației de lucru; * majorarea consumurilor ocazionate de muncă; risipa demonstrativă de resurse; * părăsirea firmei. 3. situația de supra-recompensare nu este o soluție, deoarece generează un consum de energie
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
aceasta la fel și poezia lirismul personal ("cultul eului") sau "euforiile de sentiment". Se resping toate excesele "dadaiste, simboliste, expresioniste, impresioniste, autohtoniste, etc, etc. încăpute cu generozitate în ceaunul liric național"133. Pe lângă limbajul dinamitard al articolului, se observă trimiterea voalată la poezia gândiristă pusă în rând cu experimentele de avangardă. Poeziei "morbide, extravagante", Geo Dumitrescu îi opune revenirea la realism, înțeles ca renunțare la manierismul exterior, dar respinge "atitudinea utilitaristă față de artă"134 fără a explica ce se înțelege cu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
s-a născut negru. Naratorul evocă sfatul bunicului, un sclav eliberat ce consideră că cea mai bună armă de a distruge omul alb este în primul rând afișarea supunerii și măgulirii fostului stăpân, ce încă are putere asupra sa (aluzie voalată la politica unor figuri marcante afro-americane, precum Booker T. Washington?). Mai departe în roman, poziția profesorului de la colegiul unde învață protagonistul, Dr. Bledsoe, are mult în comun cu cea a bunicului. În primul capitol al cărții este descrisă de către protagonist
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sau a fi așezată, arta gestului, inflexiunile vocii, expresia chipului. Încărcătură de mister este legată de corpul ascuns și interzis. "Pe strada sau în saloane, corpul real se ascunde sub aparentă" [Muchembled, p.221]. Erotismul hainelor consista în a dezvălui voalând, a provoca imaginația: "Et Duroy cherchait à deviner, croyait voir le corps jeune et clair, gras et chaud, doucement enveloppé dans l'étoffe moelleuse" [Maupassant, Bel-Ami, p.42]. Oamenii joacă cu scopul de a fi văzuți. Pariziana face parte dintre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sociale. Mai mult decat portretul unei clase, ele exprimă voința ei de afirmare. Modă impune o stratificare estetică de clasă. Splendoarea hainelor compune un limbaj de superioritate. Îmbrăcămintea joacă un rol esențial în recrearea portretului Parizienei, aparentă să coincide sau voalează esență personajului. Descrierile de toaletă sunt suficiente pentru a instrui cititorul asupra condiției sociale a personajului, epocii și vârstei sale. Nimic nu diferențiază mai superficial și persistent clasele și sexele 389 decât toaletă; cea din secolul al XIX-lea le
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
calde pe care le aveam la îndemână, plus puloverul de lână groasă, irlandeză, pe care mi-l dăduse sărmana Doris, dar continuam să dârdâi. Te bănuiești că bănuielile lui James în legătură cu „gripa“ erau întemeiate. Pământul și marea continuau să fie voalate de o ceață compactă cenușiu-aurie, care aducea cu sine o teribilă tăcere vătuită. Marea, abia vizibilă când am ieșit afară, dezmierda, cu valuri uleioase, stâncile. Aerul era impregnat de umezeală și răcoare, deși, presupun, că nu se putea vorbi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am împins-o pe Hartley înăuntru și am urcat și eu imediat după ea, iar Titus s-a așezat lângă mine. Ceilalți trei s-au înghesuit în față. Hartley și-a tras și mai mult fularul pe frunte, ca să-și voaleze chipul. Cei trei din față nu și-au întors nici un moment capetele. Peregrine, care conducea, a întrebat: — Drept înainte și pe urmă la dreapta? — O iei prin sat, răspunse Gilbert. Las’ că te ghidez eu. Hartley tăcea îngrămădită lângă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când crezu el de cuviință, apoi începu să mă mușine și să dea din coadă. Ben îmi spuse din ușa camerei de zi: — Poftește înăuntru. Am pășit în încăpere. Fereastra panoramică oferea priveliștea câmpiei povârnite și a salturilor mării albastre, voalate de aburul arșiței. Nicicând o priveliște frumoasă n-a fost atât de sinistră. Cele două magnetofoane zăceau pe pragul lat al ferestrei, lângă binoclul de câmp. — Ia loc, îmi spuse Hartley. Am observat că astăzi arăta aproape elegantă. Își coafase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
biografii catartice (Am rupt tăcerea a fostului prim-ministru polonez Piotr Jaroszewicz sau E timpul mărturisirii a filosofului Adam Schaff, sau Înainte să fiu judecat a lui Mieczyslaw Rakowski) se situează de fapt par excellence Într-o autoideologizare ordonată, confesiune voalată În dezvăluirea traiectoriilor lor - ca să reluăm cuvintele lui Aloïs Hahn (1986). În interviurile pe care foștii nomenklaturiști ni le-au acordat, care este partea pertinentă a discursului lor, această pertinență care ne permite să-i Înțelegem Într-o situație contextuală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
funcție „de diferitele tipuri de capital aflate În joc În câmpul pe care Îl luăm În considerare”. Recompunerea biografică, ce se efectuează În funcție de interesele indivizilor, nu este, În mod evident, expusă ca atare niciodată și, prin urmare, adesea, confesiunea ocolită, „voalată”, este cea care ne permite să Înțelegem contradicțiile și să Întrezărim ceea ce a fost aruncat În uitare. Uitarea Înglobează astfel participarea - În sens larg - la aparatul de represiune, la un sistem de pe urma căruia profitau. Niciunul dintre interlocutorii noștri, fie el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
țara noastră, ce au culminat cu participarea lui L. Brejnev la Congresul al IX-lea al P.C.R. În toate aceste vizite, oficialii sovietici au fost însoțiți de I. Avram, care a avut de înfruntat răbufniri mai mult sau mai puțin voalate la adresa pozițiilor românești în diverse probleme de politică internă și internațională. Mai târziu, când, sub conducerea lui M. Gorbaciov, U.R.S.S. a început să își dea seama și să regrete practicile sale eronate și nocive, promovate față de țările socialiste, îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
întâlnesc, să ne bucurăm că ne am revăzut și să stăm de vorbă pe îndelete. În discuția lejeră și molcomă despre oameni, locuri și întâmplări din țară și de aiurea, s-au strecurat și unele destăiniri mai directe sau mai voalate despre traiul în înstrăinare, despre obsesivele gânduri, nostalgii și amintiri care îi populează neîncetat visele, clipele de răgaz, orele din afara programului istovitor de muncă, dar mai ales zilele libere ale sfârșitului de săptămână. Acolo, în îndepărtata Canadă întinsă cât un
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
decide în momentele de ruptură, de discontinuitate, Istoria ieroglifică reprezintă un astfel de moment. C. înnoiește stilul narativ, schimbă modelul de discurs, produce trecerea de la proza cronicărească nonfictivă la proza artistică studiată, prin utilizarea alegoriei. Discursul, satiric în fond, e voalat de măști animaliere care acoperă chipurile persoanelor reale, le transformă în personaje literare, dezvăluindu-le caracterul. Alegoria propune o substituire evaluativă, aici degradantă. C. își programa să respecte principiul estetic al „descoperirii prin acoperire”, amintit de el în postfața romanului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
stat, se subînțelege, și care pentru cuplul Ceaușescu erau complotiști și trădători. În concluzie, la proces, Nicolae Ceaușescu renunță parțial la teoria complotului extern, pentru a se fixa pe ideea complotului intern, acuzând o lovitură de stat și indicându-l voalat pe Ion Iliescu și grupul său proaspăt instalat la putere (Virgil Măgureanu), dar și pe unii foști demnitari ceaușiști precum generalul Victor Athanasie Stănculescu. Unele voci au creditat ideea că dictatorul ar fi avut un plan de evacuare, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
straturilor povestirii oferă imaginea firului roșu intratextual: examinarea mai multor variante ale aceluiași text revelează și o circularitate a referinței care dezvăluie originea (Samoyault: 2001, 92) textului în cauză. Cercetătoarea funcției mnezice a intertextualității lasă să-i "scape" o nemulțumire voalată la adresa neclarității terminologice a conceptului kristevian, în formularea lui "maternă": "în orice text, cuvântul introduce un dialog cu alte texte: iată ideea pe care J. Kristeva a împrumutat-o (A. Compagnon spunea "a calchiat-o") de la Bahtin, aruncând-o în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ca element al unei lumi imaginare. Este imaginea poetică textuală ca obiect al tematizării interpretative, chiar dacă înțelegem acest travaliu exegetic drept inter-pretatio, adică prestație intermediară, strecurarea printre rândurile unui text. Imaginea poetală, în schimb, se ascunde în propria transparență, e voalată în chiar lumina ce face cu putință vizibilul, iar în fața unei astfel de imagini disimulate, hermeneutica are de a face cu un alt tip de inevident, nu cu cel al unui sens latent pe care să-l aducă la suprafață
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al luminozității: primește lumina în puritatea distanței parcurse și o reflectă prin ceea ce, începând să semnifice, se întrupează iradiind în înțelegere. Trupul poetal este ca atare un revelator al semnificabilului, developând în negativ - în și prin obscuritatea celor ce sunt voalate de corpul poetic, a celor ce nu sunt (vizibile) - imaginea diafană a acestui mediu transparent, donația speculară a unui imprevizibil și insesizabil pe cale directă 2. În poezia lui Ion Vinea, înainte de a intui revelator acel "trup de aur vechi" ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
posibile, abia răzbătătoare prin deriva pustiirii și a absenței. Cât despre "alb pe clișeul negru al lacului", contrar aparențelor, nu e imaginea-clișeu a unei antinomii facile, ci expresia developării imaginii interioare în camera obscură a exteriorității. Cu cât exteriorul se voalează mai intens, cu atât - prin contrast - interiorul se arată mai pur, iese la vedere în modul său propriu de a fi. Să fie un simplu fenomen optic, de vreme ce ziua trece mai iute prin acest spațiu golit? Trece spre dispariție prin
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
putință vederea, dacă nu dintr-un orizont îndepărtat, dinspre soarele eclipsat, dar atât de orbitor încât, pentru a putea vedea ce e de văzut, e nevoie nu de vederea ochiului liber să vadă prin transparența dezvăluitoare, ci de o vedere voalată de transparență, pusă în situația vederii? Ce înseamnă în acest context un geam afumat, transparență "afumată"? Un intermediar al vederii, apariție translucidă prin intermediul căreia ochiul poate să vadă. Un văl al transparenței protectoare, eclipsată ea însăși de donația suprasaturantă a
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imaginea să ajungă la reflectarea realului, luminându-l în miezul purei sale posibilități de a fi, realul obiectiv - obiectul real - este raportat la un subiect creator care îi defenomenalizează manifestarea. Ceea ce apare în lume - inclusiv în cea a cuvântului rostit - voalează înțelesul, ține esența captivă în ascunderea aparenței. "Carnea vegetală a cuvântului maschează sâmburele de fildeș", la fel cum apariția mundană propune o imagine care arată, dar nu luminează. Trebuie "cojit" fenomenul, "pentru a explora drumul spre tâlcuri"12. Însă ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]