597 matches
-
Gheorghe Grigurcu Citind volumul de publicistică al lui Barbu Cioculescu, cu ecleziastică umoare intitulat Zădărnicii, mi-am amintit de un altul, al lui Tudor Arghezi, Tratat de morală practică (ulterior, a doua vocabulă neologistică a fost înlocuită de una neaoșă, pravilă). Aceeași îmbrățișare largă de subiecte ale actualității întoarse pe toate fețele precum un obiect într-un bazar, pe care nu te hotărăști dacă să-l cumperi sau nu, aceleași negocieri prelungite, voluptuoase
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
un moment cînd, în cursul unei discuții în contradictoriu, își pierde răbdarea. Mizantropul Schopenhauer își insultă cîinele țipînd la el cu ură: "Ființă omenească ce ești!", iar Charles Pierce, nemulțumit că William James i-a preluat termenul de "pragmatism", inventează vocabula "pragmaticism", pe care o consideră suficient de urîtă și respingătoare ca nimeni să nu-i revendice paternitatea. Dincolo de crusta mai mult sau mai puțin frivolă a anecdotelor, un cititor atent poate desluși un mecanism al poantelor din carte: e vorba
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
de oaste / Atâta jaf și mincinoasă ură?" În plus, am îngreunat și această culegere cu un ciclu de recuperări din anii 1956-1963, întitulat "Caiet": nici una din cele șase piese de tinerețe nu merita transcrierea, totul se mărginea la răsfățuri de vocabule și versificație, la limita anonimatului pretențios. Moralia cheltuie 6 catrene pentru a rosti sentențios abstracțiuni înrudite cu nerozia! Unele poeme ratate nu reușesc să capete viață, iar altele, ca Moralia, se nasc moarte! La fel ca văicăreala din Altoi, la
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
încercării comediografice, cît și la adresa polemică (primejdioasa) a satirei conținute. Oricum ar fi, incizia în materia istorică, în culisele Curții Vechi, pictură caracterelor și moravurilor șunt calități inegalabile în textul lui Rigas. Ele șunt amplificate prin coloritul lingvistic: turcisme și vocabule românești dau relief plastic monoloagelor sau replicilor; că și, de altfel, dozarea aparteurilor, comentariile de subsol ale autorului, conferind un pigment salvator ținutei pe alocuri didactic-expozitive. Curios, acest mic joc satiric - cu sarcasmul, fierea și cîteodată nuanță să exasperata - pare
O comedie nestiută a lui Rigas Fereos by Mircea Zaciu () [Corola-journal/Memoirs/17748_a_19073]
-
nu stă să le lămurească prea mult, iar dacă totuși o face sfîrșește în aporia inutilității: cu cît reflectezi mai mult la sensul unui termen cu atît folosirea lui devine mai incertă, lămurirea completă a unei noțiuni preschimbînd-o într-o vocabulă moartă. A treia restricție este legată de natura realității. Concepția obișnuită potrivit căreia lumea are o omogenitate verificată, în virtutea căreia ierarhia se ridică printr-o trecere continuă de la un nivel la altul, aduce a pictură naivă: în intimitatea ei, realitatea
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
Născocește un lăuntric căluș pe măsura țipătului ce se zbate să-ți scape". Cîteva soluții colaterale ale accesului la limanul expierii care ies din sfera normalului apar evocate ca un simptom al deznădejdii ce pune stăpînire pe scrib: "Eu scriu vocabule a căror noimă îmi scapă; în genunchi stînd, sub cea mai cumplită presiune / la care a fost supus vreodată un scrib" (Hans Burgkmair: "Sfîntul Ioan la Patmos"). Orbirea și nebunia, infirmități pentru omul obișnuit, nu reprezintă oare tainice șanse soteriologice
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
erudit căruia știința teoretică nu i-a atrofiat flerul limbii. Așa se face că istoricul are un foarte eficient dozaj al limbii de care face uz. E miezos fără să fie dulceag de arhaic, alternînd precizia terminologiei savante cu mustul vocabulelor pitorești. De aici și senzația stranie pe care o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești și de obscuritatea fumurie a catapetesmelor nerenovate. Un viitor doctor în istorie căruia
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
bilingve, deși există o ambivalență portugheză în raport cu Franța, ce nu corespunde francofiliei fără rezerve a românilor." Popoare creștine de rituri diferite, portughezii și românii și-au edificat o viziune a lumii sau o ontologie populară bazată pe sentimentul-concept saudade/dor, vocabule originale, intraductibile în alte limbi. Sunt două popoare "obișnuite să parcurgă orizontul terestru orientându-se în imensitatea spațiului sideral, portughezii ca marinari, românii ca păstori transhumanți." Dacă în cele două culturi supuse comparației funcționează mitul poetului-simbol, în schimb ele nu
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
capătă identitatea din modul în care facem uz de aceste simboluri în cadrul funcțiilor respective. Tocmai de aceea termenii aceștia ce par atît de simpli sunt foarte greu de descris în cuvinte. Căci e foarte anevoios să vrei să prinzi în vocabule niște entități care nu au sens decît în interiorul unor formule non-lexicale. E ca și cum ai vrea să descrii gustul unei mîncări cu ajutorul culorilor. Sau farmecul unei melodii cu ajutorul geologiei. E o incompatibilitate de fond între domeniul aflat în discuție și instrumentul
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
profund cu cît nu ne dăm seama că deja suntem prinși de ea. Ceea ce a mai rămas natural în noi va deveni într-o bună zi o achiziție artificială. Iar de cînd calculatorul a apărut în viața noastră, pînă și vocabula "virtual" și-a modificat semnificația. În tradiția etimologică a cuvîntului, virtualitatea era un stadiu premergător realității, o potență pe cale să devină act, o latență ce urma să se manifeste. Potrivit acestei logici, orice lucru, înainte să fie real, era virtual
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
pe care mi-o pun este de ce și începând de când, din care epocă, sufletul timpului a fost pentru noi marcat de acest amalgam de influențe și reacții, de complexe și născociri, de provocări și riposte care se numește, cu o vocabulă mirosind aproape dramatic a sarmale și mititei, "bășcălie". Aș fi tentată să încep de foarte mult - poate chiar de dinaintea momentului incert în care ne-am format ca popor - și să consider că totul se trage din ceea ce eu consider a
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
simultan, materiale și evanescente, ai sentimentul că le ții în mână, dar că sensul lor ultim îți scapă printre degete. Nu se poate să nu admiri formidabila dexteritate a acestui autor de a jongla cu vorbele, de a bricola din vocabule, dar și, în celălalt plan, să nu fii marcat de aluziile culturale, combinațiile semantice, dezmățul vizual, acustic, olfactiv, erotic. Puterea sa de inovație nu cunoaște limite, șocul este total și vrei, nu vrei, rămâi bouche bée. Dacă există vreun autor
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
se face că poetul este stăpânul absolut al unui regat cu un singur locuitor: el însuși. Lumea lui Foarță este o lume a holorimelor, a quiproquourilor și a calambururilor, a combinațiilor posibile și imposibile, în care cuvintele sunt deconstruite pentru ca vocabulele din alcătuirea lor să intre apoi în alte alcătuiri cu sensuri diferite. Nimic nu este ceea ce pare în această lume, unde toate formele, culorile, sunetele, mirosurile sunt filtrate prin întreaga experiență culturală a umanității. Dincolo de jocul compunerii/ descompunerii/ recompunerii cuvintelor
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
sub forma unui vis, este reprodus un poem tipic pentru "holorimele lui Foarță". Cuvintele se desfac și se recompun ca într-o litanie, totul sugerează o stare de trezie, dar, paradoxal, și o luciditate textuală capabilă să țină sub control vocabulele ce tind să se revolte: "... cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu umbre, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împetrite!) Cu
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
moment dat, o notă de monotonie în această suită. Cum, din 1993, am mai urmărit pe Mezzo și alte creații ale Catherinei Diverrčs, ni s-a părut, de asemenea, că introducerea în compoziția de ansamblu, de factură contemporană, a unor vocabule proprii dansului clasic, aduce o notă aparte tuturor solo-urilor feminine din acest recital. Oricum, spectacolul Voltes ne-a prezentat numai una dintre fațetele creației coregrafei franceze, deschisă colaborărilor cu unii artiști plastici și extrem de sensibilă la problemele lumii contemporane
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
pleacă de la o premisă care o situează, din start, în afara închiderii, deja istorice, a metafizicii etnonaționale (cu semn autostigmatizant sau, din contră, excepționalist): identitatea se definește în termeni formali și nu de substanță, ea este o proiecție imaginară, o "invenție" (vocabulă de natură să contrarieze, dacă nu să irite, atât pe adepții viziunii esențialiste asupra specificului național, cât și tabăra pozitivistă, a analiștilor și a tehnicienilor din sfera politico-economică), un "construct intelectual" temporar, cu fond dublu, adică "un discurs ideologic" și
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
seamănă cu încercarea de a resuscita un cadavru doar pe seama stratului inert al literei îmbălsămate. Suflul viu nu poate fi suplinit de tehnica seacă a unor distincții lexicale, și asta fiindcă sursa gîndirii nu stă în coaja efemeră a unor vocabule coruptibile, ci în reprezentarea mentală pe care niște oameni, alcătuind o comunitate, o poartă simultan în mințile lor timp de cîteva generații. Cînd reprezentarea mentală se schimbă - e vorba de paradigma pe care o împărtășesc oamenii unei epoci - litera cuvintelor
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
pe majoreta Ramona: "Uau! Ce fundul meu se țin de mine toți puțoii?"... Dar am proceda incorect dacă n-am recunoaște că arhaicul nostru vocabular s-a îmbogățit pe seama yankeilor și cu alte unități filologice. Să luăm, de-o pildă vocabula anglo-saxă "live". Ce aveam în locul ei până azi? Aveam "în direct" și pericolul iminent de a auzi "indirect", fapt care ar denatura sensul comunicării! Pe când cu "live"lucrurile se pun la punct de la bun început! Iat-o, de-o vorbă
Săracii de noi by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/8034_a_9359]
-
a vorbi de „creșterea și descreșterea Curții Otomane". Da, „incrementum" înseamnă „creștere". Carevasăzică - ca să înțeleagă poporul neinstruit - vom avea un parcurs „incremental" nu înseamnă altceva decît că „vom crește". Dar ar fi păcat să pocim o asemenea luminoasă idee cu vocabule banale, pe măsura ignoranței generale", a scris Andrei Pleșu în Adevărul.
Palada îl compară pe Pleșu cu Vadim. Atac fără precedent la un simbol al intelectualității by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77481_a_78806]
-
explicații pe seama sensului lor. Și astfel, virtutea cuvintelor de a sugera ceva în absența unor sensuri precise se dovedește salvatoare. Așa se face că expresii precum "la infinit", "o infinitate de" sau sintagmele latinești "ad infinitum" și "in infinitum" devin vocabule docile a căror folosință nu ne dă bătăi de cap și nu ne pune într-o lumină neplăcută. Pe scurt, chiar dacă nu știm ce este infinitul, amănuntul nu ni se pare supărător. Căci intuim că, făcînd abstracție de acest termen
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
preconizat genetic, suntem înștiințați la vreme de textul de pe ultima copertă. Că, în materie de simplitate a concepției versului, Bacovia pare a fi unul din modele, suntem, din nou avertizați din aceeași sursă. Că, însă, poziția pe care o ocupă vocabula aceasta astringentă e una care duce, în spațiile dintre versuri, la crearea unui "om nou", mi se pare mai degrabă o nobilă iluzie. Oricum, deși validat de autorii generației cristalizate în jurul anului 2000, Vlad Moldovan nu le e, acestora, dator
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
labili, inconsecvenți, oportuniști, optînd pentru "convertire". Oare zecile de milioane de victime ale comunismului, spre a-i aminti doar pe cei omorîți în virtutea mecanismului canibalic al "luptei de clasă", au avut șansa "convertirii"? Oare nu-i insultăm "insinuînd", ca să reiau vocabula interlocutorului nostru, că jertfele Gulagului, într-un număr fără precedent în istorie, sunt jertfe de "categoria a doua"? Iar cît privește eliminarea individului din pricini naționaliste, rămîne ea oare chiar "fără drept de apel"? Dacă admitem că, vai, "în multe
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
și săritura remarcabilă. Și solistele balerine și-au dansat cu dezinvoltură și limpezime tehnică partiturile ce le-au fost încredițate. Remarcabilă este în acest sens Gabriela Popovici, în rolul Gülnarei, care stăpânește în mod egal și cu egală siguranță toate vocabulele clasice, atât pe drepta, cât și pe stânga, fapt rar, nefiind însă, din păcate, interesată și de interpretare. Dar cine a strălucit cu adevărat pe tot parcursul spectacolului a fost Corina Dumitrescu, în rolul Medorei. A dansat mult, partituri coregrafice
Secolul al XIX-lea resuscitat by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9664_a_10989]
-
inutil”. După 20 de ani de la primul articol, iată ceva despre Lubeck: “Când spunem că decorul unui oraș este arhitectura lui, mă gândeam și la limba pe care orașul o vorbește, limba lui ca atmosferă, sunet al vocii, intonație, dialect, vocabulă a țării de origine, muzică a ei”. Totuși, lecturile mele din Thomas Mann. Și Doamna General, așa cum o vedeam eu prin ’76: “Karin tante verișoara dinspre mamă a bunicii mele-sau doamna General, cum era cunoscută, pentru că era căsătorită cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cel care improvizează adevăruri. Nepoții lui Leonte Răutu, un călău sinistru al culturii române, vorbesc de "ieșirea din grotele comunismului". Nerușinarea persecutorilor în a-și declara vinovate victimele se varsă peste tot și toate. Autori morali (ce-o căuta aici vocabula asta, moral?) ai crimelor pozează în inocenți. Da, nerușinarea e principala trăsătură a democrației cu față brucană. Profetologul ne-a pregătit alt "canon". Ni-l expune, ipocrit și poticnit, duminică de duminică, sub ochii extaziați ai interlocutorului. Mereu își găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]