194 matches
-
cu privire la semnele care marchează vocalele 1. Analiza manuscriselor biblice lasă senzația că sistemul palestinian de vocalizare se afla încă în dezvoltare la data scrierii manuscriselor respective. Printre textele descoperite în genizah din Cairo se află nu numai manuscrise ce prezintă vocalizare babiloniană, ci și manuscrise cu vocalizare palestiniană; printre acestea se află un număr substanțial de texte liturgice, dar și targumuri și pasaje biblice. Din păcate, doar un foarte mic număr de fragmente de manuscrise biblice prezenta vocalizare palestiniană 2: Ps
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Analiza manuscriselor biblice lasă senzația că sistemul palestinian de vocalizare se afla încă în dezvoltare la data scrierii manuscriselor respective. Printre textele descoperite în genizah din Cairo se află nu numai manuscrise ce prezintă vocalizare babiloniană, ci și manuscrise cu vocalizare palestiniană; printre acestea se află un număr substanțial de texte liturgice, dar și targumuri și pasaje biblice. Din păcate, doar un foarte mic număr de fragmente de manuscrise biblice prezenta vocalizare palestiniană 2: Ps. 27-33; 35-40; 41-46; 55-59; Ier. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
manuscrise ce prezintă vocalizare babiloniană, ci și manuscrise cu vocalizare palestiniană; printre acestea se află un număr substanțial de texte liturgice, dar și targumuri și pasaje biblice. Din păcate, doar un foarte mic număr de fragmente de manuscrise biblice prezenta vocalizare palestiniană 2: Ps. 27-33; 35-40; 41-46; 55-59; Ier. 1,1-2; 29; Iez. 13,11-16; Dan. 9,24-12,133. Un alt manuscris prezintă un interes deosebit, întrucât, pe lângă vocalizarea palestiniană, textul propriu-zis apare într-o formă abreviată 4; acest manuscris conține
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
păcate, doar un foarte mic număr de fragmente de manuscrise biblice prezenta vocalizare palestiniană 2: Ps. 27-33; 35-40; 41-46; 55-59; Ier. 1,1-2; 29; Iez. 13,11-16; Dan. 9,24-12,133. Un alt manuscris prezintă un interes deosebit, întrucât, pe lângă vocalizarea palestiniană, textul propriu-zis apare într-o formă abreviată 4; acest manuscris conține pasaje din Ieș., 28,29-29,39; Is. 5,8-9; 10,9-12; 13,18-20; 44,4-48; 53,4-59; 59,10-64; Ier. 23,33-29,31; Ps. 51,21-53; 71,5-72
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textul propriu-zis apare într-o formă abreviată 4; acest manuscris conține pasaje din Ieș., 28,29-29,39; Is. 5,8-9; 10,9-12; 13,18-20; 44,4-48; 53,4-59; 59,10-64; Ier. 23,33-29,31; Ps. 51,21-53; 71,5-72,4. Vocalizarea acestor fragmente, esențial diferită de vocalizarea tiberiană, este și mult mai veche decât aceasta. Atunci când au fost descoperite pentru prima dată în anul 1894, fragmentele au fost catalogate de către cercetătorii vremii 1 drept mărturii ale vechii vocalizări palestiniene și precursoare
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
abreviată 4; acest manuscris conține pasaje din Ieș., 28,29-29,39; Is. 5,8-9; 10,9-12; 13,18-20; 44,4-48; 53,4-59; 59,10-64; Ier. 23,33-29,31; Ps. 51,21-53; 71,5-72,4. Vocalizarea acestor fragmente, esențial diferită de vocalizarea tiberiană, este și mult mai veche decât aceasta. Atunci când au fost descoperite pentru prima dată în anul 1894, fragmentele au fost catalogate de către cercetătorii vremii 1 drept mărturii ale vechii vocalizări palestiniene și precursoare ale sistemului tiberian. Potrivit lui Kahle, sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
71,5-72,4. Vocalizarea acestor fragmente, esențial diferită de vocalizarea tiberiană, este și mult mai veche decât aceasta. Atunci când au fost descoperite pentru prima dată în anul 1894, fragmentele au fost catalogate de către cercetătorii vremii 1 drept mărturii ale vechii vocalizări palestiniene și precursoare ale sistemului tiberian. Potrivit lui Kahle, sistemul palestinian de vocalizare poate fi împărțit în trei grupe, numite P1, P2, P3, dintre care prima și ultima se aseamănă cu sistemul tiberian, iar cea de-a doua cu sistemul babilonian
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și mult mai veche decât aceasta. Atunci când au fost descoperite pentru prima dată în anul 1894, fragmentele au fost catalogate de către cercetătorii vremii 1 drept mărturii ale vechii vocalizări palestiniene și precursoare ale sistemului tiberian. Potrivit lui Kahle, sistemul palestinian de vocalizare poate fi împărțit în trei grupe, numite P1, P2, P3, dintre care prima și ultima se aseamănă cu sistemul tiberian, iar cea de-a doua cu sistemul babilonian. Pe baza acestor texte, Murtonen 2 a încercat să alcătuiască o gramatică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a încercat să alcătuiască o gramatică a ebraicii premasoretice, în care susține că masoreții occidentali obișnuiau să își inventeze propriile tradiții de pronunțare, fapt ce îngreunează depistarea pronunțării exacte din acea vreme 3. O altă concluzie importantă, stabilită în urma examinării vocalizării palestiniene, se referă la originea ei comună cu vocalizarea folosită în versiunea samariteană a Pentateuhului. Sistemul samaritean de vocalizare se bazează pe cinci semne supralineare, iar cel palestinian pe opt semne, dintre care două ar fi variante ale aceluiași semn4
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în care susține că masoreții occidentali obișnuiau să își inventeze propriile tradiții de pronunțare, fapt ce îngreunează depistarea pronunțării exacte din acea vreme 3. O altă concluzie importantă, stabilită în urma examinării vocalizării palestiniene, se referă la originea ei comună cu vocalizarea folosită în versiunea samariteană a Pentateuhului. Sistemul samaritean de vocalizare se bazează pe cinci semne supralineare, iar cel palestinian pe opt semne, dintre care două ar fi variante ale aceluiași semn4. Pe lângă aceste vocale, sistemul palestinian, esențial fonetic, prezenta semne
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
propriile tradiții de pronunțare, fapt ce îngreunează depistarea pronunțării exacte din acea vreme 3. O altă concluzie importantă, stabilită în urma examinării vocalizării palestiniene, se referă la originea ei comună cu vocalizarea folosită în versiunea samariteană a Pentateuhului. Sistemul samaritean de vocalizare se bazează pe cinci semne supralineare, iar cel palestinian pe opt semne, dintre care două ar fi variante ale aceluiași semn4. Pe lângă aceste vocale, sistemul palestinian, esențial fonetic, prezenta semne diacritice, constând în special dintr-un punct, menite să marcheze
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în sensul că nu păreau controlate de reguli fixe; astfel, accentele disjunctive erau indicate prin puncte plasate în anumite părți ale literelor. În ceea ce privește împărțirea textului în versete, nu există nici o diferență între manuscrisele palestiniene și textul tiberian. 3.4.3. Vocalizarea făcută de către masoreții tiberieni - sistemul tiberiantc "3.4.3. Vocalizarea făcută de către masoreții tiberieni - sistemul tiberian" Masoreții tiberieni sunt cei care au conceput o metodă cu totul nouă de vocalizare a textului biblic, cunoscută astăzi sub numele de „sistemul tiberian
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
accentele disjunctive erau indicate prin puncte plasate în anumite părți ale literelor. În ceea ce privește împărțirea textului în versete, nu există nici o diferență între manuscrisele palestiniene și textul tiberian. 3.4.3. Vocalizarea făcută de către masoreții tiberieni - sistemul tiberiantc "3.4.3. Vocalizarea făcută de către masoreții tiberieni - sistemul tiberian" Masoreții tiberieni sunt cei care au conceput o metodă cu totul nouă de vocalizare a textului biblic, cunoscută astăzi sub numele de „sistemul tiberian”, cel mai complet sistem de vocalizare și de accentuare. Scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
diferență între manuscrisele palestiniene și textul tiberian. 3.4.3. Vocalizarea făcută de către masoreții tiberieni - sistemul tiberiantc "3.4.3. Vocalizarea făcută de către masoreții tiberieni - sistemul tiberian" Masoreții tiberieni sunt cei care au conceput o metodă cu totul nouă de vocalizare a textului biblic, cunoscută astăzi sub numele de „sistemul tiberian”, cel mai complet sistem de vocalizare și de accentuare. Scopul acestor masoreți era probabil acela de a păstra, cu ajutorul vocalelor și al punctuației, cât mai mult posibil, pronunția ebraică de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
tiberiantc "3.4.3. Vocalizarea făcută de către masoreții tiberieni - sistemul tiberian" Masoreții tiberieni sunt cei care au conceput o metodă cu totul nouă de vocalizare a textului biblic, cunoscută astăzi sub numele de „sistemul tiberian”, cel mai complet sistem de vocalizare și de accentuare. Scopul acestor masoreți era probabil acela de a păstra, cu ajutorul vocalelor și al punctuației, cât mai mult posibil, pronunția ebraică de atunci. În acest sens, au făcut mult mai mult decât a adăuga vocale la consoane: au
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
al punctuației, cât mai mult posibil, pronunția ebraică de atunci. În acest sens, au făcut mult mai mult decât a adăuga vocale la consoane: au introdus semne care reprezintă accente ale cuvintelor și propozițiilor. Cel mai vechi manuscris biblic cu vocalizare tiberiană este codexul Profeților din genizah sinagogii din Cairo, text ce a fost copiat, vocalizat și înzestrat cu toate celelalte semne masoretice în anul 896, de către Moșe ben Așer, al cărui fiu, Aaron, a vocalizat celebrul „manuscris Alep” ce conținea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mult mai uniform de reprezentare în scris 1; în textele palestiniene se foloseau cel puțin 11 sisteme de reprezentare în scris, iar valorile fonetice ale acestor sisteme nu erau foarte clare. După cum etapa primară, mai simplă, a sistemului babilonian de vocalizare a fost înlocuită cu timpul de o fază mai complexă, tot astfel sistemul palestinian a fost înlocuit cu cel tiberian. Sistemul tiberian de vocalizare s-a dezvoltat și a fost aplicat textului biblic până ce a înlocuit definitiv atât sistemul babilonian
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ale acestor sisteme nu erau foarte clare. După cum etapa primară, mai simplă, a sistemului babilonian de vocalizare a fost înlocuită cu timpul de o fază mai complexă, tot astfel sistemul palestinian a fost înlocuit cu cel tiberian. Sistemul tiberian de vocalizare s-a dezvoltat și a fost aplicat textului biblic până ce a înlocuit definitiv atât sistemul babilonian, cât și pe cel palestinian. În același timp, se poate vorbi de o anumită legătură între sistemul tiberian, cel babilonian și cel sirian, care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
redare a vocalelor în limba arabă a fost înlocuit cu timpul de un altul, fiind folosit doar în copiile ornamentale ale Coranului, este clar că sistemul arab și cel nestorian prezintă asemănări cu cele tiberian, posibil chiar o strânsă legătură. Vocalizarea tiberiană se reflectă astăzi în texte biblice ebraice tipărite. Odată cu introducerea sistemului tiberian de vocalizare, asistăm la etapa finală a procesului de standardizare a textului ebraic. Însă așa cum standardizarea textului consonantic, în forma adoptată de către masoreți, presupune un îndelungat proces
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
folosit doar în copiile ornamentale ale Coranului, este clar că sistemul arab și cel nestorian prezintă asemănări cu cele tiberian, posibil chiar o strânsă legătură. Vocalizarea tiberiană se reflectă astăzi în texte biblice ebraice tipărite. Odată cu introducerea sistemului tiberian de vocalizare, asistăm la etapa finală a procesului de standardizare a textului ebraic. Însă așa cum standardizarea textului consonantic, în forma adoptată de către masoreți, presupune un îndelungat proces de dezvoltare dintr-o varietate de forme textuale, tot astfel, vocalizarea tiberiană s-a definitivat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
introducerea sistemului tiberian de vocalizare, asistăm la etapa finală a procesului de standardizare a textului ebraic. Însă așa cum standardizarea textului consonantic, în forma adoptată de către masoreți, presupune un îndelungat proces de dezvoltare dintr-o varietate de forme textuale, tot astfel, vocalizarea tiberiană s-a definitivat în urma mai multor dispute între școli masoretice tiberiene rivale. În ansamblu, se poate spune că sistemul tiberian, numit și infralinear datorită faptului că semnele vocalice sunt plasate în majoritatea cazurilor sub consoane, își are originile spre
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
XIV-lea, textul prelucrat de această familie va deveni textus receptus pentru ediția Ben Chayyim. Prestigiul textelor Ben Așer se datorează în mare parte cinstirii pe care au primit-o din partea cercetătorului medieval Maimonide. Cealaltă familie care au lucrat la vocalizarea textului biblic, urmând un model mai rigid, este cea a lui Ben Naftali. Sistemul introdus de familia lui Ben Naftali este mult mai consistent. Cert este faptul că există diferențe 2 între vocalizările făcute de cele două familii, lucru confirmat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Maimonide. Cealaltă familie care au lucrat la vocalizarea textului biblic, urmând un model mai rigid, este cea a lui Ben Naftali. Sistemul introdus de familia lui Ben Naftali este mult mai consistent. Cert este faptul că există diferențe 2 între vocalizările făcute de cele două familii, lucru confirmat de lucrarea meticuloasă Sefer ha-Hillufim (Cartea diferențelor) scrisă de către masoretul Mișael Ben Uzziel 3, și de lista pe care ne-o oferă lucrarea Liber Psalmorum a lui Baer4. Cele două familii de masoreți
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Deși rămân încă aspecte nelămurite, rezultatele cercetărilor efectuate de către Kahle asupra fragmentelor de manuscrise descoperite în secolul trecut în genizah din Cairo, au contribuit la o mai bună cunoaștere a evoluției procesului de sistematizare vocalică. Potrivit lui Revell 1, diferențele dintre vocalizarea palestiniană și cea tiberiană reflectă diferitele dialecte palestiniene; ele nu trebuie atribuite neapărat diferitelor sisteme masoretice. În plus, nici chiar tradiția Ben Așer nu este uniformă. În general, edițiile moderne ale Bibliei ebraice preferă să aleagă reproducerea textului unui singur
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
m) disjunctivelor, în acest context apărând termenul latin servus (plural - servi) pentru a desemna accentele conjunctive. În textele babiloniene primare (ca de altfel și în cele palestiniene) erau marcate doar accentele disjunctive, în timp ce în textele babiloniene târzii (cele care prezintă vocalizare „compusă”), semnele tiberiene folosite pentru desemnarea accentelor conjunctive se adaugă semnelor babiloniene folosite inițial pentru desemnarea accentelor disjunctive, producând un sistem hibrid. Textele palestiniene târzii menționează adeseori anumite semne cu rolul de accente conjunctive, însă acestea nu se apropie de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]