366 matches
-
dintre ele o restrîng (engleză), iar altele o elimina complet (armeana, bengali); limbile indo-europene sînt limbi acuzative, spre deosebire de cele ergative (sau neacuzative), cum ar fi cele ibero-caucaziene, australiene aborigene etc.; dacă în sanscrita întîlneam opt cazuri (nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, vocativ, ablativ, locativ și instrumental), acest număr s-a redus permanent în limbile indo-europene: șase cazuri în latină și rusă, cinci cazuri în greacă veche, trei cazuri în hindi-urdu, două cazuri în franceză veche; în limbile sintetice cazul se realizează prin
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
elemente de flexiune - sistem de cazuri locale; trei persoane la singular și plural; sistem dezvoltat de nume verbale; sisteme productive și ramificate de derivare (în general nu au prefixe și infixe, gen gramatical (dar în unele limbi dihotomie animat/inanimat), vocativ, distincție formală între adjectiv și substantiv; prepozițiile - rare); preferă tipul nominal de sintagma; determinantul preceda determinatul; verbul personal stă la sfîrșitul propoziției; construcții adverbiale formate cu ajutorul cazurilor adverbiale și al participiilor - corespund construcțiilor prepoziționale și relative din limbile indo-europene; conjuncții
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dialecte, de est (stă la baza limbii literare) și de vest; lingviștii bulgari consideră macedoneană un dialect bulgar familia indo-europeană, ramura slavă, grupul meridional; accentuala, flexionara, SVO; articol hotărît enclitic (că în română și albaneză); sistemul cazual a disparut (cu exceptia vocativului); bulgară nu are infinitiv (verbele apar în dicționar cu forma de indicativ prezent, pers. I, sg.) glagolitica, chirilica (după creștinare) 55. bundeli N India (Madhya Pradesh și Uttar Pradesh) indo- europeană, ramura indo-iraniană, grupul central; considerată și dialect hindi devanagari
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și apoi la munca independentă, autodirijată. În oricare din aceste faze e necesar controlul activității efectuate de elevi, analiza rezultatelor și reliefarea progresului făcut, indicarea lipsurilor, cauzelor acestora. Executarea repetată a unor exerciții ortografice și de punctuație cu substantive în vocativ, cu aplicarea virgulei, duce la formarea unui grad de automatizare. Aceste exerciții vor fi gradate după puterile elevilor și vor fi diferite de la clasă la clasă. Din tipologia vastă a exercițiilor ortografice și de punctuație, trecând peste variantele mai simple
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
e la o adică, nu sunt văduvă, sunt liberă, trăiesc cum Îmi place, cine ce are cu mine! acu mi-e timpul: jună sunt, de nimeni nu depand....»” (s.n.). Distanța socială instaurată ferm Între foștii soți e marcată gramatical prin vocative (cocoană, domnule), deși nu lipsește relației familiaritatea, iar atitudinii lor - ironia. Zița e disprețuitoare, afișează orgolios și triumfător disponibilitatea de a se angaja Într-o nouă altă relație amoroasă (sunt liberă, de nimeni nu depand), Țircădău, În schimb, e posesiv
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
fenomenele de elipsă care au loc în această limbă: "Elipsa este omiterea unor cuvinte necesare din punct de vedere gramatical, dar, de fapt, complet inutile (și, uneori, chiar nefaste) pentru înțelegere, care primează printre toate regulile gramaticii". Sunt considerate elipse vocativul (prin "elipsa" pronumelui), omiterea articolului nehotărât, suprimarea numeralelor mie și sută în exprimarea anului, omiterea substantivului atunci când acesta a fost deja formulat, evitându-se astfel repetiția (vir ben e [vir] bel "bărbat bun și [bărbat] frumos") etc. Hasan Moh'd
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
alții la sfat; și, din același suflu, deplânge pornirile zănatice ale mâniei, întorcându-se în sfârșit la „Acum, așadar...“ Nu există în Iliada stil mai încărcat de emotivitate decât al lui, cum se vede, printre atâtea altele, din adresările prin vocative extinse, din folosirea, frecventă și specifică lui, a unor particule cu valoare emoțională, din violența insultelor și a înjuriilor. Și, nu în ultimul rând, din numărul și anvergura hiperbolelor, asociate cu formulări ipotetice, ca și când marginile realului și măsurile lui nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din Vaslui / Și cu sergentul zece.” (V. Alecsandri). În afara mijloacelor de natură morfologică, sensurile gramaticale se exprimă și prin mijloace fonetico-prozodice (morfeme suprasegmentale) și sintactice: topica și modalizatorii (verbe semiauxiliare și adverbe de modalitate). Dintre morfemele suprasegmentale, intonația exprimă cazul vocativ, redundant, concomitent cu dezinența specifică: „Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?” (M.Eminescu, I, p. 127) sau anulând omonimia cu nominativ-acuzativul: „Din valurile vremii, iubita mea, răsai.” (Ibidem, p. 213) În flexiunea verbală, intonația caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
concept (corespunzând clasei de obiecte) - reprezentare (corespunzător obiectului particular avut în vedere în construirea mesajului), din interiorul semnificatului semnului lingvistic - rădăcină (sau temă lexicală). Substantivul iese din sfera obiectului comunicării când este actualizat prin categoria determinării sau a cazului, la vocativ; la vocativ, substantivul devine expresie a interlocutorului din actul lingvistic: „Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea.” (M.Eminescu,I, p. 22), eventual, concretizare lexical-semantică, indirectă, a subiectului nerealizat sintactic, când verbul-predicat este la imperativ: „Îmbracă-te în doliu, frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasei de obiecte) - reprezentare (corespunzător obiectului particular avut în vedere în construirea mesajului), din interiorul semnificatului semnului lingvistic - rădăcină (sau temă lexicală). Substantivul iese din sfera obiectului comunicării când este actualizat prin categoria determinării sau a cazului, la vocativ; la vocativ, substantivul devine expresie a interlocutorului din actul lingvistic: „Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea.” (M.Eminescu,I, p. 22), eventual, concretizare lexical-semantică, indirectă, a subiectului nerealizat sintactic, când verbul-predicat este la imperativ: „Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în flexiunea substantivelor feminine declinabile: lui Maria, lui Ioana. Când realizează funcția de complement direct, substantivele, proprii sau comune, exprimă cazul acuzativ prin morfemul pe: „Am văzut-o pe Ioana/pe mama.” „L-am văzut pe Mihai/pe fratele tău.” Vocativul este un caz al substantivelor proprii și al substantivelor comune aparținând sau asimilate genului personal: Ioane!, Azorel!, Maria!, mamă!, tată!. La nivel sintactic, substantivele proprii se disting prin caracterul mai degrabă impropriu al poziției de regent; în această poziție substantivele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și o parte din declinarea a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac., singular: casă, arătură, stea, mușama, zi, carte Tema 2 - prezintă omonimia G.D., singular = N.Ac.G.D., plural: case, stele, mușamale, arături, cărți Substantivele care au cazul vocativ prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu N.Ac., situația cea mai frecventă: mamă! mămică! mame! Maria! • Vocativul are o formă distinctă: mămico! mamelor! introducând cea de a treia formă la substantivele din acest tip de flexiune. Se înscriu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
declinarea a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac., singular: casă, arătură, stea, mușama, zi, carte Tema 2 - prezintă omonimia G.D., singular = N.Ac.G.D., plural: case, stele, mușamale, arături, cărți Substantivele care au cazul vocativ prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu N.Ac., situația cea mai frecventă: mamă! mămică! mame! Maria! • Vocativul are o formă distinctă: mămico! mamelor! introducând cea de a treia formă la substantivele din acest tip de flexiune. Se înscriu tot aici substantivele proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zi, carte Tema 2 - prezintă omonimia G.D., singular = N.Ac.G.D., plural: case, stele, mușamale, arături, cărți Substantivele care au cazul vocativ prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu N.Ac., situația cea mai frecventă: mamă! mămică! mame! Maria! • Vocativul are o formă distinctă: mămico! mamelor! introducând cea de a treia formă la substantivele din acest tip de flexiune. Se înscriu tot aici substantivele proprii feminine variabile în funcție de categoria cazului: N.Ac.: Elena, Maria. G.D.: Elene(i), Marie(i) Realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a II-a și a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., singular: student, codru, ateu, frate, templu, careu, atu, consiliu; Tema 2 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: studenți, codri, atei, frați, temple, careuri, atuuri, consilii. La vocativ, substantivele prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu celelalte cazuri șofer!, Mihai!, șoferi! Vocativul are formă distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din acest tip de flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., singular: student, codru, ateu, frate, templu, careu, atu, consiliu; Tema 2 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: studenți, codri, atei, frați, temple, careuri, atuuri, consilii. La vocativ, substantivele prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu celelalte cazuri șofer!, Mihai!, șoferi! Vocativul are formă distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din acest tip de flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate) prezintă trei teme distincte: șofer
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
student, codru, ateu, frate, templu, careu, atu, consiliu; Tema 2 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: studenți, codri, atei, frați, temple, careuri, atuuri, consilii. La vocativ, substantivele prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu celelalte cazuri șofer!, Mihai!, șoferi! Vocativul are formă distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din acest tip de flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate) prezintă trei teme distincte: șofer (N.Ac.G.D., singular), șofere/șoferule (V., singular), șoferi (N.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
omonimia N.Ac.G.D., plural: studenți, codri, atei, frați, temple, careuri, atuuri, consilii. La vocativ, substantivele prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu celelalte cazuri șofer!, Mihai!, șoferi! Vocativul are formă distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din acest tip de flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate) prezintă trei teme distincte: șofer (N.Ac.G.D., singular), șofere/șoferule (V., singular), șoferi (N.Ac.V.G.D., plural). Realizarea concretă a temelor principale de singular și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 132), „S-a stins viața falnicei Veneții,/N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;/ Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,/ Pătrunde luna înălbind păreții.” (M. Eminescu, I, p. 202) Genitivul și dativul sunt incompatibile cu nedeterminarea iar vocativul este în afara opozițiilor categoriei determinării. Observații: Când este determinat de adjective calificative antepuse, numai aparent substantivul se caracterizează prin nedeterminare; în sintagme precum frumoasei fete sau unei frumoase fete, morfemele -i (frumoase-i) și unei, caracterizând sintagma global, caracterizează de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin funcțiile sintactice pe care le realizează în structura enunțului lingvistic. În strânsă legătură cu configurația constituenților funcțional-semantici dintr-un enunț maximal complet, categoria gramaticală a cazului se întemeiază pe opozițiile interne dintre cinci termeni corelativi: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. Termenul neutru al categoriei din planul limbii are forma cazului nominativ nearticulat: floare, stea, profesor, curcubeu. În plan semantic, individualitatea termenilor corelativi este asigurată de natura relației în care intră substantivul, de poziția lui în această relație și, în legătură cu aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relația de dependență, dativul impus de aceste prepoziții se realizează ca dativ explicativ: Datorită întunericului s-a strecurat cu ușurință., dativ al conformității: El a acționat potrivit legii. sau ca dativ al comparației: Aleargă asemeni unui cal de curse. Vocativultc "Vocativul" Conținutul semantic al cazului vocativ este determinat de natura sa deictică; este una din modalitățile de concretizare a funcției conative a limbii: prin vocativ, emițătorul atrage în comunicare un interlocutor: „ - Maicelor!/ - Blagoslovește, cinstite părinte!” (I.Creangă, p. 98) sau orientează
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de aceste prepoziții se realizează ca dativ explicativ: Datorită întunericului s-a strecurat cu ușurință., dativ al conformității: El a acționat potrivit legii. sau ca dativ al comparației: Aleargă asemeni unui cal de curse. Vocativultc "Vocativul" Conținutul semantic al cazului vocativ este determinat de natura sa deictică; este una din modalitățile de concretizare a funcției conative a limbii: prin vocativ, emițătorul atrage în comunicare un interlocutor: „ - Maicelor!/ - Blagoslovește, cinstite părinte!” (I.Creangă, p. 98) sau orientează spre el în mod explicit
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a acționat potrivit legii. sau ca dativ al comparației: Aleargă asemeni unui cal de curse. Vocativultc "Vocativul" Conținutul semantic al cazului vocativ este determinat de natura sa deictică; este una din modalitățile de concretizare a funcției conative a limbii: prin vocativ, emițătorul atrage în comunicare un interlocutor: „ - Maicelor!/ - Blagoslovește, cinstite părinte!” (I.Creangă, p. 98) sau orientează spre el în mod explicit mesajul lingvistic: „ - Moșnege, zise ea, lasă-mi și mie niște galbeni.” (I. Creangă, p. 136), condiție indispensabilă desfășurării unui
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zise ea, lasă-mi și mie niște galbeni.” (I. Creangă, p. 136), condiție indispensabilă desfășurării unui dialog: „...bine, așadar, că ai fugit!, deși să știi, Maria, că te-am căutat peste tot...” (L. Fulga, p.165) Prin acest conținut semantic, vocativul este un caz personal; se întrebuințează la vocativ substantive caracterizate prin trăsătura semantică + uman, în mod frecvent, substantive proprii: „Am și uitat, de când te-aștept, Maria, aș zice că am și îmbătrânit de când te aștept.” (Ibidem). Mai pot sta în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I. Creangă, p. 136), condiție indispensabilă desfășurării unui dialog: „...bine, așadar, că ai fugit!, deși să știi, Maria, că te-am căutat peste tot...” (L. Fulga, p.165) Prin acest conținut semantic, vocativul este un caz personal; se întrebuințează la vocativ substantive caracterizate prin trăsătura semantică + uman, în mod frecvent, substantive proprii: „Am și uitat, de când te-aștept, Maria, aș zice că am și îmbătrânit de când te aștept.” (Ibidem). Mai pot sta în vocativ substantive denumind viețuitoare individualizate de om prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]