373 matches
-
competiția internă!", au conchis contestatarii actualului președinte al Partidului Noua Republică. Lovitură pentru Noua Republică, în noaptea alegerilor europarlamentare. "Situația e fără precedent" Mihail Neamțu a răspuns acuzațiilor, pentru . El a spus: "Mai știți cum era când la școală corijentul vocifera batjocoritor la adresa premiantului? Așa se întâmplă în multe organizații. Deschiderea la dialog există chiar dacă, în noaptea alegerilor, un grup de aventurieri compus din membri și nemembri de Partid, poziționați în josul listei partidului (locul 21 la Brăila!), au confiscat site-ul
Război în Noua Republică pentru decapitarea partidului. Mihail Neamțu, reacție dură. "Situația e fără precedent" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29695_a_31020]
-
cu hărnicie, prin reportaje și documentare, au făcut tot ce le-a stat în putere să ilumineze în acest sens inimile și mințile rumânașilor cocoșate de opulență; oamenii politici realizează în continuare cele mai reușite spectacole televizate de umor involuntar, vociferând și acuzându-se reciproc și vehement de incompetență, potlogării, corupție etc. - formă de forjare a sufletului de telespectator pentru rezistență întru evitarea apoplexiilor, stopurilor cardiace și infarctelor atunci când, de sărbători, vom viziona la tv emisiuni de divertisment în stare să
Dezlegarea lui Haralampy la pălincă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11043_a_12368]
-
pe sindicalistul de la Meridian. „L-ați adus pe comunistul ăsta UGSR-ist aici...”, a spus indignat fostul prim-ministru. Un alt invitat, europarlamentarul Traian Ungureanu (PDL), a avut neșansa să fie așezat între cei doi astfel încât ambii preopinenți i-au vociferat în urechi. Exasperat de discuția care nu mai avea nicio legătură cu subiectul emisiunii, Ungureanu a dat să plece la un moment dat, să-i lase pe cei doi stea și mai aproape unul de celălalt.
Victor Ciorbea, ceartă în direct cu Ion Popescu. Vezi de ce by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/41120_a_42445]
-
se vine la grătar?”. Te pui frumos deoparte, scoți un volum cu poeziile lui Eminescu și citești până îți vine rândul la grătar. Ha! Ha! Ha! Tzeapă. Evident că te plasezi în spatele „împuțiților”, la foarte mică distanță și începi să vociferezi în românește doar s-or prinde că îs sărăntoci, s-or rușina și or pleca. Că tu, ca român, aflat de vreo cinci ani în Spania „le-ai depistat psihologia la ăștia” și ai constatat că dacă vorbești tare și
1 Mai printre “împuţiţii de spanioli” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18959_a_20284]
-
intangibil (până când devine atât de tangibil încât se prăbușește complet). Dreptatea (și justiția) este ceea ce spune șeful, atât și nimic mai mult. Dacă șeful spune că ești vinovat, treaba ta este să îți dai seama ce ai făcut, nu să vociferezi că ești nevinovat. Ordinele se execută, nu se discută. Sau ai uitat că nu ești decât un soldat? Te-ai putea gândi că instituții de acest tip sunt profund retrograde și împiedică progresul societății în general și al individului în
„Iar dosar cu șină?!” După ce am mers 3 săptămâni zi de zi prin deșertul ANAF, am descoperit poziția contribuabilului în relație cu statul () [Corola-blog/BlogPost/338170_a_339499]
-
oftalmologic. Stătea în sala de așteptare a policlinicii de circa 40 de minute, când apăru și Florin cu Mona. Nerăbdarea lui o obosea. Privirile încruntate ale celor doi o dureau. Dădu buzna în cabinetul medicului la care ea avea programare, vociferând că nu se respecta ora și că e lipsă de considerație la adresa pacienților. Medicul își ceru scuze și, imediat luă măsuri pentru a o pregăti pentru consultație. Îl admira pe Florin pentru intervențiile de acest fel. Nu era însă mereu
SFÂRȘIT DE AUGUST de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382343_a_383672]
-
mult iubita Românie, cu peste 7 milioane de votanți ne-majoritari numai pentru contra, necesită olimpici?. Țineți seama că țara are în total opt milioane cu copii de țâță cu tot. Ei! Un olimpic observă această mică discordanță și poate vocifera. Așadar PROSTIA SĂ TRĂIASCĂ! Ascultând ce spune profesorul mulți, foarte mulți, elevi care nu vin de florile mărului la școală, pot constata discordanțe între cuvintele tocmai pronunțate de vorbitor. Un bun profesor se corectează imediat la interpelare. Din păcate aceștia
COPILUL, UN OM ÎN MINIATURĂ? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383822_a_385151]
-
ceva în gen de explicații oferite cu voce normală, nealterată de supărare, enervare ori îngâmfare, dar și secvențe de râs general și parțial isteric, adică un ceva ce m-a provocat chiar să intru printre oameni. Taman în acel moment vocifera o femeie ce părea puțin enervată, după cum agita prazul din mâna dreaptă: - Nu sunt, dom’le, de acord și nu semnez nici de’a dracu’, să știi mata! Ce treabă am eu cu ăia? - Chiar așa! se auzi imediat un
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
probele și pe experții acuzării. După cum rămâne de văzut, au fost și sunt voci care că la judecata din curtea lui Pilat au fost de altă părere, numai că voicile apărării n-au putut fi auzite din cauza mulțimii tocmite să vocifereze „răstignește-L, răstignește-L”. Iată deci câteva din argumentele științifice aduse de avocații apărării lui Dumnezeu compilate din diverse surse concordante în principiu. După unii autori ai unor lucrări scrise ca răspuns la argumentele aduse de reprezentanții noului ateism, știința
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
zile au fost ca o minune cerească. De aceea sunt mândru și acum de Timișoara și de timișoreni”, afirmă Hațegan. Fost muncitor care locuia în aceeași clădire cu Tokes: Era destul de ciudat că lumea s-a adunat. Stăteau pașnic, nu vociferau În 15 decembrie 1989 a avut prilejul să fie în mijlocul evenimentelor, mai mult fără voia sa, și Alexandru Cotoc, acum un pensionar în vârstă de 75 de ani. Pe vremea aceea era un simplu muncitor la fabrica AEM din Timișoara
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara [Corola-blog/BlogPost/93280_a_94572]
-
ora 17.00 și au început să se adune enoriașii care așteptau evacuarea preotului reformat Laszlo Tokes. Și prima dată s-au strâns pe partea cealaltă, către farmacie, doi oameni, apoi trei, apoi zece și au aprins și lumânări. Nu vociferau, nu spuneau nimic. În momentul respectiv stăteam în casă, aveam mama imobilizată la pat. Știam de ce sunt adunați acolo”, își amintește Cotoc. Bărbatul spune că în 15 decembrie 1989 „nu a fost mare lucru” și că seara lucrurile s-au
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara [Corola-blog/BlogPost/93280_a_94572]
-
puteau intra pentru că erau de la Securitate la poartă. Ne legitimau pe cei care intram în imobil, ne întrebau cine suntem, cu ce scop suntem acolo. În 15 decembrie era destul de ciudat, așa, că lumea s-a adunat. Stăteau pașnic, nu vociferau, dar treburile au luat amploare pe 16 decembrie. Mașina Securității era pe colț, iar pe scări erau doi care făceau ture. Noi deja ne știam cu ei. Erau interesați cine vine la pastor”, își amintește Cotoc. Tokes: Nu credeam că
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara [Corola-blog/BlogPost/93280_a_94572]
-
ochii de un albastru de cobalt. — Du-mă acasă! i-a strigat ea. — Hello! i-a răspuns, clipind, Amory. — Îmi place de tine, l-a Înștiințat tandră femeia. — Și mie de tine. A băgat de seamă că undeva, În fundal, vocifera un bărbat și că era cineva din grupul său care parlamenta cu el. — Tipu’ cu care eram Îi un idiot, i s-a confesat femeia cu ochi albaștri. Nu-l pot Înghiți. Vreau să merg acasă cu tine. — Ești beată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
timp după aceea trăiam în concubinaj cu o fată pe nume Virginia, din relația noastră s-a nascut o fetiță care la trei ani a murit în spital fiind bolnavă. Când îmi aduc aminte cum m-am simțit atunci țipam, vociferam acolo la spital nu puteam accepta realitatea dura, au adus pază spitalului să mă liniștească. Relația mea cu Virginia nu a mai putut continua, am rupt cu ea iar acum trăiesc cu o femeie mai mare ca mine tot în
LUMEA SUFERINZILOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368461_a_369790]
-
intrat în vorbă cu ea și după primele schimburi de cuvinte, în limba franceză, i-a spus: „Tu vei fi soția mea”. Oamenii, care stăteau și ei la rând, au considerat că Mitică are chef de glume, au început să vocifereze pentru că abuza de timpul lor, ținând-o ocupată pe casieriță cu snoavele lui. Dar nea Mitică s-a întors spre ei și le-a spus hotărât: „Eu am aici de discutat lucruri importante. Ea va fi nevasta mea. Este mult
CÂND DRAGOSTEA LA PRIMA VEDERE DUREAZĂ O VIAŢĂ DE OM de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366820_a_368149]
-
de noul venit, deveni brusc deosebit de atent. - Îi cunoașteți?, făcu el surprins. - Desigur... - Sunteți sigur? - Binenteles, domnule Henri. - Și puteți să ne spuneți și nouă cine sunt? - Sunt părinții mei. Tăcerea din sală fu strivită de glasuri care începură să vocifereze din ce în ce mai tare. Un bărbat începu să râdă: - Nu te credem, tinere!, se auzi glasul său iritat. Henri stătu o clipă pe gânduri, apoi se apropie cu pași mici, dar hotărâți. - Puteți dovedi afirmațiile? - Sigur că da. Fotografia asta m-a
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
sanitar... Cred că era un vagon de pe timpurile când s-au înființat Căile Ferate Române! Ușa nu se închidea, era sărită de pe șină, culoarul era aglomerat cu tot felul de pasageri, unul mai colorat ca altul, fiecare căutându-și un loc și vociferând zgomotos... Noi însă eram veseli și binedispuși. Speranța și emoțiile călătoriei, precum și gândurile la viitoarea partidă de pescuit compensau toate inconvenientele acestui drum. Vagonul nostru fiind lângă locomotivă, când am ajuns la Tulcea, eram mai aproape de gară, ceea ce ne ajuta
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
o învălmășeală de nedescris, ce ți-ar fi inspirat o oarecare teamă dacă ai fi fost acolo. Cei mai mulți dintre tinerii care își etalau mișcările grațioase de dans cu câteva minute înainte, acum în întuneric se transformară în umbre vii, care vociferau expresii greu de suportat auzului și în locul "curcubeului" produs de luminile celor șapte spoturi, acum se vedeau doar niște pete neclare de pe hainele cauciucate și viu colorate ale tinerilor. În învălmășeala care se iscase și devenise de-a dreptul de
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
uneori barbare, ei asistă sau chiar provoacă spectacole, unde violența și cruzimea sunt socotite virtuți. De la spectacolul de acum două mii de ani al lui Isus Cristos batjocorât, scuipat, bătut, încoronat cu spini, crucificat, la care lumea privea atâțată, aplaudând frenetic, vociferând și bătând din picioare, până la spectacolele din arenă, de lupte, box, coride, rodeo, circ, această nevoie nu s-a diminuat cu nimic, ba, s-ar putea spune că, o dată cu trecerea veacurilor, s-a amplificat. Răul proliferează mai curând și în
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344485_a_345814]
-
o fotografie de-a mea la vârsta respectivă. Dacă mi-aș scoate ochelarii, ați vedea. Funcționara insistă să-mi scot ochelarii, îi fac plăcerea, dar după aproximativ douăzeci de minute, lumea, nu știu de ce, își pierde răbdarea și începe să vocifereze. Atras de gălăgie, se apropie șeful băncii, care se afla prin apropiere. - Ce se întâmplă aici!? Întreabă el sever și încruntat. Ce este? Dar fața i se luminează în momentul când vede fotografiile: - O clipă numai, să vă arăt băiețelul
SCHIŢE UMORISTICE (7) – FOTOGRAFII DE FAMILIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361980_a_363309]
-
al copiilor al vecinilor, s-a suit pe un stâlp înalt de beton pentru energie electrică și s-a spânzurat. Nimeni nu a putut să facă ceva, era ca o fiara când se enervă nu-l putea opri nimeni, urlă vocifera, izbea în stânga și în dreapta. Să spânzurat aici la Tulcea acolo la Moldova doar a descoperit ceea ce făcea nevastasa, s-au certat acolo, apoi a venit aici și din nou ceartă și ceartă iar în final el a urmat prostia din
MARIN de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365846_a_367175]
-
zece ani și ce întreprindem concret pentru asta, mă îndoiesc că vei afla în țară un răspuns. Oamenii nu mai cred, nu mai speră, nu îi mai motivează nimic decât interesul propriu, chinurile si frustrarea acumulată, dar zac inerți civic, vociferând inutil în fata televizorului sau pur și simplu epuizați, preferând să se lase conduși. Direct în stâlp sau în șanț. Pare că nu-i mai șochează nimic, nu-i mai oripilează nimic, nimic nu li se mai pare strigător la
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
chiar dacă tipa își suge degetul de la picior îi mai dau și eu un deget ...chiar și o mână. Fotograful și-a ars degetele cu substanțele iritării Alba îl iartă. Viclenia nu-l ajută. Caută alt cerșetor neumilit de moneda ta vociferă. Te înțeleg. Fii sigur. Umilește-ți câinele și ai să simți. Partitura e în cheia sol. Cheia victoriei. Ai pierdut majorul chiar și acordul final o ghioagă în gong. Nu știi să scoți din sunet poemul. נִסָּ
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
cu dorințele lui. Se tăcea, ca intr-un templu! Cineva spunea că „O rugăciune adâncă înseamnă o tăcere adâncă!”. La un asemenea moment eram martor acum, in acest templu natural fără coloane, ziduri ori acoperiș și în care nimeni nu vocifera, nimeni nu perora. Și, Doamne, câtă diferență intre fiestele de import, procesiunile sau demonstrațiile zgomotoase, impregnate de vulgarități, chiote, vaete și lozinci ipocrite - cu care, cotidian, suntem bulversați din ce ce în ce mai des și pe multiple căi - și
ODĂ SFINXULUI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361627_a_362956]
-
despre eveniment atunci când Virgil Ciuca din SUA mi-a telefonat că vrea să ne întâlnim. De cum am intrat în sala Bibliotecii Naționale, mi s-a dat cuvântul, fără să-l cer. Imediat Florin Cârlan și Ilie Bratu au început să vocifereze din sala goală: „Ce caută acesta la congresul nostru?!”. Deci era congresul „lor”, și nu al lui Napoleon Săvescu sau al oaspeților. (Apropo, ospeții, de la dl Liviu Sofonea din România la Viorel Roman din Germania, au participat și la Simpozionul
GALERIA SPURCAŢILOR: FLORIN CÂRLAN – SECURISTUL LUI CEAUŞESCU de NICOLAE DABIJA în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350727_a_352056]