382 matches
-
care face parte. Scenă este memorabilă, mai ales din perspectiva în care reacționează ceilalți invitați la banchet care se transformă dintr-o gașcă de corporatiști într-una de pseodo-hipioți, de dragul teambuilding-ului și al detensionării echipei. Deși adesea are elemente de vodevil, umorul filmului nu este gratuit, ci construiește mai degrabă transgresiunea lui Toni în a dejuca absurdul și plasticul lumii fiicei sale. Într-o altă scenă deosebit de emoționantă acesta intepretează în fața unei familii reunite la masa de dinainte de Paste, o piesă
Elefantul din cameră. Scurtă cronică a filmului Toni Erdmann, de Maren Ade () [Corola-website/Science/296144_a_297473]
-
începe la Craiova cu Savel Horceag (teorie-solfegiu și canto). Studiază apoi la București cu Dumitru Mihăilescu-Toscani și Leo Kalmuschi (canto). Începe să lucreze, mai întâi, ca pictor de biserici, după care, în 1929, debutează în rolul flăcăului lui Graur din vodevilul „Cinel-Cinel”, pe scena Teatrului Național din Craiova. În perioada 1929-1934 devine solist tenor în Corul Ansamblului „Armonia” din Craiova. În perioada 1934-1945 cântă ca solist-vocal în diverse restaurante din București, înregistrează numeroase discuri la casa de discuri Cristal (ulterior Electrecord
Petre Alexandru () [Corola-website/Science/323497_a_324826]
-
scena: « În 1986 muzica așa-zis ușoară a fost pentru mine ultimul tren pentru a putea cânta pe scenă renunțând la activitatea din restaurante ». Din anul 1986 se dedică muzicii ușoare, pop și își formează o trupă de turneu, respectiv Vodevil. Dan Iagnov compune melodia „Continent pierdut”, cântec în duet Gabriel Cotabiță cu Monica Anghel, melodie apărută pe CD-ul „Best of Dan Iagnov”, editat în 2006 la casa de discuri OVO MUSIC. A jucat în filmul muzical "În fiecare zi
Gabriel Cotabiță () [Corola-website/Science/303889_a_305218]
-
Al cincilea cântec, ”Americano” este un mariachi cu influențe techno, house și disco. Scris în limba spaniolă și în limba engleză, Gâgă a compus ”Americano” ca răspuns pentru legea imigrației din Arizona, Arizona SB 170. Criticii au observat elemente din vodevil pe parcursul cântecului și l-au comparat cu lucrările lui Judy Garland, alături de Gâgă susținând că vede influență cântăreței franceze de muzică chanson, Édith Piaf. Al șaselea cântec, ”Hair” este despre exprimarea libertății prin par. Piesă are caracter melodic dance-pop, dar
Born This Way () [Corola-website/Science/322771_a_324100]
-
Momulo a venit și a ținut reprezentații și celebra trupă nemțească (companie) a lui Muller care a luat locul spectacolelor ținute de o altă trupă renumită a lui Kraining. La 11 decembrie 1835, la teatrul "Momulo" a fost prezentat primul vodevil românesc, "Triumful Amorului", de Eric Winterhalder. Adaptarea muzicală a spectacolului a aparținut compozitorului Ioan Andrei Wachmann. La 9 decembrie 1846 - În sala Teatrului Momulo din București a avut loc primul concert susținut de pianistul ungar Franz Liszt în cadrul turneului său
Teatrul „Momulo” () [Corola-website/Science/337399_a_338728]
-
a ocupat și de teatru. Știm că a fost unul din cei care au pornit mișcarea din 1840. Pentru aceasta a tradus din franceză și a scris și lucrări originale - slabe ca întocmire dramatică, dar cu pasaje satirice hazlii: "Cârlanii", vodevil într-un act (1857) și "Muza de la Burdujeni" (1850), în care își propune să ridiculizeze pe puriști și neologiști.
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
care făcea parte și I.L Caragiale, trecându-l la 17 martie 1901 în rândul societarilor, ceea ce înseamnă o consacrare. Pe scena Teatrului Național din Capitală interpretează, de-a lungul unui deceniu, o întinsă gamă de roluri, de la farsă și vodevil până la drama zguduitoare (Shylock din "Neguțătorul din Veneția" de Shakespeare, Cezar din "Ruy Blas" de V. Hugo, Ștefăniță din "Viforul" de Delavrancea etc.). Începând din toamna lui 1911, crizele nefritice încep să i se repte din ce în ce mai des, uneori fiind adus
Petre Liciu () [Corola-website/Science/307578_a_308907]
-
de Vincenzo Bellini. Fondarea teatrului craiovean în 1850 (după alți cercetători în 1848), materializată de Costache Caragiale și Costache Mihăileanu (sprijiniți de intelectuali olteni melomani, precum Gheorghe Chițu și Pera Opran), au stimulat difuzarea către public a genurilor muzicale ale vodevilului, operei și operetei. În repertoriul primei stagiuni apar vodevilurile: "Muza de la Burdujeni", "Carantina", "Nuntă țigănească", "Rudele nevestei mele", "Logofătul satului", "Un amor romantic", s.a. Vodevilul a fost mijlocul cel mai eficace de stimulare a interesului pentru spectacolul cu muzică, pentru
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
alți cercetători în 1848), materializată de Costache Caragiale și Costache Mihăileanu (sprijiniți de intelectuali olteni melomani, precum Gheorghe Chițu și Pera Opran), au stimulat difuzarea către public a genurilor muzicale ale vodevilului, operei și operetei. În repertoriul primei stagiuni apar vodevilurile: "Muza de la Burdujeni", "Carantina", "Nuntă țigănească", "Rudele nevestei mele", "Logofătul satului", "Un amor romantic", s.a. Vodevilul a fost mijlocul cel mai eficace de stimulare a interesului pentru spectacolul cu muzică, pentru operă și operetă mai târziu. Se creează o orchestră
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
precum Gheorghe Chițu și Pera Opran), au stimulat difuzarea către public a genurilor muzicale ale vodevilului, operei și operetei. În repertoriul primei stagiuni apar vodevilurile: "Muza de la Burdujeni", "Carantina", "Nuntă țigănească", "Rudele nevestei mele", "Logofătul satului", "Un amor romantic", s.a. Vodevilul a fost mijlocul cel mai eficace de stimulare a interesului pentru spectacolul cu muzică, pentru operă și operetă mai târziu. Se creează o orchestră proprie și se solicită prezența unor mari dirijori și compozitori ai vremii : Al. Flechtenmacher (prezent în
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
în Craiova între anii 1853-1858), Ion Andrei Wachmann (1858-1860), Eduard Wachmann (1853-1857), Carl Theodor Wagner (1859-1868). Alexandru Flechtenmacher reprezintă prioritar muzica sa proprie, printre care: opera vrăjitorie - "Baba Hârca", melodramă națională cu cântece "Cetatea Neamțului", operetele "Crai Nou" și "Sacagiu", vodevilurile "Fermecătorița" (după George Sand), "Cimpoiul dracului" și "Banii, gloria și amorul", drama cu muzică "Zavera lui Tudor", opera în trei acte " Fata de la Cozia", spectacolele cu muzică "Banul Mărăcine" și "Iancu Jianu, căpitan de haiduci", feeria muzicală "Fata aerului" (scrisă
Teatrul de Operă și Operetă Elena Teodorini () [Corola-website/Science/313520_a_314849]
-
de 23 februarie 1837 la Iași a decedat la 24 aprilie 1912 la București ca general de brigadă în retragere. La 4 decembrie 1832 a fost înființat la Iași „Theatre des variétés“ (Teatrul de varietăți). Primul spectacol jucat a fost vodevilul "„Înturnarea lui Grenade în sânul familiei“", orchestra fiind condusă de capelmaistrul Herfner. este prezumptivul autor al albumului „Anonymus valachus” (1824), păstrat în manuscris. Josef Herfner este autorul primei Uverturi Naționale (1837), bazată pe o succesiune de cântece și dansuri românești
Josef Herfner () [Corola-website/Science/321090_a_322419]
-
și ea o dezvoltare puternică. După primul spectacol în limba română dat de Gheorghe Asachi în casele boierului Ghica, spectacolele trupelor străine (italiene, franceze, rusești) se dădeau în săli special amenajate. În 1832, o altă trupă franțuzească de comedii și vodeviluri sosește în Iași sub direcția a doi frați Fouraux și preface în teatru casa doctorului Peretz din strada Goliei. Sala de teatru activa sub firma „Théâtre de varieté”. Pe scena acestui teatru, în 10 aprilie 1834, Gheorghe Asachi a organizat
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
Ministrul Richelieu" îl constrânge pe Rege să-l dea afară pe Vaublanc din guvern, punând demisia sa în balanță. Regele sfârșește prin a ceda, iar când i se cere ordonanța pentru o contrasemna, după cum povestește "Louis-Mathieu Molé", episodul virează spre vodevil. Părăsește ministerul la 8 mai 1816 (în același timp cu "Barbé-Marbois", ministrul justiției, înlăturat și el, în contrapartidă, la cererea contelui de Artois). Înlocuit fiind de "Lainé", Vaublanc primește, în compensație, titlurile onorifice de "ministru de stat" și de "membru
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
Teatrele "Mic" și "Excelsior", împreună cu actorii Ion Manolescu și respectiv Ion Iancovescu. Autorii francezi au ocupat un loc de predilecție în repertoriul ei, dintre care Louis Verneuil, la vremea aceea unul din cei mai spirituali și în vogă autori de vodeviluri, a fost favoritul ei. Același Verneuil, care va scrie mai tarziu special pentru Elvira Popescu numeroase piese de teatru, va juca de fapt un rol decisiv în viață și cariera talentatei actrițe. Tot el a angajat-o pentru prima data
Elvira Popescu () [Corola-website/Science/297469_a_298798]
-
Vanderbilt, precum și ziaristul Nellie Bly, printre alții, își fac și ele apariția. În aceste cărți, Douglas afirmă că Lola Montez era mama Irenei, iar regele Ludovic I al Bavariei prezumtivul ei tată. În copilăria sa, Irene a fost cântăreață de vodeviluri care a fost instruită ca o cântăreață de operă înainte de a merge să lucreze ca detectiv al agenției Pinkerton. Într-o serie de romane de John Lescroart, se afirmă că Adler și Holmes au avut un fiu, Auguste Lupa, și
Irene Adler () [Corola-website/Science/324363_a_325692]
-
parter amfiteatral, congiurat cu trei rânduri de lojă și cununat cu o galerie și o scenă întinsă.” Inaugurarea a fost realizată la 22 decembrie 1846 jucându-se tabloul vivant "Bătălia moldovenilor cu cavalerii teutoni la Marienburg" de Gheorghe Asachi și vodevilul "Vicontele de Letorier" de Bayard și Dumanoir. La au fost montate și spectacole de operă, clădirea fiind cunoscută și sub numele de Teatrul de Operă. Pe scena teatrului au fost reprezentate pentru prima dată piesele lui Vasile Alecsandri având-o
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
nominalizat din partea Paridului Democrat să candideze la funcția de primar al Philadelphia la alegerile din 1935 însă a pierdut cu o diferență foarte mică. Doi dintre frații lui erau de asemenea faimoși: Walter C. Kelly (1873-1939) era un star de vodevil care a făcut filme pentru Metro-Goldwyn-Mayer și Paramount Pictures, și George Kelly (1887-1974) care era dramaturg, scenarist și regizor și câștigase premiul Pulitzer. Mama lui Grace, Margaret Katherine Majer (1898-1990), era de origine germană și a predat educație fizică la
Grace Kelly () [Corola-website/Science/309195_a_310524]
-
cultură generală și muzicală. Docil și tenace, tânărul Florimond învăța istoria, filozofia, literatura și poezia, studiind în același timp sârguincios muzică - teoria, armonia, contrapunctul, orchestrația, pianul, orgă. Câstigându-și existența că organist la diferite catedrale din Paris, Hervé începe să compună vodeviluri, opere-buffe, pantomime, fantezii, farse, balete, balete-pantomimă, operete, cântece, romanțe, muzică de café-concert, muzica religioasă (messe, cantate), muzica simfonica etc. La vârsta de 17 ani, în 1842, compune primul vodevil - „L’Ours et la Pacha” - că până la sfârșitul vieții să lase
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
că organist la diferite catedrale din Paris, Hervé începe să compună vodeviluri, opere-buffe, pantomime, fantezii, farse, balete, balete-pantomimă, operete, cântece, romanțe, muzică de café-concert, muzica religioasă (messe, cantate), muzica simfonica etc. La vârsta de 17 ani, în 1842, compune primul vodevil - „L’Ours et la Pacha” - că până la sfârșitul vieții să lase posterității un număr imens de lucrări: peste 120 de vodeviluri, pantomime, operete, mai bine de 20 de balete, reprezentate la „Folies-Bergeres” și la „Teatrul Imperial” din Londra etc. Dacă
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
muzică de café-concert, muzica religioasă (messe, cantate), muzica simfonica etc. La vârsta de 17 ani, în 1842, compune primul vodevil - „L’Ours et la Pacha” - că până la sfârșitul vieții să lase posterității un număr imens de lucrări: peste 120 de vodeviluri, pantomime, operete, mai bine de 20 de balete, reprezentate la „Folies-Bergeres” și la „Teatrul Imperial” din Londra etc. Dacă ținem seama și de faptul că la mare parte din lucrările lui a compus textele și a făcut libretele, ca toată
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
de pe Columbus Circle. Mai târziu, Newman și-a adus aminte cum reușea ca muzica unor compozitori ca Beethoven și Chopin să sune mai tare decât sunetul vaselor și al discuției clienților. Într-o noapte, Grace LaRue, o mare vedetă a vodevilului, a venit la restaurant și l-a auzit cântând. A fost atât de impresionată încât i-a oferit o slujbă să o acompanieze în următorul ei turneu. După ce acest tur s-a încheiat, LaRue a primit o ofertă de pe Broadway
Alfred Newman () [Corola-website/Science/307941_a_309270]
-
zâmbet cabalin”, devenit celebru în rolul lui "Don Camillo" din seria de filme "Don Camillo și Peppone", alături de Gino Cervi, după povestirile scriitorului Giovanni Guareschi. s-a născut la 8 mai 1903 în Marsilia. Părinții aparțineau lumii spectacolului, apărând în vodevilurile la modă, astfel că Fernandel are din copilărie contact cu scenă și la vârsta de 12 ani debutează într-un mic rol în dramă istorică "Marceau ou leș enfants de la révolution" de Anicet Bourgeois la teatrul "Chave". În 1915 tatăl
Fernandel () [Corola-website/Science/299623_a_300952]
-
de influență occidentală au o vechime de nu mai mult de două secole, genul muzical ușor s-a dezvoltat în paralel cu tipurile de spectacol nou apărute, tot mai specifice - de la concertul de muzică cultă sau montarea unei opere până la vodevil, operetă, concert de estradă etc. Dacă în primele decenii muzica cultă și cea ușoară erau vehiculate de aceiași muzicieni și ascultate de un public comun, către sfârșitul secolului XIX genul ușor a devenit autonom, delimitându-și proprii compozitori, interpreți și
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]
-
de autor de muzică ușoară; deși unele dintre piesele apărute în această perioadă sunt cunoscute și azi, creatorii lor nu au reușit să impună mai mult decât un singur șlagăr. Deschiderea pe care o oferă teatrul de revistă, urmaș al vodevilului, începând din anii 1920 îi imprimă genului ușor alura de „industrie” muzicală. Se produc în mod constant compoziții cu voce care să susțină numerele din spectacole; este perioada în care se impune meseria de textier (deși autori de versuri pentru
Muzica ușoară românească () [Corola-website/Science/320696_a_322025]