37,159 matches
-
raport teatral și astfel tinerii actori de la sfârșitul anilor '50 s-au împlinit în deceniile următoare prin rolurile maturității. Privit retrospectiv, nu debutul simultan al atâtor talente este miracolul, ci faptul că aceste talente nu s-au pierdut din cauza relei voințe a directorilor sau a neglijenței regizorilor. Orice conducător de instituție promite că-i va lansa și îi va încuraja pe tineri și până la un punct toți se țin de cuvânt: unii îi consumă ca pe semințe, își fac treaba și
Voci tinere by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14412_a_15737]
-
converg în esența aceleiași imagini. Fie că e vorba de ciorap sau cupă, în ambele cazuri volumul unui corp (piciorul sau apa) umple golul altui corp, care-i servește de înveliș. De unde și ciara (vrajă) ca înveliș magic ce încătușează voința celui vrăjit - similar cu raportul dintre apă și cupă, de aici trăgându-se și verbul ciaiat' (a spera), adică - de a fi un potir pentru apele viitorului. Prin urmare, Ci nu e numai un sunet, ci și nume, ca element
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
care le semnează: uciderea unor studenți în plină stradă, eveniment la care asistă personal, drama veteranilor care luptaseră în Coreea, iar acum își amanetează decorațiile ca să-și cumpere o pâine, tragedia copiilor despărțiți de părinți și deveniți astfel „orfani" din voința Forțelor Armate, pentru a fi folosiți în luptele de gherilă din Villarica etc. Intenționat am lăsat la urmă iubirea. Vivir para contarla este o carte despre dragoste. Iubiri pasagere, în bordeluri, în patul Martinei Fonseca - care l-a învățat cum
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
mare, fondul ediției critice în două volume, Cărți și idei, realizată de Margareta Feraru. Întregul, vol. I 1905-1929, vol. II 1930-1939, îl putem privi ca pe o adevărată carte de vizită a publicistei și scriitoarei cu debutul legat de cotidianul "Voința națională" și cu activitatea desfășurată timp de trei decenii, între 1905-1939, la "Viața românească", "Adevărul literar și artistic", "Adevărul", "Dimineața". Din succesiunea titlurilor, așa cum sunt adunate laolaltă între coperțile ediției, devine vizibilă unitatea de conținut a textelor și impulsul care
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
Se poate crede că salvarea ideii comuniste n-a venit atît de la iluzia de dreptate socială și de egalitate pe care s-a bazat inițial, cît de la aceea de solidaritate națională pe care a întreținut-o la sfîrșit. Întrebați despre voința de a se reforma a PCR, foștii săi lideri simpatizanți ori doar beneficiari (unii astăzi, mari capitaliști), răspund exclusiv prin exemple de "naționalizare" a politicii lui, fie acestea doar de natură morală, ținînd de "demnitatea" cu care Ceaușescu s-a
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
indivizi? Acestea sînt cîteva din întrebările care l-au frămîntat pe filozoful evreu-francez Alain Finkielkraut și la care a căutat să răspundă în cartea sa Umanitatea pierdută - eseu asupra secolului XX. Toate marile sisteme totalitare, arată Finkielkraut, și-au afirmat voința de a schimba omul (crearea "omului nou"), de a purifica umanitatea: comuniștii, pe calea luptei de clasă, a desființării proprietății individuale și exploatării omului de către om; naziștii, pe baza ideii rasei superioare, adăugată la teoria lui Darwin despre evoluție, ceea ce
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
ca teribila limpezime a Răului să fi împrăștiat toate umbrele și confuziile. Bunătatea aceasta, deci, devine implacabilă, sentimentalismul capătă nuanțe de cruzime. Așadar morala umanitară nu mai este suficientă, mai importantă decît ea pare a fi instaurarea unei morale politice, voinței de a ușura suferințele trebuind să-i preceadă aceea de a proteja libertatea, de a transforma lumea în-tr-un loc habitabil pentru toți. Mai mult ca oricînd, am avea nevoie de instaurarea unei asemenea concepții politice, care, pusă în practică, să
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
pentru dl. Năstase prezența la Budapesta a fost o lovitură de imagine, e la fel de adevărat că alegerea lui 1 Decembrie ca zi națională a României n-avea cum fi pe placul vecinilor de la apus. Oricare ar fi adevărul din "teritoriu" (voința românilor majoritari de a se alipi Regatului etc.) și oricâtă îndreptățire istorică ar fi existat, personal m-aș fi ferit să dau o coloratură intens celebrativă unei zile care nu are (tot obiectiv vorbind) cum să le placă ungurilor. E
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
altă categorie etc. Bineînțeles, Moscova a aprobat". Regele asirian Sargon și Gingis Han ar fi invidioși pe discipolii lor moderni. Caracteristicele sistemului sunt structurile duble și secretomania. Pe de o parte existau structurile guvernamentale care trebuia să dea impresia de voință de colaborare cu celelalte state, să organizeze buna funcționare a învățământului și culturii, de pildă, pe de altă parte Comitetul Central și Biroul Politic, singurele organisme investite cu putere și cu drept de decizie. Dar, și această dublă structură era
Vladimir Bukovski în România by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14455_a_15780]
-
s-a apucat totuși s-o scrie: "bănuind că, deși această carte cel mai probabil nu-l va avansa în profesie, îi va permite totuși o mai bună înțelegere de sine ș...ț încă înfipt în filologie, dar copleșit de voința de a dansa, Nietzsche și-a scris capodopera: Nașterea tragediei." (p. 58) A ceda "voinței de a dansa" e, într-adevăr, un gest ale cărui curaj și măreție nu sunt, mă tem, moneda cea mai curentă în lumea academică. După ce
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
nu-l va avansa în profesie, îi va permite totuși o mai bună înțelegere de sine ș...ț încă înfipt în filologie, dar copleșit de voința de a dansa, Nietzsche și-a scris capodopera: Nașterea tragediei." (p. 58) A ceda "voinței de a dansa" e, într-adevăr, un gest ale cărui curaj și măreție nu sunt, mă tem, moneda cea mai curentă în lumea academică. După ce cartea a fost publicată, Ritschl, unul din foștii lui mentori, unul dintre aceia care îl
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
și le-a pus fără încetare, chiar de la începutul preocupărilor sale filosofice: Cât adevăr poate îndura cineva fără a fi distrus de acest adevăr?" în termeni mai generali și mai filosofici, întrebarea e, în formularea lui Safranski, "dacă cunoașterea și voința de adevăr sunt cu adevărat subordonate "instinctului de conservare a speciei", sau dacă voința de adevăr se poate elibera de viață și chiar îndrepta împotriva ei." (p. 236) Această chestiune ține, fără îndoială, de moștenirea schopenhaueriană, dar felul în care
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
poate îndura cineva fără a fi distrus de acest adevăr?" în termeni mai generali și mai filosofici, întrebarea e, în formularea lui Safranski, "dacă cunoașterea și voința de adevăr sunt cu adevărat subordonate "instinctului de conservare a speciei", sau dacă voința de adevăr se poate elibera de viață și chiar îndrepta împotriva ei." (p. 236) Această chestiune ține, fără îndoială, de moștenirea schopenhaueriană, dar felul în care ea a fost reformulată de Nietzsche, patosul și intensitatea pe care el le-a
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
Nietzsche, patosul și intensitatea pe care el le-a investit într-însa, o fac aproape de nerecunoscut. în ultimă instanță, tot ceea ce a făcut Nietzsche în toate scrierile lui n-a fost decât o luptă aprigă cu această întrebare copleșitoare: "Poate voința de adevăr să aspire a deveni stăpânul vieții, și nu sclavul ei, chiar dacă rezultatul este distrugerea vieții?" Iar în cele din urmă, Nietzsche a plătit cu capul pentru faptul de a fi îndrăznit să facă acest lucru. în sfârșit, să
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
declarat conștient de "ideea forței pe care ar putea și ar trebui s-o aibă Europa, dacă ar ști să adune la un loc comoara dispersată în energii multiple"). Prin căutarea simbolurilor civilizației europene, Umberto Eco și alții se integrează "voinței de Europa". Drumul căutării de sine nu are însă prea multe popasuri amenajate; ceea ce îl face încă aventuros și ademenitor. O antologie care te convinge că merită să fii (să ajungi) bătrân și european! Europa vindecătoare După ce a devenit celebru
Misterioasă și ademenitoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14478_a_15803]
-
dezgheț a fost vorba în România. Fără a ține cu orice chip să flatez contribuția literaților noștri, sînt silit de evidențe să-i atribui un merit esențial în procesul de liberalizare din deceniul 7. Și să remarc totodată că tocmai voința politică oficială a lipsit din acest proces, care s-a desfășurat oarecum împotriva intențiilor conducerii PCR. P.S. Singura concluzie fermă pe care întîlnirea din 27 noiembrie mi-a permis-o (dincolo de punctele de vedere exprimate de participanți) a fost una
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
marile ferestre ale aeroportului, se uită la avioane, la pistele de ciment, la hotelurile de beton și la insulele de pământ care au supraviețuit masacrului. După plecarea Amei, n-a ieșit decât o singură dată din aeroport și atunci împotriva voinței sale. Fantezie dintr-o altă epocă, micul drapel al ultimei sale țări de adopție, Canada, este legat de cele două părți ale valizei sale și jandarmii cu siguranță au încremenit văzând acest amănunt de un gust îndoielnic. Scutindu-l de
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
îndeobște se întîmplă în cazul academiilor naționale sau chiar internaționale. Academia "Schloss Solitude" despre care deja mai demult mi-a fost dat să citesc și să aud, numai de bine, urmează mai degrabă modelul coloniilor de artiști, ființînd în baza voinței unor persoane particulare și nu neapărat a decretelor oficiale. Edificat în timpul absolutismului, în stilul arhitectonic al barocului tîrziu, din inițiativa prințului Carl Eugen, între anii 1763/64, Castelul Solitude a fost la început un castel de vînătoare, apoi reședință de
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
deformându-l, îngreunând dacă nu relativizând cunoașterea lui obiectivă, strict științifică. Așadar, cititorilor, cărora le place să fie mințiți frumos, n-ai ce să le faci, așa sunt ei: dacă le place să le spui povești, să mergi în sensul voinței sau imaginației lor, să-i surprinzi, să-i șochezi eventual prin fel de fel de chestii extravagante, dezvăluiri, mărturisiri formidabile... De exemplu, să le zici că, de atâta iu- bire, într-o zi, primăvara, ți-ai luat frumos iubita și
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
totuși, singura ei putere, ca în povestirea fantastică Biruitorul destinului, este aceea de a alege când și cum să mori. Cele mai întâlnite "variațiuni ale răului" sunt cele care au în centru tema morții - fie naturală, fie ca expresie a voinței, sinucidere ori crimă - și a despărțirii (dar și aceasta poate fi considerată o metaforă a morții). Lucian-Claudiu Amoran pare și nu prea pare că este moralist. În unele povestiri, cum ar fi de pildă O plajă prea îngustă sau Triumful
Literatura răului by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14589_a_15914]
-
un film care ar fi putut fi mare"... S-ar putea ca armonia întregului să fi fost subminată de un viciu de fond (sau de procedură?) - o discordanță surdă și continuă între un anumit "spirit al benzilor desenate" și o "voință de stil" care nu i se potrivește sau îl trage, mereu, în altă parte... Sînt multe lucruri absolut memorabile în Drumul spre pierzanie - văzut ca un drum inițiatic, "inițierea în infern" a unui puști care își trăiește viața conectat la
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
flacără, apoi într-o secție specială cu chimicale, pe urmă trece..." Pe de altă parte, Ana este genială și pe teren abstract. Nu doar dexteritatea și motricitatea ei fină sunt excepționale, ea reușește să învețe, cu o motivație cognitivă și voință supraumană. Fiind săracă, cu un copil, simțea totuși că își poate depăși condiția inferioară prin exercițiu spiritual. Ana este exemplu viu în contestarea ideii că femeile nu au geniu. Femeia comunistă a cărei absolută realizare morală și estetică este Ana
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
un copil, simțea totuși că își poate depăși condiția inferioară prin exercițiu spiritual. Ana este exemplu viu în contestarea ideii că femeile nu au geniu. Femeia comunistă a cărei absolută realizare morală și estetică este Ana Roșculeț se caracterizează prin voință, geniu și altruism. Din păcate îi lipsește simțul critic, și în politică, și la bărbați. Însă acest defect e compensat de multiplele calități: ea are capacitate empatică (cât p-aci să țipe atunci când colhoznica din film era împușcată) își sublimează
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
întoarcerea, fie și pentru o clipă doar, dovedindu-se însă prețioasă și fidelă, în timp. Ave, Nichita, Ave Gabriela, nimic nu s-a schimbat pe pământ ( Ioan Huțu, Tisa Nouă) * Poate că dacă ați face un foarte mic efort de voință și v-ați uita încă o dată la daruri, dacă ați reciti, în cheia tandreții de data aceasta, cu siguranță ați recunoaște tandrețea geamănă cu care vi s-au făcut darurile. Îmi pare rău să vă spun că nici un funcționar incurabil
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
plecat Ovidiu Georgescu e aceea că "un film nu se face în primul rînd cu bani" ( e și primul punct al unui "Manifest" din 13 puncte, zis, auto-ironic, "Concesia"... Punctul 13 e "Filmați, băieți, numai filmați!". Cine poate ști cîtă voință de a face, cît patetism și cîtă disperare presupune acest cinema concesiv ?)... Așadar, nu sînt bani? Nu banii contează, ci "relațiile umane"! Și nu estetica (oricît de concesivă) contează, ci rezultatul! ("În lumea reală contează numai rezultatul", sună punctul 12
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]