1,084 matches
-
tine? Numai că o vrut să-ți fure banii... De asta te-o pălit cu baltagul. Ce și-au zis ei? Îl lovim în cap cu baltagul și chiar dacă nu moare da’ de căzut tot cade. Fie el cât de voinic. Cine știe de când te urmăresc ei? Și în noaptea asta le-o venit la îndemână. Te-o pălit din spate, nemernicii! Din față n-o avut curaj, că le stăteai împotrivă și naveau nici un spor. Așa-i, băiete?” În cele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
binelea. Uite că ți-am adus de mâncare, cum se cade unui gospodar ca tine. Măriuța era toată numai zâmbet și vorbele mai degrabă un chicot de alint... Hliboceanu o privea reținut. Ia să vedem noi cum îl hrănim pe voinicul ista, care nu vrea să vorbească cu gospodina casei și pace. A tras măsuța aproape. I-a ridicat perna. S-a așezat pe marginea patului și a început să-l hrănească, ca pe copii... Când a terminat treaba, l-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de obsesia mea) cam cu ce aduce și am fugit în pădure să mi-o înfig în orificiul fructului, imaginându-mi că gaura răcoroasă și sfărâmicioasă se află, de fapt, între picioarele făpturii aceleia mitice care mă alinta mereu cu Voinicule și spunea că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a ei. „Ah, înfige-mi-o, Voinicule“, striga mărul găurit pe care îl cordeam în neștire în timpul picnicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fapt, între picioarele făpturii aceleia mitice care mă alinta mereu cu Voinicule și spunea că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a ei. „Ah, înfige-mi-o, Voinicule“, striga mărul găurit pe care îl cordeam în neștire în timpul picnicului. „Voinicule, o, Voinicule, bagă-mi-o toată“, mă implora sticla de lapte goală pe care o țineam ascunsă în boxa noastră de la subsol ca s-o bag în boale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și spunea că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a ei. „Ah, înfige-mi-o, Voinicule“, striga mărul găurit pe care îl cordeam în neștire în timpul picnicului. „Voinicule, o, Voinicule, bagă-mi-o toată“, mă implora sticla de lapte goală pe care o țineam ascunsă în boxa noastră de la subsol ca s-o bag în boale după școală cu maneta mea unsă cu vaselină. „Trage-mi-o, Voinicule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că n-a fost fată pe lumea asta care să fi avut vreodată parte de-o bucurie mai mare ca a ei. „Ah, înfige-mi-o, Voinicule“, striga mărul găurit pe care îl cordeam în neștire în timpul picnicului. „Voinicule, o, Voinicule, bagă-mi-o toată“, mă implora sticla de lapte goală pe care o țineam ascunsă în boxa noastră de la subsol ca s-o bag în boale după școală cu maneta mea unsă cu vaselină. „Trage-mi-o, Voinicule, trage-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Voinicule, o, Voinicule, bagă-mi-o toată“, mă implora sticla de lapte goală pe care o țineam ascunsă în boxa noastră de la subsol ca s-o bag în boale după școală cu maneta mea unsă cu vaselină. „Trage-mi-o, Voinicule, trage-mi-o“, țipa înnebunit ficatul pe care, în demența mea, l-am cumpărat într-o după-amiază de la o măcelărie și pe care, mă crezi sau nu, l-am violat în dosul unui panou publicitar, în drum spre bar-mițva. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
în coș până dau de-un sutien murdar de-al soră-mii. Îi prind o bretea de clanță și cealaltă de mânerul dulăpiorului cu lenjerie de pat: o sperietoare de ciori menită să-mi să-mi aprindă noi fantezii. — Freac-o, Voinicule, freac-o până ia foc - mă-ndeamnă cupele mititele ale sutienului lui Hannah, când, deodată, se aude o bătaie în ușă cu un ziar făcut sul. De spaimă, sărim în sus de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și-odată! Prins! Asta-i totuna cu mort! — Deschide, Alex. Te rog să deschizi imediat! E încuiată. Nu m-au prins! Și, judecând după vietatea din mâna mea, s-ar zice că nici mort nu-s. Freac-o! freac-o! „Linge-mă, Voinicule - linge-mă ca lumea, dă-mi o limbă fierbinte! Sunt sutienul baban și fierbinte al Lenorei Lapidus!“ — Alex, răspunde-mi imediat! Ai mâncat cartofi-pai după ore? De-aia ți-așa de rău? — Nu-huuu, n-huuu. — Alex, te doare rău? Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
despre care ai învățat la școală? Ăsta-i in omenesc! Băi, Bulă, asta se cheamă marfă! O șikse! Și, pe deasupra, adormită! Sau, se prea poate să se prefacă doar. S-o fi prefăcând, dar în sinea ei îți zice „Hai, Voinicule, fă cu mine toate porcăriile pe care le-ai visat vreodată“. — Așa să fie oare? — Dragul meu, îmi murmură pula, lasă-mă numai să-ți înșir numeroasele porcării pe care ar vrea ea să i le faci: în primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
magice, învățate de la strămoșii lor, și făcură, din ultima zăpadă a Norvegiei, un bulgăraș. „Veljegard! Veljegard! Veljegard!“, strigară toți în cor, iar bulgărele începu să crească, și crescu și crescu, până ce căpătă dimensiunea unui bărbat norvegian. Plângând, bătrânii îi povestiră voinicului despre soarta cruntă ce se abătuse asupra poporului și patriei lor. Lasse Angstrom îi ascultă în tăcere. Când terminară de povestit, părăsi grota fără să spună ceva. Intră în pădurea Hakke, unde zăbovi trei zile și trei nopți. În a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sub ei, o exoftalmie reținută te făcea să-l privești mai tot timpul, îți atrăgeau atenția globii mari, de un alb de marmoră, ca ai unei statui, "Ei, e vorba de sărbătoare, ni s-a născut un flăcău nemaivăzut, un voinic în lege, ne-am bucurat, dar uite că au trecut zece ani și încă nu ne-am oprit din chef. Iar în vremea asta servitorii fură, neamurile se încaieră, gardul se rupe, podul e gol, în bătătură cresc bălării, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stâncilor de cremene eternă, martorii istoriei noastre zbuciumate, dar și pumnul de piatră cu care poporul nostru a lovit dușmanul lacom și neomenos. Adăpostiți de culmile de granit ale acestor munți, bunii și străbunii noștri și-au refăcut forțele ca voinicul din poveste, transformând înfrângerile în strălucite victorii. Râuri frumoase dătătoare de viață țâșnesc din culmile acestor munți în salturi sălbatice și curg printre prăpăstii adânci. Vegetația se armonizează firesc cu măreția priveliștilor. Sub bolta albastră a cerului, poți vedea ià
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Înțelegea, că sunt oameni foarte răi, care nu vorbesc cu vecinii, că vecinii trebuie să-i ocolească deoarece sunt periculoși și te pot preface În câine ori broască și că fură lapte de la Dumănița noastră. Pentru toate acestea, ca un voinic ce era, copilul Îi amenința cu pumnișorul său, dar numai când se afla În casă, și Îl cuprindea o frică sălbatică atunci când Îndrăznea să caute cioburi de sticlă, frică de care uita complet ori de câte ori găsea o minune albastră, verde, maro
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
face viața amară. Știi, eu sînt mai comunicativă, dar nu... Sigur, știu asta. Nu mă deranjează. Poate stai un an-doi cu mine și apoi mă arunci afară. Eu unde să mă duc? Trec casa pe amîndoi. Dar cum ești mai voinic, o să mă arunci afară... Atunci o trec numai pe tine, spune înfierbîntat Rîmbu. Așa mai merge, parcă. Dar cînd o s-o faci? După. Juri? Da. Diana a presat profesorul să facă act de vînzare-cumpărare, chiar înainte de cununia civilă. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Sfînta Maria Mică, va rămîne stăpînă vreme de trei zile și trei nopți. Casa în care trăiau părinții și Raluca era situată pe un deal plantat cu vie, la vreo trei kilometri de un sat pîrlit cu nume hazliu de Voinicii de Sus. Nici vorbă să mai existe și un sat cu numele de Voinicii de Jos. Era, ce-i drept, un sat și jos, dar se numea Pîrlita, de la pîrliți și nu de la arși puțin. Se spune că Voinicii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de Voinicii de Sus. Nici vorbă să mai existe și un sat cu numele de Voinicii de Jos. Era, ce-i drept, un sat și jos, dar se numea Pîrlita, de la pîrliți și nu de la arși puțin. Se spune că Voinicii de Sus luau cele mai mai frumoase fete de la Pîrliții de Jos și asta se întîmpla după cîteva corecții corporale aplicate flăcăilor pîrliți. Departe de poporul ăsta de Sus sau de Jos trăia familia Ouatu, care cîndva a fost vechil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
le trombonim și poate ne alegem cu ceva, gîndeau băieții mai îndrăzneți. Nu-i lăsăm noi chiar trei zile singuri, au decis unii dintre părinți. Toată lumea avea gînduri de rezervă și cam ascunse, pînă și băieții mai voinici din satul Voinicii de Sus doreau o cafteală cu pîrliții de Jos. Hramul satului Pîrliții de Jos era tot de Sfînta Maria Mică, adică pe 8 septembrie. Să nu rămînă măcar bucătăreasa, mamă? întreabă mama Ralucăi. Ne descurcăm, fii fără grijă. Nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
băiat. Și noi, îl acompaniază ceilalți. Cu măsură, intervin fetele. Întreaga zi a fost o adevărată plăcere pentru toți. Nu s-a exagerat în nici o direcție și seara se lăsa liniștită peste superbul colț de rai din proprietatea de pe dealul voinicilor. Hai să mergem la balul din Pîrlita, spune un flăcău cu mustăcioară. Chiar. Tragem o bătaie acolo. Sînteți nebuni? intervine Raluca. Atunci fără bătaie, spune un coleg împăciuitor. Dacă nu faceți scandal... Nu facem. Pe la orele zece seara cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Că pe cea mare o muștruluiesc eu... Văd și aud, aud și văd, dar chiar mâine le cumpărăm săniuță, ca s-o aibă tusșapte! Vai de pantalonii și de fundulețele lor! Cheamă-i de urgență în casă, dragii tatei de voinici neînfricați! Și să nu o bați pe Sabinuța! Cum adică, Romică, să n-o bat, atâta vreme cât fătuca asta ne păzește pas cu pas. I-a povestit celeilalte că locuința noastră a fost zguduită alaltăseară de un mare cutremur, că buduarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Constantin Țoiu Idealismul, Erudițianul îl combate cu ironie. Vine un voinic cu o praștie, și tu, un băetan, tragi în el cu tunul... Scrisul așa e făcut, să vâneze himere. Să exalte virtuțiile. Să propună o lume fictivă. Erudițianul își păstrează punctul de vedere, care e al unui autor scrupulos, suspectând
Un Hercule valah by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7431_a_8756]
-
său să certe. Vlad vrea să profite de ezitarea vrăjmașilor. Se deghizează în hainele unui neguțător grec și se introduce în tabăra turcească, să vadă situația. La un moment dat, turcii încep... să țipe...Vlad!... Vlad! E o confuzie. Este voinicul Argineanu, care, fără nici o armă, lumea crede că este Vodă Vlad, așa de mult îi mersese vestea curajului său. De unde "sminteala" mulțimii. Țepeș profită de neînțelegere, și dispare în decor. Argineanu trebuie să facă rost de o armă. Deși jurământul
Un Hercule valah by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7431_a_8756]
-
lasă mână liberă prozatorului care realizează un splendid portret călinescian: "Va mai fi răsărind, de bună seamă, pe ici pe colo - prin memoria prietenilor, ori, dacă nu, baremi în aceea a străzilor orașului - profilul unui bărbat adus puțin de spate, voinic în aparență și șubred peste poate, rezistent și sfâșiat, nervos și tandru, cu o barbă de mercenar francez, cu o gentuță militară petrecută peste umăr, cu un obraz brăzdat de halucinația fumului de țigară, cu un glas tulburat de excese
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
cunoștințele, vecinii, dar, mai ales cu duducile. Și flecărește. Copios. E plin de vervă, are toane febrile, șuguie spumos, tremură de mândrie, se mortifică fastuos, își pune odăjdii cu răsunet, se scobește în dinții fanteziei. În timp ce stă răbunit în poziția voinicului, binecunoscuta rână națională, precum și cu nelipsitul fir de iarbă în colțul gurii, el tresaltă și alină numaidecât toate suferințele mapamondului. După care, dacă mai e timp, efectuează un prunc florar, apoi ridică, semeț, o mânăstire. Urmând a se avânta iarăși
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
și adorat retroactiv tatăl, ca o vreme a desfătărilor: Samson o ridica sus- sus ca s-o vadă lumea, era înzestrat pentru muzică și dans, cânta din gură și din tilincă, juca sprinten hora. La 26 noiembrie 1920, Samson cel voinic a murit însă și el de cancer la stomac. Tinca n-ar fi putut să crească singură liota de copii proprii și moșteniți, așa că, în iulie 1921 s-a căsătorit pentru a treia oară cu alt văduv, și el tată
Mămăligă, sarmale și răcituri à la Regina by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6413_a_7738]