698 matches
-
azi, încât e chiar greu să îi dai lui anii care doar el știe cel mai bine cât de greu ori cât de ușor bagaj al vieții sale sunt! De afară se vede același tânăr George Mihăiță, cu lumina unei voioșii pe față, cu bunătatea unui surâs fratern cu toată lumea, n-are ochi răi pentru nimeni... Are o așa de omenoasă comportare cu oamenii, încât, de s-ar putea, ar avea de unde da și altora, dar nu se poate! Din păcate
GEORGE MIHĂIŢĂ. UN ACTOR TÂNĂR, DOAR TÂNĂR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377104_a_378433]
-
între Cristina Stamate și publicul ei acea mare n-ar fi decât până la glezne de adâncă, până sub sprâncene de departe, până azi, până mâine, până mereu de dragă, până la inimă de bună. Până la surâs răbdând, până la suspin sperând, până la voioșie hrănind viața, până la cântec ținând cumpăna ființei, aceasta-i actrița Cristina Stamate... numai și numai până la scenă și public pietruindu-și cărarea sa, cu pietre rare de iubire, de har, de trude, de jertfe...! Anume potrivire a actriței cu frumusețea
CRISTINA STAMATE. DACĂ MAREA AR FI LUMEA DINTRE NOI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377117_a_378446]
-
feței, dar în principal, melancolia, emoția, linul vocii ei, nerespingându-se din armonia trio-ului, ci întocmai îmbinare fiindu-i. În componența acestui trio, Olimpia Panciu genera o destindere mintală, introducea o undă melodică mătăsoasă, o nobilă ștrengărie plină de voioșia tinereții, restabilea în verva melodică un tonus feminin sublimat de gingășia unei catifelate voci. Tendințele esențiale și practice ale acestui trio erau ale unui cumum înveselitor: muzică, text, vervă scenică... Cei trei artiști parodiau muzical pe multe subiecte, cu claritatea
OLIMPIA PANCIU. SENSIBILITATEA UNUI CÂNTEC REPARCURGE DRUMURILE MEMORIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377275_a_378604]
-
Prozatoarea are aerul unei persoane care vrea să spună dintr-odată multe, din care pricină se precipită, gîfîie, sare cu dezinvoltură de la una la alta. Regnurile, pămîntenii și extratereștrii, personajele aievea și cele scornite de condeiul d-sale cooperează cu voioșie în sfera acelorași comportamente ilogice, în aerul aceleiași năucitoare babilonii, de succesive miraje minore ce uzurpă pretențiile construcției unitare. Asocierile fortuite pornesc de la un pretext oarecare, aglomerîndu-se pe firul unei amplificări fără oprire, articulate în nenumărate construcții abstruse: "Cleo, prin
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
ca în oricare din paginile caietelor, în căutarea expresiei celei mai exacte. Tensiunea teribilă a multora din relatările asupra cărora se oprește, uluirea sinceră determinată de aventurile incredibile în care este implicat, amărăciunea adîncă și resemnarea ironică, de extracție caragialiană, voioșia îngrozită cu care consemnează dialoguri și evenimente, sînt justificate în plan teoretic printr-o formulă la care revine adesea, acel "nimic nu e incompatibil în spațiul dunărean", care îngăduie întîlniri și conversații, scene de teatru gata făcute, dialoguri între indivizi
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Cunosc pe criticul celebru Oscar Bie, pe Artur Schnabel cu celebra sa soție cântăreața Tereza Behr, iar bine cunoscutul șef politic Liebknecht mă conduce la braț la bufet.Amfitrioana casei, o bătrână adorabilă de 84 ani, plină de bunătate și voioșie mă îmbrățișează și mă atrage lângă ea pe o sofa, spunându-mi cât de încântată este că mă poate vedea în casa ei, unde se perindă cei mai mari artiști ai vremei. După ce s-a servit un bogat bufet, am
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
mai slăvi frumusețea în vers. N-am să mai plăsmuiesc vreun cântec, N-o să-mi mai placă să fredonez, nici să ascult râsete cristaline de tineri. Nicicând n-o s-o mai iau pe deal în mers nepăsător, cu-a tinereții voioșie crudă. Ci-n sală de stâncă neîntors voi dormi, doar marii barzi răposați să m-audă.
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
pe gânduri și pe Mircea Zaciu, iar câteodată îl și amuză. Are alte puncte de raportare, bineînțeles. Iată la cinematograf, la ei și la noi: „Sala e aproape goală. La noi, lumea s-ar fi risipit cu un fel de voioșie a dispersiunii, aici, dimpotrivă, fiecare spectator nou venit se așază lângă predecesorul său, astfel că rânduri întregi sunt compacte, iar altele goale. Impresie de careu ostășesc”. Spiritul de ordine germanic, despre care știa din copilărie, îl vede confirmat într-o
Prin teritoriile lui Mircea Zaciu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4492_a_5817]
-
singură zi, de regulă la restaurant, iar obiceiurile sunt asemănătoare cu cele ale românilor din zonă. La nunțile de odinioară nu erau acceptate formațiile muzicale sau muzica înregistrată, ci se interpretau doar anumite cântece lirice de dragoste sau pline de voioșie și strigături. În prezent repertoriul muzical cuprinde toate genurile de muzică și doar bătrânii mai cântă vechile cântece din folclorul lipovenesc. Rolul important al religiei, gruparea populației în areale bine delimitate și puținele relații cu exteriorul, au făcut ca până
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Pantofii cu talpă de cauciuc pe care-i port când muncesc la câmp i-am primit de la armată. Era prima oară în viața mea când încălțam așa ceva, dar erau extraordinar de comozi. Acum, când umblu prin grădină cu ei, înțeleg voioșia păsărelelor sau animalelor care calcă pământul fără încălțări. Este singura mea amintire plăcută din vremea războiului. Ce poveste mohorâtă și războiul ăsta! Anul trecut nu s-a întâmplat nimic. Cu un an în urmă nu s-a întâmplat nimic. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai mult nici mai puțin: "Ce tot stai d-ta așa, cu mâinile-n buzunare?" Manifestările de prietenie din partea bulgarilor încep să devină numeroase. Ajutorul de nacialnic de la Melnik, auzind că printre prizonieri este și un pisateli, îl îmbrățișează cu voioșie și ciocnește cu el un pahar de vin pentru viitoarea împăcare dintre România și Bulgaria. Oameni de inimă și de viață se arată cantonierul Stan Ion Boldișcu și Dimităr, cu acesta aflându-se într-o adevărată aventură, prădând cașul și
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
față de efuziunile "impardonabile", într-un elan liric nebănuit și care, spune criticul, "nu mă prinde": "Paradis pierdut al copilăriei mele, grădină de vis, coborâtă pe pământ, tu mi-ai îndulcit copilăria de orfan sensibil și oropsit, tu mi-ai păstrat voioșia înnăscută, tu m-ai învățat să fac, să visez, să sper, tu mi-ai alinat lacrimile și mi-ai întărit cugetul, pavilionul tău mi-a adăpostit primele lecturi libere, mi-a deschis zările îndepărtatului western, cu poveștile lui Karl May
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
înfășurați în tragedia lor ca în giulgiul de ceață care cuprinde stîncile înalte ale peisajului muntos de o frumusețe sălbatică. Agrin vrea să scape de acest copil devenit pecete a infamiei, chemarea imperioasă a morții se află pretutindeni, ecranată de voioșia copilărească, însă ea atinge o intensitate insuportabilă cu această fată pe care veștmîntul stacojiu o scoate în evidență ca și privirea de o enigmatică forță a personajelor de tragedie. Ghobadi a ales pentru filmul său în majoritate actori neprofesioniști care
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
și fericit, vădind multă relaxare și libertate în mișcări, de parcă s-ar fi debarasat atunci, pe loc, de o povară de pe umeri. „Într-adevăr, ce oameni de inimă, niște traficanți de toată isprava sunt!, mai murmură el apoi, plin de voioșie. Până-n mormânt nu voi uita de dărnicia lor față de mine!” Și, în felul acesta, din acel moment, mai trecură încă alte câteva săptămâni. În tot acest timp, este de la sine înțeles că pe spatele lui Șerban se adunaseră sume considerabile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zilei. Ina aștepta ca din clipă în clipă să apară soțul ei, deși știa că întârzierea sa este motivată de recepția noului ansamblu de locuințe din zona gării. * Lui Alex i se păru totuși că recepția, deși era plină de voioșie, se prelungise peste așteptări. Luat de val, îndemnat de prieteni, fiind și într-o stare euforică datorată succesului obținut cu noul ansamblu de locuințe, băuse cam mult, ceea ce nu-i intra în obișnuință. Își privi ceasul și dădu semne că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lui Hliboceanu a picat ca un strop de apă vie turnat în mădulare... Au tras la umbra copacilor de dincolo de poarta crâșmei. Costache crâșmarul, care trebăluia prin curte, i-a întâmpinat ca întotdeauna cu un „Bun venit, gospodarilor” rostit cu voioșie. Bine te-am găsit, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Cu ce vă stăm în față? a întrebat, profesionist crâșmarul. De data asta, doar cu câte o ulcică cu apă. La întoarcere... a precizat Hliboceanu. Mitruță a întrebat: La vreme de seară
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că tu ești mucosul ăla căruia îi aduceam bomboane de cacao de fiecare dată cînd veneam să-l vizitez, i-auzi ce mică e lumea, se miră Roja ca un ageamiu. Greu vă mai pică fisa! spune Patru Ace cu voioșie. — Să ți-o spun pe aia dreaptă, cred că în halul în care ai ajuns și unchiul tău te-ar fi recunoscut cu greu, se distrează Roja. — Degeaba mi-a dat mînă liberă să tai și să spînzur în locul ăsta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o iubeam cu o bucurie și o insouciance mai primăvăratică decât primăvara însăși, un soi de lună a lui aprilie miraculoasă, lipsită de durerile metamorfozei și nașterii. O iubeam cu o bucurie sălbatică și primitivă, cu o anume brutalitate și voioșie, trăsături ce nu se regăseau în relația mea mult mai elegantă și fundamental mai blândă cu Antonia. O adoram pe Georgie și pentru simplitatea, duritatea, independența ei, pentru inteligența și lipsa ei de intensitate și, în ansamblu, pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care se potriveau de minune. Astăzi trecusem, cu fiecare din ele separat, prin demersul dureros de a le informa cu privire la divorțul meu: am sesizat că erau deja la curent cu situația. Veștile proaste se transmit cu mare viteză și multă voioșie. Rămăseseră amândouă lângă ușă, așteptând fără să-și trădeze nerăbdarea, să dispar de acolo. Trăsăturile și atitudinile lor ilustrau moduri diferite de a-și exprima regretul: domnișoara Hernshaw, înaltă, blondă și îndelung curtată zadarnic de Mytten cel incapabil să prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bicicletei - o celebrare a anvelopelor zumzăitoare de cauciuc și a zornăitului lin al claxonului. În drum spre oraș, am Întâlnit doar câteva mașini și niște autobuze aproape goale. În felul lor demn, vehiculele au stârnit praful și verdeața și acea voioșie tipică doar pentru anotimpul verii. Cei câțiva locuitori care nu plecaseră Încă spre lacul de la periferia orașului, păreau să nu aibă nici o grijă pe lumea asta. În ceea ce mă privea, dacă nu acționam rapid, urma să fiu acuzat de omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
condiții astea, ce mustrări de conștiință îmi dădea lăbăgeala! Sentimentul de vinovăție, spaimele - ce mai, îmi intrase teroarea-n oase! Exista oare în lumea lor ceva lipsit de primejdii, neîmbibat de microbi, neînsoțit de vreun pericol? Of, unde le era voioșia, unde le erau îndrăzneala și curajul? Cine naiba le-a inoculat părinților mei sentimentul ăsta al groazei de viață? Taică-meu, acum pensionar, are un singur subiect pe care e-n stare să-l rumege: autostrada New Jersey. „N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am mutat noi în 1941, când taică-meu s-a transferat la sucursala din Essex County a companiei Boston & Northeastern. Am plecat din Jersey City din cauza antisemitismului. Cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului, când Bund1-ul o ținea tot într-o voioșie, naziștii își organizau picnicurile la o grădină de vară situată la numai câteva străzi de blocul nostru. Când se-ntâmpla să trecem duminicile pe-acolo cu mașina, tata îi înjura cu năduf, destul de tare ca să-l aud eu, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
engleză de zici că-i Ronald Colman. Și, cu toate astea, tot evreu e. Iar acum se-ngroașă gluma: E trecut e miezul nopții. Ceva mai devreme, seara, pe promenada de pe chei a fost o buluceală de evrei plină de voioșie și animație - evrei ce mâncau înghețată, evrei ce beau suc acidulat, evrei puși pe taifas, pe râs, care se plimbau braț la braț. Acum însă, când o pornesc spre hotel, mă trezesc singur-singurel. În capătul promenadei, dincolo de care se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
avu tot atâta realitate ca și peronul spălat de ploaia rece ori semnalele luminoase ce se tot schimbau. Apoi bărbatul i se adresă și ea se văzu obligată să revină din lumea ei ascunsă și să afișeze o mină de voioșie și curaj. — Ei, domnișoară, o să avem parte de o călătorie lungă Împreună! Să ne facem cunoscute numele. Al meu este Peters, iar ea e soția mea, Amy. — Pe mine mă cheamă Coral Musker. — Cere-mi un sandviș, imploră femeia cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
erau uscate de-o sete de-a dreptul fizică pentru dreptate, care era ca un pahar cu apă rece ca gheața, aflat pe masă În Încăperea altcuiva. Domnul Opie păru că-și dă seama de Încurcătura lui și spuse cu voioșie: — Fac o mică antologie. Dr. Czinner repetă mecanic: — Antologie? — Da, spuse domnul Opie, o antologie spirituală pentru laici, ceva care să ia locul manualelor romano-catolice de contemplație În biserica anglicană. Mâna lui subțire și albă mângâie coperta din piele Întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]