171 matches
-
omului. P. este produs al adaptării și al activității și funcției sistemului nervos. Instrumentarul său constituie totalitatea fenomenelor și proceselor prin care se realizează formele cele mai complexe (psihice) de orientare și reflectare și care pot fi cognitive, afective și voliționale. Aceste fenomene, de natură ideală, subiectivă, diferențiate de fenomene matreiale, obiectuale, sînt denumite fenomene p. Conținutul p. uman reprezintă orientare în mediul problematic al existenței omului, iar obiectul rămîne adaptarea la mediul uman. P. uman a apărut sub influența procesului
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
ea se prezintă ca un joc inutil, ca o sumă de gratuități. Există în Franța un scepticism al inteligenței, rezultat din rafinamentul și excesele acesteia, dar nu există un scepticism legat de structura spiritului francez. Iar în ce privește zona afectivă, lumea volițională și complexele elementare ale sufletului, scepticismul nu le-a afectat niciodată. Un suflet sceptic nu este creator, fiindcă orice scepticism structural presupune izvoare secate, sterilități originare. Scepticismul francez a fost totdeauna o spumă a inteligenței și un lux al inimii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de la obiectivele și fenomenele lumii interioare și imediate ale copilului, până la limita contactului direct cu lumea reală. Structural, elementul motivațional, care coaguleză întreaga teorie privitoare la fundamentarea psihologică a competențelor sociorelaționale, este convingerea, ca element psihologic complex, cognitiv, afectiv și volițional. Dacă primele două elemente sunt clare și cunoscute mai îndeaproape cadrelor didactice, cel de-al treilea, voința, reprezintă în planul practic al formării și consolidării sale un adevărat exercițiu de măiestrie pedagogică și managerială. Problema voinței este foarte importantă în cadrul
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
însușiri ale voinței; 3. resurse comportamental-instrumentale: deprinderi, comportamente, conduite. 2.2.2. Fundamentele psihologice ale competențelor socio-relaționale • Structural, elementul motivațional care coagulează întreaga teorie privitoare la fundamentarea psihologică a competențelor sociorelaționale este convingerea ca element psihologic complex, cognitiv, afectiv și volițional. Pașii instrucției voluntare, propuși de Ladislav Duric în Éléments de psychologie de l’éducation (UNESCO, 1991), privesc următoarele componente voluntare: 1. Conceperea unui proiect care trebuie să fie conform normelor școlare. Obiectivele stabilite e bine să fie clare și precise
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Ne chinuie permanent dorința de a poseda și totodată frica de pierdere sau de distrugere a ceea ce avem" sau a ceea ce "credem puternic că ne aparține" (Holmes, Holmes, 2001, p. 135)66. Pretinzând exclusivitatea, persoana geloasă se concentrează mental și volițional atât asupra obiectului infidel (sau perceput ca infiel), cât și asupra terțului rival (sau perceput ca rival). Ea are un sentiment de penibilă iritare, de furie și de revoltă asociat cu impulsul de a-l alunga pe concurent. Văzută ca
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o activitate finalizată este aproape nulă. Apare în formele grave de depresie și schizofrenie în demențe (stadiul terminal), în oligofrenie gravă (idiotism). 4.1.9.2. Tulburările calitative ale voinței Predescu (1989)71, pe lângă parabulie, care constă: "într-o insuficiență volițională, însoțită sau determinată de anumite dorințe, pulsiuni și acte parazite" și disbulie care se caracterizează prin dificultatea de a trece la acțiune sau a o termina, mai includ: impulsivitatea și raptusurile anxioase. 1. Actele impulsive-sunt activități psihomotorii cu debut și
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
intelectual și cu ritm lent de evoluție. Ei au dese conflicte cu părinții din aceste cauze, dar și cu profesorii și colegii; obișnuiesc să chiulească, să mintă, să fure, să consume alcool și droguri. 4. Devieri de comportament În sfera volițională, În care elevul este Încăpățânat, capricios, indisciplinat, dezordonat etc. Sunt urmări ale tutelării excesive sau ale nesupravegherii copilului. II. Cauze ale comportamentului școlar deviant după Saunders și W. Gnagey: 1. Antipatia În raport cu școala În acest caz, profesorul trebuie să ducă
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
și cât efort implică aceasta. Nimeni nu se poate feri de risipirea gândurilor și a grijilor dacă nu și-a închis și trupul și sufletul neîncetat între pereții chiliei sale (cap. 3-6). Avva Avraam arată apoi că virtuțile sunt raționale, voliționale și sentimentale, astfel încât fiecărei părți componente a sufletului îi corespund virtuțile ei. La fel, rațiunea, virtutea și partea sentimentală au bolile lor specifice. Bolile rațiunii sunt: slava deșartă, înălțarea orgolioasă sau mândria, prezumția, cearta și erezia. Bolile voinței sunt: furia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
numai o condiție, iar nu o cauză, a dezvoltării limbii. Spiritul omenesc are înclinația de a realiza regularizări analogice, care nu sînt altceva decît ordine și grupare artificială a reprezentărilor noastre. Activitatea analogică manifestată în limbă are, deci, un caracter volițional, practic, pe cînd activitatea creatoare este, din contra, pur teoretică și, ca atare, progresul lingvistic are două faze: una superioară sau creatoare și alta inferioară sau imitativă. Această activitate este produsul unei facultăți umane superioare a cărei structurare deplină se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cunoaștere și, în general, în manifestarea umană. Teza fundamentală a lui Im. Kant este aceea a activității creatoare, constructive, a subiectului în toate sferele activității spirituale, dar subiectul este în acest caz în primul rînd un subiect rațional (deci nu volițional sau afectiv) și, de aceea, concepția sa este orientată spre articularea lumii fenomenale (cunoscute) din perspectiva rațiunii pure, unice și universale. Înscrisă în general în problematica epocii luminilor, opera acestui mare filozof reflectă aspirațiile de libertate și progres social, fundamentate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
are mare importanță operarea distincției între o schimbare de tip natural (deși socială), fără scop, de care societatea nu este conștientă (de obicei, nici în momentul producerii și nici în momentul adoptării și extinderii ei) și o schimbare de tip volițional, cu scop determinat și, prin urmare, cu o participare constantă a factorilor conștienți. Pe de altă parte, avînd în vedere existența limbii în forma celor două aspecte de bază, popular și literar, se poate constata că o schimbare în limbă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lingvistice, întrunește aspectele psihice, logice și cognitive care acționează în procesul cunoașterii și al comunicării, încît trebuie admis pentru psihologic o accepțiune foarte largă, care să cuprindă deopotrivă însușirile psihice (printre care și temperamentul) și procesele psihice (cognitive, afective și voliționale), aceste procese fiind, de altfel, ele-mentele cele mai mobile ale psihicului. Procesele cognitive sînt legate de latura reflectorie reprezentată de psihic, iar valorile ideale, rezultate din aceste reflectări, alcătuiesc spiritualul sau spiritualitatea care constituie partea spirituală a culturii. Necesitatea acceptării
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aplicare și identitatea criteriilor de apreciere. Testele se pot clasifica astfel (cf. Radu, 2001, pp. 241-242): 1. din punctul de vedere a ceea ce se evaluează: a) teste psihologice, care oferă informații despre nivelul de dezvoltare a unor procese cognitive, afective, voliționale etc., b) de randament (sau docimologice), care identifică gradul de realizare a obiectivelor de predare-învățare; 2. din punctul de vedere al metodologiei elaborării: a) teste standardizate, proiectate de factorii de decizie sau cei din instituțiile specializate (centre de cercetări, institute
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
constelație de variabile: situaționale, organismice, motivaționale, de învățare, socio-culturale etc. Înțelegerea și interpretarea științifică a acestui fenomen implică, prin urmare, considerarea lui ca un ansamblu unitar de „situații” și de „relații” sociale concrete, de „aspecte psihologice” diferite (motivaționale, afective, cognitive, voliționale etc.), și de „moduri” individuale de manifestare față de agenții frustranți. Acest ansamblu se poate exprima la niveluri diferite sub raport calitativ, dobândind noi sensuri și semnificații, în funcție de cele trei niveluri la care se realizează adaptarea: „biofiziologic”, „psihologic” și „socio-cultural”. Cu
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
este strâns legat, mai a gradul flexibilității psihicului persoanei la găsirea răspunsurilor la solicitările multiple și adesea contrariate ale mediului, grad care constituie și măsura adaptabilității sale. De asemenea, o insuficintă maturizare manifestată, de exemplu, în plan afectiv, axiologic sau volițional, afectează modul de percepere și evaluare corectă a situației conflictuale și posibilitatea traducerii eficiente, în acțiuni concrete, a deciziilor luate, a obiectivelor propuse. Incapacitatea, de exemplu, de a înțelege și asimila trăirile și motivațiile altora dă naștere unui act de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
se recrutează așa-numiții procesomani, care asaltează organele judiciare cu nenumărate sesizări și reclamații, și care aduc climatele familiale și profesionale într-o stare de exasperare. Atât delirul de „persecuție”, cât și cel de „revendicare”,, sunt puternic susținute afectiv și volițional în cadrul „sindromului paranoid”, știut fiind că paranoicul este un aprig luptător pentru realizarea dezideratelor sale imaginare. Argumentarea paranoicului este uneori așa de bine făcută, încât el poate atrage în sistemul său de convingeri personale din jur, ajungându-se astfel la
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
egoiste și exacerbate. Se cunosc mai multe forme de „psihopatie”, în funcție de care sector al vieții psihice suferă mai mult influența egocentrismului psihologic și al voluntarismului afectiv și moral al psihopatului. Astfel, când în structurarea patologică a personalității psihopatului predomină deficitul volițional, ca urmare a exacerbării tendințelor instinctive primare (biologice), se vorbește de psihopatia de tip impulsiv (sau agresiv), care are un înalt grad de periculozitate socială. Când predomină oscilațiile timice între „euforie” și „depresie”. Deci stările „disforice”, se vorbește de personalități
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
o emoție negativă (iritarea de a fi fost întrerupt). Semnalele de recepție din română sunt extrem de variate sub aspectul structurii și al semnificației vehiculate: unele sunt vide semantic (îhm, aha, așa), altele sunt expresii concentrate ale unor emoții sau impulsuri voliționale (oo!, a..., a, vai!, La naiba!), altele sunt expresii ale atitudinii ascultătorului față de interlocutor (acord, empatizare cu acesta: firește!, bineînțeles!, sigur!). Semnalul de recepție da este un stereotip verbal, care poate să nu semnifice neapărat acordul real cu vorbitorul. În
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
condiții statice și dinamice și terminând cu coordonarea mișcărilor, până la cele mai fine abilități. Reeducarea neuromotorie, la care KT este chemat să-și aducă cea mai importantă contribuție, va trebui să parcurgă întregul traseu, de la mișcările reflexe la cele subordonate volițional, inserândpe parcurs, în funcție de caz, preocuparea pentru obținerea unor stereotipuri dinamice sau mișcări de substituție, pentru a compensa deficitele motorii parțial sau total ireductibile. Oricare ar fi situația, ortostatismul are ca principal artizan mușchiul cvadriceps, dar echilibrul este datorat reflexului de
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
mișcarea solicitată, deși efortul muscular există, dar în limite ce nu sunt în măsură să depășească stadiul izometric. În această situație, intervenția KT constă în mobilizarea segmentului până la nivelul la care pacientul va fi în stare să ia sub control volițional mișcarea, ce devine astfel izotonică. Acest tip de exercițiu oferă pacientului posibilitatea de a aprecia în mod obiectiv efortul pe care îl depune, progresul pe care îl înregistrează cu fiecare repetare și, ceea ce este cel mai important, controlul pe care
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
afirmația că educația inteligenței reprezintă numai o parte din educația integrală a omului. Nici o funcțiune psihică nu poate exista izolată și de sine stătătoare. Numai toate funcțiile, coroborate, formează unitatea. „Voința și inteligența formează sentimentul. Sentimentul și inteligența determină momentul volițional și activitatea. Voința și sentimentul hotărăsc direcția activității intelectuale: îi fixează scopurile.” (Găvănescul, 1928) Învățământul deci nu poate urmări dezvoltarea doar a unor funcții, ci a întregii personalități, el trebuie să fie un învățământ educativ. Pedagogia contemporană confirmă aceste opțiuni
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
conduita elevului spre realizarea scopurilor educaționale și în al treilea rând ca variabila care a asigurat și asigură continuu organizarea interioară a comportamentului în cele mai multe din acțiunile sale. În esență ea implică ”efort, activitate, consum de energie, comportamente voliționale stimulatoare și frenatoare, opțiuni și acte decizionale privind modelele oferite de școală, de familie, de instituțiile extrașcolare etc.” În concordanță cu cele trei dimensiuni enunțate, există posibilitatea prezentării unui model genetic și operațional ce sintetizează și evidențiază structura, semnificațiile gnoseologice
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
sentimentul participării active la găsirea soluției, satisfacția trăirii succesului datorat modificării pozitive a comportamentului de învățare etc. Caracterul formativ apare evident prin însăși natura solicitării efortului intelectual, efort care cere o angajare psihică, uneori ”totală”, îi potențează și solicită resursele voliționale de nivel superior. 2. Succesul în rezolvarea ”situațiilor problemă”, ca factor cu valențe motivaționale, necesită deseori prezența unor condiții de cooperare și de competiție cu ceilalți colegi. Cooperarea și competiția - două ditre situațiile educaționale în care factorii motivaționali își manifestă
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
există într-un mod deplin independent de orice dorință individuală. Astfel de nevoi sunt, spre exemplu, nevoia de mâncare sau nevoia de apă. Aceste nevoi sunt mereu prezente, indiferent dacă individul își dorește sau nu acest lucru. Prin contrast, nevoile voliționale sunt fie nevoi derivate dintr-o dorință liberă și voluntară pentru un anumit scop ("nevoile voliționale libere"), fie nevoi cauzate de o dorință involuntară, de o înclinație ce emerge și continuă să existe independent de voința liberă a persoanei ("nevoile
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
nevoia de mâncare sau nevoia de apă. Aceste nevoi sunt mereu prezente, indiferent dacă individul își dorește sau nu acest lucru. Prin contrast, nevoile voliționale sunt fie nevoi derivate dintr-o dorință liberă și voluntară pentru un anumit scop ("nevoile voliționale libere"), fie nevoi cauzate de o dorință involuntară, de o înclinație ce emerge și continuă să existe independent de voința liberă a persoanei ("nevoile voliționale constrânse"). În ceea ce privește "nevoile parcursului vieții", acestea sunt, în definiția lui Braybrooke, "nevoile de bază" ale
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]