442 matches
-
a invitat la Teatrul Național. Spectacolul începea la ora 9 și, înainte, mi-a oferit o masă copioasă la restaurantul teatrului. A comandat și o sticlă de vin Chianti, mi s-a întipărit în minte. La masă eram amândoi foarte volubili, și eu, gata să-l dau gata. La ora 9 am intrat în sala de teatru cu fotolii roșii, moi și confortabile. Eu, extrem de obosită de alergătura de peste zi și cu aburi de Chianti în cap. Piesa era una din
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
scenă și mă uitam, pe furiș, la profilul din stânga mea: nemișcat, rigid, sever, tăcut. Nu îndrăzneam să fac vreun comentariu, pentru că habar n-aveam de ceea ce se petrece pe scenă. La întoarcere, în mașină, aceeași atitudine rigidă, în deplină tăcere. Volubilul fermecător se prefăcuse într-un englez flegmatic, vag disprețuitor. A doua zi, m-a pasat unei subalterne să se ocupe de programul meu. Nu l-am mai revăzut până la plecare. Stimată Dora Pavel, îți mulțumesc că nu m-ai întrebat
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
prin natura lui față de orice efect, față de orice strălucire exterioară și conjuncturală, el i-a preferat uleiului culorile de apă, în speță, tempera cu ou și, uneori, culorile acrilice, tocmai din această pricină. Spre deosebire de tînăra tehnică a uleiului, fastuoasă și volubilă prin însăși materialitatea sa, tempera cu ou are o sonoritate stinsă, o suprafață caldă, absorbantă și atemporală. Lumina nu glisează pe suprafața pictată cu tempera, așa cum se întîmplă în cazul uleiului, nu se răsfrînge doar pe acea peliculă exterioară, pe
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
deficiențe prezentului volum. (Între ele, consemnarea unui personaj, în secțiunea de Inventar, nu după nume, ci după poreclă. Căci cel care, în Art. 214, e botezat, accidental, Ampotrofagul, se legitimează eufonic, după scripte, drept Mache al popii Zamfirache.) Subiectivitatea, înțeleasă volubil ca lejeritate, îl costă scump pe autor. Din fericire, acestea sunt chestiuni mai mult sau mai puțin conexe. Le-am menționat, totuși, din pricina contrastului izbitor cu restul cărții, altminteri extrem de mobilă intelectual. M-a uimit, de pildă, să văd cum
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
melancolic și acea forță adîncă a materiei pe care le știm, cu precădere, din universul andreescian. Un maestru al griurilor și al luminii palide dinlăuntrul substanței, atent doar la sonoritățile grave și complet dezinetresat de efectele seducătore și de gesturile volubile, pictorul se integrează în acea categorie de sensibilitate pentru care motivul exterior, în cazul de față peisajul, nu este decît detonatorul care dizlocă un enorm fond de sensibilitate și de generozitate. Puternic fără demonstrații de retorică și rafinat fără ostentație
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
de șold. Am coborât și m-am dus să-l văd. Nu știu ce-am spus când am intrat în rezervă și nici cum am ajuns acolo. Mă văd doar, cu mâinile sprijinite de capătul de la picioarele patului. Noica e volubil și vioi și în încăpere se mai află Gabriel Liiceanu și Relu Cioran. „Cum ți se pare Gabriel? ”, mă-ntreabă arătând cu mâna spre acesta. „Bătrân, răspunde tânărul filozof în locul meu. Toată lumea spune că par mai bătrân decît sunt!” Cernită
Cum l-am cunoscut pe Constantin Noica by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Journalistic/5958_a_7283]
-
înțeles, preocuparea pentru soarta satului, ce transpare și din alte epistole, arată că ecourile tinereții sale țărăniste - a fost, între 1926 și 1930, membru activ al PNȚ - nu s-au estompat de tot. În rest, Iorgu Iordan, chiar dacă surprinzător de volubil cu un interlocutor mult mai tânăr, mai puțin celebru și pe care îl cunoștea superficial, rămâne același personaj pe care îl știm din amintirile orale ale universitarilor bucureșteni: un pic morocănos, sucit, cam cârtitor, cu vorbe „de duh” căutate și
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
Conversația cu Nora Iuga, București, Editura Tracus Arte, 2011, 187 pag. Am cunoscut-o pe Nora Iuga în 2005, când hazardul ne-a îngăduit împreună în Neptun, la festivalul „Zile și nopți de literatură“ organizat de Uniunea Scriitorilor. O femeie volubilă, toată energie, cu o tolbă plină cu povești insolite. Discutam, comentam, povesteam și ne minunam din orice. Mai ales la prânz și la cină. La sfârșitul sejurului, țin minte că am făcut o scurtă plimbare pe plajă; atunci un gest
O conversație încântătoare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/4709_a_6034]
-
juriul (Ana Ularu, Andi Vasluianu, Irina Margareta Nistor, Aurelian Nica, Virgiliu Mărgineanu și Ticu Lăcătușu) s-a orientat bine și pe podium au urcat filme care meritau premiate. Millo Simulov a obținut premiul pentru ficțiune cu Hello Kitty, un film volubil, dezinhibat, extrem de vocativ pentru o temă gravă. Interesant pentru un scurtmetraj, filmul aduce cu un road movie, cu un grup de tineri hipsterici care pleacă la mare într- o mașină decorată flower power cu floricele și culori împrumutate parcă dintr-
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
în povești, legende, bârfe, anecdote transmise din gură în gură, un veritabil folclor al seriilor care, însumate, dădeau folclorul verii aceleia”. Dincolo de meandrele subiective ale memoriei, figuri pitorești, întâmplări și „cutume” ale „tribului” scriitoricesc revin de la un text la altul: volubilul Fănuș Neagu, fentând mereu vigilența familiei pentru a bea alcool, distinsul Horia Lovinescu și paharele sale cu apă și vodcă (primul, mic, al doilea, mare), Mircea Dinescu, scamator și pescar, prieten al copiilor, Mircea Sântimbreanu, un uriaș blând plimbându-și
Marea nostalgiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4430_a_5755]
-
carte. Sunt de fapt două romane care cresc unul din celălalt. Primul este acela al bolii și al ambianței spitalicești, cu tot ce avea să îndure acolo autoarea, cu medici mai mult apatici, cum i se par, cu infirmiere prea volubile, cu tratamente și practici care mai mult o umilesc decât îi fac bine, cum este legarea mâinilor de pat toată noaptea, cu supunerea la nenumăratele constrîngeri de neevitat : „Tocmai i-au luat sânge. Totdeauna și pretutindeni se începe prin a
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
sunt eliberate de orice restricții, cititorul își poate alege singur traseele, poate face oricâte halte, poate grăbi pasul. Rezultă o interogație canonică, pe două voci: una feminină, dar care își exaltă și își conservă valențele masculin( izat)e contaminate, prăpăstioase, volubile, patetice și cinice, inteligente și nerușinate; cealaltă masculină, care își ia în sarcină schițarea unui portret al României sub vremi. Eroina romanului erotic etalează dezinvolt albumul ei de contacte sexuale alese și manipulate după bunul plac și în interes personal
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
vocabular postiș, cu vorbe ascunzându- se unele în spatele altora alcătuiesc un grupaj aproape independent. Și, ca tensiune, peste nivelul întregului volum. O Serată literară inaugurează ciclul acesta difuz: „În mijlocul orașului s-au adunat/ câteva milioane de păsări/ atât de colorate volubile câte neamuri/ nu sunt pe pământ; afișele au anunțat/ această serată/ vor citi câțiva locuitori șsubl. meaț/ puși la îndoială de istoria coriștilor/ de ocazie; domnul T.T. coșovei refuză să stea fără eșarfa roșie roșie/ mai întâi va citi pentru
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
lucrurile stăteau exact pe dos. Rapoartele securiștilor arată că-l cunoșteau mult mai bine decât îi cunoștea el pe ei. Știau pe ce butoane să apese ca să-i trezească orgoliul și să-l determine să colaboreze. („ Fiind o persoană extrem de volubilă, poate fi ușor de exploatat informativ, dar totodată este incapabil de a păstra un secret...”) Partea proastă este că nici astăzi N. Breban nu acceptă că a fost folosit fără scrupule și că i s-au smuls declarații compromițătoare moral
Cum ne asumăm trecutul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5611_a_6936]
-
umane supuse unei ursite ce nivelează și înjosește. Nu e nevoie de amplificări discursive pentru a împlini astfel de compensații justițiare, acolo unde omenia obscură a autorilor s-a hotărît să pășească în fine franc, dincolo de precauții alienante și dincolo de volubile alibiuri. Pe Insula Pinguinilor, Anatole France găsise în travestiul aviar ocazia unui substitut năzdrăvan, adecvat traseelor oblice ale ironiei. Dar eu sînt gata să le bănuiesc, unor atare trimiteri, șanse altcum expresive, cînd ating resurse de simplitate gravă, la adăpost
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
să o cultive” și să nu o neglijeze. Ceea ce el face, plin de scrupule c-o trădează pe Otilia. Georgeta are planul unei căsătorii de fațadă cu prostănacul văr al lui Felix, Titi, dar în epilog se va mărita cu volubilul și ticălosul Stănică Rațiu, un „maestru al combinațiilor”. În teatrul românesc mai apare, în chip de femeie fatală, o tîrfă cam păguboasă: Wanda Serafim. În Gaițele lui Kirițescu, ea îl seduce scurt pe Mircea Aldea. Margareta, soția însărcinată a acestuia
Viața și opera personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4504_a_5829]
-
istorie sau se mai poate întâmpla. Cei doisprezece spun ce cred și despre unele și despre altele, în discursuri ample și uneori fastidioase, dar nelăsând dubii, până la urmă, asupra poziției pe care fiecare a adoptat-o. Radu Pavel Gheo este volubil și câteodată debordant, face istoria plecării peste ocean cu Alina și a tentativelor apoi de întoarcere, astfel cum apar și în cărțile sale dintre care mult cunoscuta, prin bine găsitul titlu, Adio,adio patria mea, cu î din i, cu
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
include la secțiunea Criza interiorității. Patosul sarcastic și ironic, deschizînd capitolul chiar cu el. Ion Bogdan Lefter, în Flashback 1985: Începuturile „noii poezii” (2005), îl înscrie în direcția „orgolioșilor moraliști”, diferită de cea a „conceptualilor cristalini” și de cea a „volubililor prozaizanți”, aceasta din urmă mai consistent reprezentată. În fine, dar deloc în ultimul rînd, Alexandru Mușina, în Antologia poeziei generației ’80 (1993), oferă încadrarea care mi se pare cea mai justă: în poezia „metafizicului” (fie și cu ghilimele). E dificil
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
Pâcă, pe un Pavel Aioanei, pe un Octav Măgureanu, autori cu traiectorie de mici comete literare, dedicați cu frenezie boemei. Cine-i mai știe? Odată îl căută pe Fănuș la cămin un tânăr domn scund, rotofei, cu păr inelat, foarte volubil și gesticulant. Era scriitor, își iscălea producțiile Vintilă Ornaru și era odraslă de fost moșier, cum am aflat mai târziu. Se numea de fapt Lamotescu. Nu părea să fie apăsat de originea lui nesănătoasă, era dezinvolt, bine dispus, venise atunci
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
personaje schematice, într-o stare de semilevitație -, la Wanda Sachelarie Vladimirescu ele capătă note particulare și distincte. Tot ceea ce la Margareta Sterian era histrionism, la Magdalena Rădulescu evaziune și miraj, iar la Tia Peltz un gen de cochetărie ludică și volubilă, devine aici pretext pentru o jubilație gravă. Și această contradicție aparentă nu este deloc întîmplătoare pentru că întreaga expoziție constituie spațiul unor asemenea paradoxuri: retrospectivă implicită, în sensul că pictura de astăzi își asimilează integral propria-i istorie, - așadar, o retrospectivă
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
dominantă, ori unică, nu poate justifica scăderile și carențele cărților pe care le parcurgem. Nemaivorbind că, în atâtea cazuri, calitățile prozei se conjugă tocmai cu exploatarea defectelor unor personaje. Nu e cazul cu Circul nostru vă prezintă:. Dacă cei trei volubili sinucigași amână la nesfârșit să-și ia viața, romanul ca atare moare lent.
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
mai multe gloanțe decât s-au tras în luptele de la Mărășești și Oituz, dar având, ca și românii, șapte vieți în pieptul lor de aramă, nu mor, ci se ridică mereu de la pământ și continuă să apese pe trăgaci. Băieți volubili din clipurile publicitare te tutuiesc cu o familiaritate jignitoare, uitându-ți-se în ochi și cerându-ți pe un ton imperativ să cumperi tot felul de tâmpenii. Iar noaptea târziu mai apare pe ecran și Mircea Badea spunându-i șefului
Valul de vulgaritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10129_a_11454]
-
degrabă alb al cercetătorului literar, voit impersonal prea adesea, preocupat, înainte de toate, să nu trădeze spiritul exactității, acei cititori vechi, așadar, vor observa deosebirea: cel care vorbește acum despre sine și despre întâmplări și oameni care l-au marcat este volubil și expansiv, dispus să transmită textului o emoție pe care altădată o jugula. Sunt pagini dintre cele mai pline de căldură din câte a scris Vârgolici, acestea care ne trimit în lumea îndepărtatei copilării și adolescențe, în proximitatea celor doi
De neamul brăilenilor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4119_a_5444]
-
din Bogotá unde mergeam adesea cu prieteni care au murit, gemânda încordare a velaturii în volta aceea înainte de primul naufragiu... Asemenea lucruri simple și minunate. Dar din toate acestea ce-aș mai putea salva, păstrând în amintire după atât de volubilele apariții ale uitării? Nimic decât o umbră încrucișându-se în noapte cu umbra mea. Din Manual de infractores (2005)
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
literari români), organizat frontal contra intoleranțelor literare, nu s-a întrunit niciodată, dar focurile noastre, ale lui Perpessicius (oarbe), Pompiliu Constantinescu, subscrisul, Vladimir Streinu, Mihail Sebastian, Ion Biberi și Octav Șuluțiu, acționau convergent. Omul de casă al lui N. Iorga, volubilul N. Georgescu-Cocoș, ne îngîna cu vocabula Gîcîlîrî și ne onora, îndeosebi pe Tudor Arghezi, cu pastișe fără sare, iar pe subsemnatul, cu lungi satire pe care le găseam inspide. în anii socialismului, i-a cerut iertare lui Arghezi, care i-
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]