448 matches
-
aleatorism, dispuse mai mult sau mai puțin ierarhic pe linia sporirii indeterminismului, a liberalizării unor indicatori sonori: arbitrarizarea interrelației dintre interpreți și predeterminarea hazardului printr-o jalonare stocastică la nivel micro- și macro-structural (în Juego de la Fuga), făurirea "ad-hoc" a volutelor unor console sugerate de compozitor și angajarea într-un tip superior de formare a unei ambianțe muzicale (în Prop a Vicmar). Dincolo de asumarea acestor "variabile conceptuale", interpretului îi mai este dat să releve variile straturi de percepție și accepțiuni ale
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
laborios. Scrisul lui Ion Papuc este o construcuție desfășurată după regulile epice ale prozei de cursă lungă. Stilul său seamănă cu cel al lui Zarifopol, dacă dăm la o parte sarcasmul celui din urmă. Ion Papuc scrie patetic și în volute întinse, cu bucle răsucite în paragrafe dense. Iar instinctul său prozodic descinde din frecventarea asiduă a operei lui Descartes și Leibniz, iar modelul inițial ce i-a servit drept sursă de inspirație e negreșit cel al scrierilor eline. Și e
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
mahalalelor urbane și prin strămutarea vetrelor folclorice din Moldova în Bărăgan și din }ara Hațegului tocmai pe malurile Dunării. Dacă se auzea, în lungile ore de odihnă de pe la cozi, vreun cîntec moldovenesc în inima Călărașiului sau vreunul pescăresc îngînat pe volutele largi ale doinei din ținutul Pădurenilor, nu era nimic de mirare. Milenarele și lentele trasee ale transhumanței erau reiterate acum sub presiunea unor urgente nevoi ale oțelului. Cea de-a treia consecință a fost una artistică, în cel mai adevărat
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
cu variațiuni?) a destinului unui instrument, clarinetul, pe care compozitorii preclasici, fie ei francezi, englezi sau germani, l-ar fi inventat dacă Aurelian-Octav Popa le-ar fi fost contemporan. Așa a trebuit să ne mulțumim doar cu transcripții ale unor volute sonore întruchipate în păsări măiastre grație harului și inteligenței clarinetistului român: Henry Purcell: Allemanda, Air, Gigue; Claude Daquin: Le coucou: Jean Philippe Rameau: Le rappel des oiseaux. Muzica, plastica... Și multă, multă poezie. Toate rostite în fața unui public neașteptat de
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
o eschivă de umbre de capete - o,/ capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat,/ cele ce n-au purtat niciodată o mască,/ încet în larmă apun - și nu le mai deosebim/ din piramida de cranii ce crește mereu/ printre volutele dansului nostru." Demnitatea, onoarea ieșirii din rînd se cîștigă în moarte, singura în care să dezmintă oportunistele, temătoarele cedări ale vieții: Am tăiat cu spada noaptea-ntreagă/ pînă cînd în locul zorilor au venit corbii,/ corbii erau heralzii absurdelor mele victorii
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
condiții, întreaga literatură, cu tot cu critica ei, ar cădea în derizoriu din punct de vedere uman. Nu putem pretinde unui scriitor să facă din fiecare virgulă pusă pe hârtie o pledoarie pentru lichidarea suferințelor și nedreptăților lumii; și a-i raporta volutele stilistice (pe indiferent ce temă) la gâfâitul unui suferind e un accent strident, surprinzător la Livius Ciocârlie. Ai zice că, pe ultima sută de metri, maestrul exagerării frivole se răzbună pe criticul care l-a demontat atât de bine. Îl
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
E cumva Maiorescu un critic edificator? În ultimă analiză, Criticele sunt o colecție de interdicții, nu de încuviințări". E măcar un bun polemist? "Maiorescu nu concepe polemica drept o întrecere cavalerească. Surd la argumentele adversarului, el e preocupat doar de volutele propriului discurs inchizitorial". Ar putea fi prețuit pentru că, după cum se consideră îndeobște, a introdus norma autonomiei esteticului? Nici gînd, deoarece, concomitent cu primatul factorului estetic în aprecierea operei, a apărut și "conștiința manevrabilității esteticului. Mai exact, criticii au învățat nu
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
colț, brontozauri și-au depus ouă, iar statui strălucitoare atrag americance ca pe ouă." Și, în sfârșit, o declarație proprie, capabilă oricând - pe deasupra - de o carieră în sens didactic și nedorit. Să o citim, însă, firesc și să-i urmărim volutele stilistice: "Simplicitatea, de asemenea, nu este obiectivul meu, căci ceea ce vreau să realizez este să pun de acord ceea ce este în mintea mea cu materialele care mi se înfățișează. Fiecare material are propriul său limbaj particular, limbaj pe care nu
Încă o biografie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9743_a_11068]
-
de runda finală. E greu de crezut că, după ce vor aduce PNL-ul la faliment, Crin Antonescu, Ludovic Orban sau Hașoti vor mai prinde vreun loc în conducerea partidului. Comportamentul bezmetic al lui Antonescu, de pildă, îmi amintește, izbitor, de volutele nevrotice ale lui Remus Opriș. Care Opriș? Unul, la fel de insolent și resentimentar, care se credea nemuritor pe vremea când PN} CD-ul făcea legea în România. Posesorul unei guri cât o șură, individul ocupase posturile de radio și televiziune, de unde
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
i-a fost suficientă pentru a desțeleni camionul proptit În vitrina unei agenții de turism. A clipit de trei ori scurt din pleoapa stângă (sau i s-a bătut ochiul?) și un autobuz și-a găsit mântuirea, apoi, cu o volută largă din baston, a dat Împărtășania unui mic grup de scutere care veneau dinspre Via delle Fettuccine. Ce miracol! Intersecția Începuse din nou să fie circulabilă, mașinile intrau În rezonanță cu viziunea sa asupra timpului și a spațiului, legănându-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai mult slavă decît latină. Leonard Bîlbîie profită de emoție și se strecură iarăși lîngă Pangratty. Cercul se închise, Balbo îi făcu semn lui Corvino să fie atent și începu să vorbească repede-repede, subliniindu-și spusele cu gesturi baroce, cu volute neașteptate, un joc al degetelor și al mîinilor care alcătuia al doilea discurs, poate mai convingător, mai direct. Corvino se înroșise la față de încordare, nu era deloc simplu să traducă ceea ce spunea marele Balbo unui om atît de primejdios, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ooo" din fundul gîtului, de parcă ar fi fost uimit de ignoranța lui Radul Popianu. Încălcînd regula, Stoicescu era mai mare în grad și nu-i ceruse permisiunea să-l întrerupă, rotofeiul Stavri se apucă să-i explice, agitîndu-și brațele, descriind volute cu degetele dolofane, ca niște cîrnăciori: Întîi vom desființa orice ură de clasă, toată lumea va fi organizată în sistem corporatist, după modelul italian, toți pentru unul, unul pentru toți. Patronul și angajații săi vor alcătui o singură familie, responsabilă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de un perete de ciment împânzit de becuri, care dădeau impresia falsă de lumină naturală. În salonul franțuzesc stil Ludovic al XV-lea, în care scaunele și canapelele sunt toate din catifea de culoarea albăstrelei, pe pereții căruia se înghesuie volute de ipsos și suluri suflate în aur, acolo a stat Miss America, îmbrăcată în costumul ei de spandex roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca un ocean blond cu vălurele și cârlionți lovindu-i-se de ceafă, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fund și a tras cu urechea la viața cartierului necunoscut lui, copii smiorcăindu se, ecoul unui zăngănit, un hârșâit de joagăr, dar Îndeosebi lipsa vocilor. La fereastră, un cearșaf apăra camera de soarele fierbinte al dimineții. Umbrele desenau pe jos volute ciudate, făpturi marine transparente care forfoteau, dispăreau și reapăreau la orice mișcare a pânzei. Nici un zgomot nu dădea seamă de prezența lui Din. Trebuie că plecase nu mult după ce se crăpase de ziuă, când sărise În picioare să respecte chemarea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
piedică e Însurătoarea. Așa ceva nu mă-ncântă! Margaret a zâmbit și ea. Ținea În mână cinci foi de hârtie mototolite și le tot mângâia sperând să le netezească. A privit prima foaie, rândurile scrise de mână, care o umpleau cu volute. Scrisul acela părea că iese dintr-o lume trecută, pierdută, o lume În care nu existau nici mașini de scris și nici tipografie ieftină. Literele erau ca firul de păianjen, mâna care le scrisese tremurase, fusese nesigură. Multe rânduri erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă. Pentru că făcea totuși ceva: privea. Și privirea dădea o fărmă lâncezelii, Îi imprima chiar o energie discretă, asemenea volutelor de fum ce se Înălțau cândva din pipa lui Szántó. Dumnezeu știe că a privi e un lucru bun, căci În a șaptea zi a Genezei nici el nu făcuse altceva decât să privească lumea așa cum și noi o privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
îl fericește tînăra femeie: proaspătă, dezastruos de bună de iubit. O amiroase, sare cu labele pe sînii ei ca niște colibe africane. Șichy îi apasă cu podul palmei fruntea, să-l potolească. Unghiile lungi, retezate drept par sintetice. Tano descrie volute amețitoare în jurul ei, parcă ar dansa amîndoi. Poate și-o închipuie ca pe-o setteriță, cu părul ei roșu, lucios, căzînd ca sabia pe spate. Poate că Șichy strălucește pentru el în felul unui os interzis. Tare-ar ronțăi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Alexianu, sînt convinsă că s-a gîndit la mine. Proba? A facut-o să zîmbească asimetric, pentru a-și masca dintele rebel. În roman, Lia dă peste Mistrie în bibliotecă, făcînd sex frenetic, sonor, pătimaș cu Elvirica Țarcă. Prilej de volute stilistice. Grameriana, într-un poncho cu franjuri, îl strînge în brațe du(b)ios§§§§§§§§§§ pe... Maiacovski. Așa crede Lia. Întunericul și cîteva cuvinte rusești o derutează și mai mult: "Vas mojno... da, da, da-da, Valodeaaa". Cînd luna (chiolhanul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai ales seduse de picioarele Mamei. Mioara și le mângâia pe ale ei, amintindu-și cât s-au șlefuit în cadriluri, valsuri și tangouri roz, în rock-uri chimono, în menuete îmbrobodite și twist-uri despuiate, desferecate și învolburate, câte volute a făcut stângul, câte degajări, dreptul, când lovea cu furie controlată, precum Pele mingea tăblia ușii, în urma acestor picioare care plecau, fie timid, fie hotărât, cele tinere de ce, nu știa! în salturi de ciută, cele bătrâne ieșeau cu împăcare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grăbită cu batista. Acela cu chipul de Charles Bronson e cowboy-ul meu, Mitică Petrache. Mersul calm, călcătura greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită, volutele largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne, amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
jocului, a rulării pe scenă a filmului existenței, într-un fel era joc, pentru că se păstra respectul replicii partenerului, nu se interpunea nimeni în fața cuiva, pentru a obtura vederea celorlalți, cu toții își expuneau partitura cu fața la toți. Singurele care-și făceau volutele sublime printre interpreți erau o baborniță și o pisică. Elementele de recuzită, scrumierele înlocuite cu altele, recuzita consumabilă, multiplicată, pentru că primul act nu era nici pe departe la final, sonoritatea liniștitoare a șlagărelor desuete, toate aveau o seducție aparte prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
deschidea geamul cu voma nopții. O umbră care intersecta scena, barmanița. Știa că ajută defuncții să-și păstreze statutul de defuncți, deși era o mumie vie. Și o pisică, singura care nu știa ce este. Doar instinctele care îi trasau volutele printre picioarele de masă. În Epilog încap toți interpreții din toate straturile realității și, deși toate au fost teribil de veridice, teribil de trăite cu pasiuni teribile, toate par o teribilă ficțiune. Creatorul Epilogului își permite oarecari înflorituri, transfigurând transfigurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un timbru vocal inconfundabil. Am văzut în aceeași clipă barul și de sus și din spatele tejghelei, din spatele meu, de sub picioare. În același timp vedeam prin pisică scheletul ei, numărul de molecule și atomi, stomacul gol, pulsul inimii, urma albastră a volutelor înscrise printre picioarele meselor cărora le știam structura fibrelor, greutatea, gramajul și gustul băuturilor din pahare, analiza chimică a frunzelor tocate din țigări, constatând uimit lipsa tutunului, am făcut cubajul camerei, dimensiunea în țoli a țevilor, precum și structura moleculară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atât din arsenalul băștinaș de valori muzicale, arhitecturale și plastice, cât și din ofrandele aduse din depărtări de artiștii veniți spre a-și împărtăși experiențele proprii. Când ai o catedrală gotică precum St. Maurice Church, dominată de regimul sever al volutelor și consolelor, de grația vitraliilor, de belșugul cromatic al decorațiunilor interioare, ori o bazilică în cel mai neaoș stil baroc, așa cum este St. John Baptist Church, cu sobrietatea distinctă a volumelor și unghiurilor, cu austeritatea cu iz de seminar sau
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
Simona Vasilache Digest-ul este, pe englezește, versiunea comprimată a cărților de neocolit, care trebuie citite, fie și pe scurt. Sigur, nu e lucru ușor să tai o capodoperă, mai ales cînd volutele îi sînt tot schepsisul. Nici să faci serii de asemenea pastile și să crezi că ele sînt literatura. Cîteodată, însă, artificiul iese. Unul din cei care, fără să fie angajatul vreunui trust responsabil cu scutirea de lectură, a reușit, e
Dupa masa lui Grummer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7879_a_9204]