239 matches
-
răspândind În cabina Închisă a autocarului un miros nu departe de cel emanat de măruntaiele unui șobolan plutind Într-un canal. Cam așa l-ar fi descris ceilalți dacă ar mai fi apucat Înainte să Înceapă să icnească și să vomeze. Cât despre mine, Întotdeauna mi-au plăcut napii murați. Sunt excelenți oricum i-ai folosi În rețetele tradiționale, o aromă Înțepătoare bine-venită În bolul cu terci de orez dimineața, de exemplu - cândva un obicei foarte drag mie. Lipsa lui Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
chiar triplu. Imaginea se clătina. Familia a venit la spital. Știam că era cineva în cameră, dar nu puteam să disting cine. De-abia după ce vorbeau, îi recunoșteam. Mi-a fost foarte rău. Aveam stări de vomă. Nu aveam ce voma, ieșea un pic de lichid. Mâncarea era deja digerată. Aveam crampe musculare la picioare. Asistenta și nora mea trebuiau să-mi facă masaj până seara. Cred că eram în aceeași situație cu bărbatul pe care l-am ajutat. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât miroseau și casele. Apa se Împuțise și ea, odată cu aerul. Pământul ascuns sub zăpadă emana și el miasme ce-ți Întorceau stomacul și mațele pe dos. Vomau oamenii și vitele, și tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui scheunat de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Vasăzică așa, Îi spuse ea, cineva mă va vinde?“ „E vorba de mine, nu de dumneata“, răspundea Ippolit. „Dar de consoartă ce spui?“, Întrebă ea. Și În tot acest timp trecea cu castronul de la musafir la musafir, ajutându-i să vomeze. După ce oaspeții Își deșertară stomacurile, nevasta Îi așeză la masă cum stătuseră și În depozit. Ippolit stătea la mijloc, având de o parte și de alta câte doisprezece tovarăși ce așteptau acum să fie serviți din nou. Înainte de a aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care stomacul lui se cabră ca un cal zvârlind tot conținutul afară. Cu ochii bulbucați În cap, Subotin vomită toți peștișorii pe care-i Îngurgitase la petrecerea de-aseară, din care rămăseseră acum doar capul și scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede că spirtul Royal pe care-l băuse era de contrabandă, având multe impurități În el. Altfel, Ippolit nu-și explica de ce-i era așa de rău. Subotin Își scutură capul cu semeție. „Cui pe cui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
îndelung, și porunci să i se pregătească cina, ce consta în cantități enorme de pește, pentru care plăti mai multe mii de sesterți. Cremonezii îi oferiră pâine, brânză și vin. Valerius stătea întins pe tricliniu și, din când în când, voma ca să-și golească stomacul și să se poată îmbuiba în continuare. Listarius îl servea. Împăratul voia să-l aibă mereu alături și-i încredințase, pe lângă funcția de bucătar, pe aceea de paharnic și servitor personal. După cină, îl chemă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era găurită ici și colo, dar nu și haina - haina mea bună, cea mai bună. Acum era opt jumătate. Mi-am spălat fața cu apă și am simțit cum degete de foc îmi pipăie spinarea. Timp de zece minute am vomat conștiincios, cu convulsiile unui ciocan pneumatic, cărora n-am avut puterea să mă opun. Apoi am stat chircit pe fundul băii turcești, timp de douăzeci de minute, cuprins de spasme, ploaia argintie a dușului ajungând la temperatura și presiunea maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uluire la îndoială și șoc. — Haide, pentru Dumnezeu! i-a spus lui Dominic, îndreptându-se spre salon. James se zvârcolea acum, cu brațele în laturi, cu sudoarea scurgându-se pe haină, cu fața în agonie, încercând să respire, dar și vomând în același timp. Arăta precum cineva care alergase într-o cursă și aproape se omorâse în acest fel. Susie țipa, lucru destul de normal, o serie de țipete scurte, oribile, deoarece ar fi fost amuzante în alte circumstanțe. —Luați-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
întrebat repede Sebastian. Mai bine... mai răcorit... James a inspirat adânc și toată lumea din jur a răsuflat ușurată. —Mai bine, a bolborosit James, nu mai doare atât de tare... Apoi, de parcă fusese lovit în stomac, s-a prăbușit din nou, vomând încontinuu. Geneviève, cu mâna împrejurul lui Susie, încerca să o convingă să bea ceva - cred că un coniac -, dar Susie refuza isterică, îndepărtând paharul. Nimeni nu putea să o învinovățească. Dominic a ieșit din salon, aproape în fugă. — Am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-le că el a băut un pic cam mult. Se întâmplă tot timpul. Ce naiba a luat? a explodat Marcus Samson. Parcă ar fi fost otrăvit. Pantofii lui James se loveau de podea, pradă convulsiilor. Și-a deschis gura pentru a voma și am văzut cu oroare că limba și buzele i se învinețeau. Dumnezeu știa când aveam să acostăm și să-l ducem la un spital. Pe măsură ce timpul trecea, era din ce în ce mai periculos pentru el. Dominic era lângă Sir Richard Fine, vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mare. Le-am scos din ghiozdan. I-am dat unul Mărgeluței. Am mers spre școală mâncând mere. Abia începuse lecția, că mi s-a făcut rău. Amețeală, transpirație, apoi am căzut cu capul pe bancă. Până să vină învățătoarea, am vomat tot ce mâncasem. M-au scos afară, m-au frecat cu zăpadă. Când mi-am revenit, Mărgeluța, împreună cu alte două fete spălau pe jos în dreptul băncii mele. Am dat să le-ajut. Mărgeluța m-a împins la locul meu. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
după ușă, mă așteaptă, nu întârzii p-aici prea mult, nu voi mai apuca să mă recomand, că șutul metafizic mă va arunca spre marile mistere cosmice ale vomei, mă voi prăbuși în neagra, hulpava gură a haosului și voi voma astral, îndelung, inuman de îndelung, apoi mă voi spăla și mai îndelung pe față, mă voi răcori într-un târziu, zâmbindu-i celui din oglindă, ceva mai zâmbitor și el acum, în timp ce mă șterg cu un prosop zgrunțuros, țărănesc, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spus, În șoaptă, că Penélope era singura femeie pe care o iubise. Într-o noapte de iarnă din anul 1921, Irene Marceau l-a Întîlnit pe Julián Carax rătăcind pe străzi, neînstare să-și amintească nici cum Îl chema și vomînd sînge. N-avea la el decît cîteva monede și cîteva pagini Îndoite, scrise de mînă. Irene le-a citit și a crezut dă dăduse peste un autor faimos, bețivan de zile mari, și că poate vreun editor generos urma s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Frunzele moarte cădeau din belșug pe acoperișurile fortăreței și prin jurul porții castelului. Un soldat le mesteca lacom. Sunt gustoase? întrebă altul. — Mai bune decât paiele, răspunse omul și mai culese una. Dintr-o dată, arătând îngrețoșat, tuși de câteva ori și vomă frunzele pe care tocmai le mâncase. — Generalul Goto! anunță pe neașteptate cineva și toți luară poziția drepți. Goto Motokuni, principalul vasal al clanului Bessho, venea către soldați dinspre fortul întunecat. — Ceva de raportat? întrebă Goto. — Nimic, domnule. — Zău? le arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apoi cel care fusese lovit trebuia să zacă pe jos vreo câteva secole, după care altcineva trebuia să fie domnul Bourke, să vină și să mimeze că vomită. Odată, Claire a jucat așa de bine partea cu vomatul, încât a vomat pe bune. A fost grozav! Când mama a aflat de jocul nostru, ne-a luat vătraiul, așa că am fost nevoiți ca în locul lui să folosim o lingură de lemn, care nu mai era la fel de autentică. Confiscarea vătraiului a coincis cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vrei să facem astă-seară, păpușo?“ — Așa, acum e rândul tău, am zis revenind la realitate. Voiam neapărat să schimb subiectul. Tocmai ai răcit zdravăn, nu, stai puțin, ai făcut o intoxicație alimentară, pentru că ai mâncat niște înghețată expirată și ai vomat o săptămână întreagă. —înghețata nu expiră, m-a întrerupt Brigit. —Nu expiră? Sunt sigură că expiră. Bine, nu că asta s-ar putea întâmpla când sunt eu prin preajmă. în orice caz, cui îi pasă? Ai avut o intoxicație alimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mi s-a întunecat privirea. Nerăbdătoare, am sperat că ăsta era preludiul iminentei mele morți. M-am târât către baie luând peretele în brațe. Din cauza petelor negre care-mi dansau în fața ochilor, abia dacă mai vedeam podeaua. Dar cum am vomat, m-am simțit din nou bine. Era clar că nu aveam să dau în primire atunci. Cruntă mi-a fost dezamăgirea. 53tc "53" înainte să-mi dau seama, stăteam pe un scaun în Sala Abbot - din milă pentru necazul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toată seara fără să-mi dau seama că body-ul îmi atârna pe deasupra blugilor. Toată lumea crezând că port un costum cu coadă în stilul anilor optzeci. încă vreo câteva vieți pierdute la faza asta. Fiind convinsă c-o să mor de-atâta vomat după o noapte întreagă de destrăbălare. BANG! Curgându-mi sânge din nas la fiecare două zile. PUF! Trezindu-mă plină de vânătăi, fără să am nici cea mai vagă idee cum mă căptușisem cu ele. BASTA! Trezindu-mă în spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
devine la fel de greu să te Întorci pe cât de greu e să mergi Înainte. Să fii tot mai treaz, tot mai singur, În Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri. Să mergi, respirând rar și adânc, ca să Îți mai amâni o secundă voma, să te tot clatini, mergând, dar să mergi, Încă un pas, Încă un pas, Încă unul. Tot mai Înghețat, tot mai Îngrozit, clătinându-te, gândind ce? Simțind ce? Oricât mă voi strădui toată viața de acum Înainte, tot nu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ar fi să le semăn. Mult timp au fost vitali, tonici, iar pe mine ei m-au salvat. Eram cu ei În adăpost când s-a zguduit pământul, Întuneric, țipete, miros oribil, adăpostul era prost aerisit și unii de frică vomau sau se scăpau pe ei... Dar ne-am dat seama că bomba nu căzuse În apropierea noastră, ci mai departe, și cineva, o voce de bărbat, a spus: au lovit În Bergstrasse. Când s-a oprit alarma, am alergat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
începuse să se formeze o baltă de sânge întunecat. Brațele i se risipiseră în laterale. Piciorul drept îi rămăsese prins sub roata mașinii. Zona tibiei era acum o masă informă de carne și oase. Fiona a întors capul și-a vomat, stropindu-se pe picioare și pe încălțări. —E moartă? a strigat ea finalmente. E prietena mea, a adăugat ea ca o explicație către bărbatul care îngenunchiase lângă Susan. Fața omului era contorsionată din cauza îngrijorării. — Nu cred, dar e în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
având o mică criză de grețuri prenatale. Dar era ceva ce nu părea tocmai În regulă cu piciorul acela, cu felul În care era răsucit din gleză... În plus, de ce nu auzisem măcar un zgomot al eforturilor ei de a voma? Și cât timp poate sta cineva așa, ghemuit peste toaletă, Într-o poziție atât de chinuită? Încuietoarea era pusă pe roșu și pe ea mai scria și „Ocupat“, În caz că aveai vreo Îndoială. Am bătut politicos la ușă. Nici un răspuns. Întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
privirea dementă fixată pe colegul ei hăcuit, pradă isteriei. ― Ce-a fost? murmură Brett, acuzând șocul acestei tragedii. Dar ce-a fost asta? Îngrețoșat, paralizat, Parker nu făcu nici un gest de compătimire când Ripley se întoarse cu spatele pentru a voma. ― Chestia aia a crescut în el de la început și nici nu și-a dat seama! ― A fost folosit ca incubator, pur și simplu, spuse Ash, foarte stăpânit. Exact cum fac anumite viespi cu niște păianjeni, pe Pământ. Mai întâi paralizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la Antena 3, bey, spuley ! Boule, daca era fii-tu ce-ai fi spus ? penibilule... Nu te mai osteni p(r)ostac de serviciu. becali zatule, tot cacareaza de oaie ramai. Maninci kkat de p(r)ostac. mai imprastii niste voma pe site sa pari stiutor dar, de fapt, sa manipulezi. Stai dracului in banca ta daca esti idiot. Marele comentator de filme porno trucate e ranit in „sufletul” din cont ? sa se duca sa jeleasca in Palestina ! aici doar sa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bidonașul pregătit din vreme. Stropi bine toată acea îngrămădeală de mobile și țoale și apoi, întorcînd capul ca să nu inhaleze vaporii lichidului galben-brun, își turnă și pe rochie. "Asta-i tot", strigă. "Tot, tot!" Îi venea să verse și chiar vomă într-un colț de odaie. Dar reuși să-și păstreze pentru încă un timp luciditatea. Mototoli un ziar de pe jos și se urcă, strecurîndu-se pe sub covorul făcut sul, pe capacul pianinei, culcușindu-se în stratul gros de haine parfumate. Aprinse cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]