1,110 matches
-
televiziune din Sân Francisco, KGO să vorbească despre Apple. Pe durata pregătirilor, înainte să intre în direct, acesta a avut mari emoții și a spus: “Să îmi arătați unde este baia, pentru că îmi este rău și s-ar putea să vomit... nu glumesc”. Steve Jobs se află, în prezent, în concediu medical, până la sfârșitul lunii iunie. În absența lui Jobs, Tim Cook, COO ( Chief Operating Officer) conduce compania. În luna august a anului 2004, Steve Jobs a fost operat de cancer
Steve Jobs a fost aproape să vomite la prima sa apariție televizată - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70678_a_72003]
-
Dar nici unul n-avea o dungă ca a mea la pantaloni... și nici lustru la pantofi ș...ț SOLDATUL I: Să beau un ceai de fructe de pădure... SOLDATUL II: Eu nu, niciodată nu m-am îmbătat ca porcul, să vomit... Nu, absolut niciodată! SOLDATUL I: Și mama să facă tartă de piersici... să povestească despre unchi și mătuși, verișori și verișoare... despre lecțiile de pian." (pag. 58) Uneori, șinele acestea ale discursului se mai intersectează, cuvintele iau fața personajelor, iar
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
putut fi prinsă și mutată într-o rezervație naturală. Nu este prima dată când un piton din India înghite un cerb întreg. În 2008, chiar în ziua de Crăciun, un șarpe a servit la masă un cerb. Pitonul însă a vomitat victima, mamiferul fiind prea mare pentru a fi digerat.
Vezi cum un piton a înghiţit un cerb întreg - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/69509_a_70834]
-
avea picioare. „Hai pune mâna pe-un picior să nu plece mortul singur“, îmi spune o babă, dar bunicul meu nu are picioare. Mi se înmoaie genunchii, îmi dau seama ca el n-avea genunchi care să se înmoaie și vomit. Mă urcă lângă el în dric, să nu mi se facă rău, și mă liniștesc: de-aproa pe e doar bunicul meu, nu contează picioarele. Nu pot să stau în biserică. Îmi zice o babă să rămân în picioare că sunt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lângă el în dric, să nu mi se facă rău, și mă liniștesc: de-aproa pe e doar bunicul meu, nu contează picioarele. Nu pot să stau în biserică. Îmi zice o babă să rămân în picioare că sunt tânără. Și vomit din nou, apoi ies afară și mă așez lângă doi țărani care vorbesc despre fotbal. Tata fumează și se plimbă dintr-o parte în alta, mama dă din picior, lângă ea o tipă stă picior peste picior. Toată lumea își bate
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dintr-o parte în alta, mama dă din picior, lângă ea o tipă stă picior peste picior. Toată lumea își bate joc de bunicul meu, peste tot numai picioare, vorbesc despre picioare și dau din picioare, deși el nu are picioare. Vomit din nou și leșin. Mă trezesc într-o mașină în fața cimitirului și mi se face stomacul noduri de panică: nu-l îngropați fără să vă dați seama pe cine îngropați! Vreau să alerg să le zic că nu a murit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
m ar duce la spital, m-ar bufni râsul. Ajungem la taxiuri. Ăștia caută un taxi să îl luăm până acasă. Taximetriștii nu vor să ne ia din cauza mea, că au văzut cum m-au cărat până aici. Că dacă vomită în mașină? Vorbesc de mine. Mie îmi vine să le râd în nas. Eu n-am mai vomitat de ani de zile, cum nu știți asta? De ce nu le zice Alexandra că eu nu vomit nicioda tă? Sau dacă mor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
luăm până acasă. Taximetriștii nu vor să ne ia din cauza mea, că au văzut cum m-au cărat până aici. Că dacă vomită în mașină? Vorbesc de mine. Mie îmi vine să le râd în nas. Eu n-am mai vomitat de ani de zile, cum nu știți asta? De ce nu le zice Alexandra că eu nu vomit nicioda tă? Sau dacă mor în mașină? Mai bine să mă ducă la spital, spune unul. De asta, recunosc, mi-e puțin frică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cărat până aici. Că dacă vomită în mașină? Vorbesc de mine. Mie îmi vine să le râd în nas. Eu n-am mai vomitat de ani de zile, cum nu știți asta? De ce nu le zice Alexandra că eu nu vomit nicioda tă? Sau dacă mor în mașină? Mai bine să mă ducă la spital, spune unul. De asta, recunosc, mi-e puțin frică. Dacă mă duc la spital îmi iau numele și poate află mama? Pusă în fața unei asemenea primejdii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
făcut una ca asta? Mama dumneavoastră? MINISTRUL: Bineînțeles. Mă mir că n-ai aflat. Au scris toate ziarele după ce am devenit ministru. Campania de presă pe chestia asta a durat un an și jumătate cu dezvăluirile cele mai abominabile. Uneori vomitam ore întregi după ce citeam dezvăluirile. Dar știi?! Ore întregi! Astea da, articole! Aveau o componentă viscerală, ce mai! Au scris despre mama că ar fi violat un văcar. JENI: Și e adevărat? MINISTRUL: Poate. La urma urmei, de ce nu? Înclin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-i mai dau. Ce-i aici? Cafenea? MINISTRUL: Dă-i totuși puțină. Poate că e ultima ei dorință. Poate că suferă. PATROANA: Sufăr... Ah... Cît sufăr... MINISTRUL: Pare o suferință autentică. JENI: E grav de tot. Mă tem să nu vomite. MINISTRUL: În cabinetul meu? Nu. Dacă-i așa, mai bine să moară. PATROANA: Mor... MINISTRUL: Slavă Domnului! JENI: Și dacă se preface? PATROANA: Salvați-mă! JENI: O salvez? MINISTRUL: Nu știu cum e mai bine. JENI: Știți ceva. Dacă am chema salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ne adresăm la ei. MINISTRUL: Ce lipsă de responsabilitate! PATROANA: Ajutor... Salvarea... JENI: Rahat. De unde să-ți dau salvare? MINISTRUL: Cred că i-a trecut rigiditatea. Uite cum saltă. Parcă e o broască. JENI: Rîioasă. MINISTRUL: Mă tem că tot vomită pînă la urmă. JENI: Nu știu ce ne facem. MINISTRUL: Sună la ministerul sănătății. Să trimită o salvare. JENI: Dacă 1-aș chema chiar pe ministru? E coleg cu dumneavoastră în guvern. O fi și medic. MINlSTRUL: Imposibil. Trebuie să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să-i treacă prin cap că o spadă e un obiect tăios! Îl interesa "morala": Na! (Apasă și mai mult mînerul spadei, Charles se clatină cu fotoliu cu tot). TOREADORUL: Isprăvește! (Se crispează de greață.) EMMA (calmă): Dacă vrei să vomiți, pe culoar, a doua pe dreapta. Dar vino repede, că avem treabă. (Toreadorul iese.) Nu încerca să fugi, că ocna te mănîncă! (Emma se duce, trage cortina scenei cu păpuși, se urcă pe scenă și, trăgînd de sfori, aduce marionetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și l-ar fi Înjunghiat cu setea de răzbunare a țăranului ajuns maistru la oraș În schimbul schizofreniei... S-a dat un pas Înapoi, și-a dus mâna la gât, a avut timp să Își desfacă nasturele de la cămașă, apoi a vomitat. Și repede a fugit, a intrat În bloc, a reușit să o salute pe doamna Chelărescu, apoi s-a ascuns sub scară, unde s-a lăsat pe vine, s-a ghemuit, de parcă aștepta ca frica să Îl ia În brațe
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să privească fețele mutilate de alcool care se aplecau asupra lui râzând și pupându-l pe obrajii Îmbujorați de rușine, pașaportul lui către finețea Întâlnirii cu fidelitatea minciunii. Intrase În tunelul oranj și cădea, se Învârtea și Îi venea să vomite, de pe frunte și din căușul vânăt al cearcănelor transpirația Îi curgea În pahar - , și-a zis. „Ionel, Ionelule / Nu mai bea, băiatule“, iată refrenul pe care i se părea că pleacă din lumea asta, nu și celorlalți Însă, care se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
opera ta de ucigaș în serie. Apasă un buton de pe cotiera por tie rei și imediat geamul începe să se ridice. Creierul i-a amin tit, într-o fracțiune de secundă, că mirosul de hoit l ar putea face să vomite. Gata. A trecut. Crima a rămas în spate. Acum șoseaua e din nou curată și nici o denivelare nu-i mai accidentează monotonia. Iar telefonul a tăcut. Trece un minut și ne depășește în fugă, gâfâind cu limba scoasă. Telefonul bâzâie
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
spre pereții casei și pipăie orbecăind în căutarea unui întrerupător, pe care în sfârșit îl găsește și îl apasă. Pe hol se face lumină. Cavanosa ajunge în baie, în patru labe, și capul lui se apleacă în closet și Cavanosa vomită chea guri de sânge și tușește din ce în ce mai tare. Sunt lângă el. M-am așezat pe marginea căzii și îl privesc cu atenție. Moartea e un fenomen natural. Am înche iat citatul. Nici nu mai țin minte cine a spus chestia
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
iapă, și ochi și limbă inimă-mațe-creier de miel. în mijlocul castronului cu supă, un cap de miel jupuit rânjea spre noi ospitalier. Ajuns la încercarea ochiului de oaie, Luc s-a ridicat, galben-verziu, cu ochiul în gură, și a fugit să vomite zgomotos în baie. — E bine, e bine, a bodogănit Nureddin turnându-și încă un pahar plin ochi cu votca pe care o bea ca pe apă. E bine, face loc pentru ce vine. N-o să mai mâncați în avion. Acela
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am spoit cerul gurii cu ea. Pe urmă am înghițit-o iar, apoi am dat-o afară din nou. Stăteam aplecat peste viața mea așa cum stai aplecat peste vasul de wc atunci când ești beat și nuți mai dorești decât să vomiți, am scos mocirlă din mine, valuri, valuri, valuri. Era gri, mirosea urât, a păcate și a chin nesfârșit. N-aș mai repeta experiența. Să-mi dai un autograf atunci când termini cartea. Dar să scrii cu stiloul, nu cu pixul, impresionează
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
împăienjenit privirea. Am simțit și un nod în gât, n-am avut aer câteva secunde, dar nu a fost ca atunci când se apropie momentul în care Durerea dorește să iasă la suprafață, prin carnea mea. Nu. Mi-a venit să vomit, am dus mâna la gură, iar curva m-a întrebat dacă nu vreau un pahar cu apă. Am dat din cap, adică DA, CURVO, VREAU, iar ea s-a dus în spate, poc-poc-poc, pe tocurile înalte, și a venit cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
simțit cum mă trage, centimetru cu centimetru, către curvă. Inima îmi bubuia în piept, îmi pocneau urechile, iar cerul de deasupra mea s-a mutat dedesubt, era negru, presărat cu mii de stele, am avut rău de înălțime și am vomitat. Miau ieșit din gură numai creioane galbene, bine ascuțite, cu gumă la un capăt. Iar curva din Babilon a desfăcut picioarele și între ele, fie că vă vine să credeți, fie că nu, avea o ascuțitoare imensă... De-abia atunci
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ani, a spus Alex Winehouse. “ Amy ar fi murit oricum în cele din urmă din cauza stilului de viață, dar ce a ucis-o cu adevărat a fost bulimia”, o boală de alimentație în care bolnavul mănâncă foarte mult, iar apoi vomită tot ceea ce a mâncat. Winehouse, care a câștigat 5 premii Grammy pentru albumul său "Back To Black”, a murit la vârsta de 27 de ani în locuința să din Camden, Londra, în iulie 2011. Rezultatele autopsiei au arătat că moartea
Amy Winehouse, ucisă de bulimie by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72111_a_73436]
-
rezolvă printr-o rar întâlnită agresivitate. Agresivitate gestuală și imagistică, depășind cu mult parada juvenilă și propunându-ni-se ca o formulă constitutivă. Poemele produc stări tensionate, liminale, explozive, "unde nici vad și nici scăpare nu-i", în care "tabloul vomită peisajul", în care "ora se surpă" și timpul "se crapă". Duminica e "spartă", soarta însăși e "spartă", poezia se sparge și ea. Sângele e o prezență obsesivă în toată poezia dinesciană. Gesturile invocate sunt bruște, smucite, tăioase. Ziua "biciuiește" sau
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
îmi pot închipui foarte pregnant și viu lucrurile. Dar asta nu e o însușire "intelectuală" sau "artistică", e ceva pur fiziologic. Să-ți dau un exemplu. Eu, de pildă, nu suport castraveții cruzi, mirosul și vederea lor mă fac să vomit. Dar obțin același efect și dacă mă gândesc intens la ei, dacă mi-i imaginez. (Asta îmi creează de multe ori probleme.) Am o reactivitate anormal de mare la lucrurile pe care mi le imaginez. Ceea ce e un dezavantaj în
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
nu știa unde. Va trebui să urc în camionul următor, să găsesc locul și să caut. Până atunci trebuia să fac ceva, să omor timpul pe care, vai, nu-l puteam da înapoi ca să-mi recuperez manuscrisul. Mai întâi am vomitat, apoi m-am dus să lucrez sub motor. În timp ce smulgeam șuruburile înțepenite, vedeam cele cinci "tomuri" aruncate pe un drum desfundat, cu foile semănate prin praf, printre cotoare de varză și alte mizerii. Revedeam prima pagină, paragrafele, literele bătute mai
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]