184 matches
-
Autorului E numai pace între noi Când sorbi din razele de soare, Cu trupul tău strivind trifoi, Sub a căldurii apăsare. Chiar gâzele par curioase Linchind sudorile prelinse, O adiere blandă coase Privirile-mi pe tine ninse. Mă înfiori, Evă vorace Cu reliefurile-ți line. În mine ispitirea tace, Te simt a mea și-mi este bine. Deodată, inima-mi tresare. E un moment de nebunie. Mă strâmb la razele de soare, Într-un acces de gelozie. Prea te pătrund și
GELOZIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381884_a_383213]
-
cu firele De nisip din clepsidră spre negurile Vorticoase ce se revarsă în nemărginire. M-a zidit în clipele ce alergă Inexorabil, în cursă fără întoarcere și m-a înghițit într-o clipire. Mă crezusem o pasăre curcubeu iubită de voracele zeu Și eram doar o fărâmă de clipă Într-o infinitate de epoci apuse. Mă crezusem un val de iubire într-un ocean infinit de simțire mă vedeam sărutând cu ardoare dansul languros al sirenelor balerine ale adâncurilor și eram
MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382001_a_383330]
-
au împrăștiat semințele familiei noastre către aceste insule sudice. Rădăcinile noastre s-au răspândit prin solul fertil căutând hrană - dezvoltând esență noastră asimilând, amestecând creând hibrizii ce suntem acum. Înrădăcinați precar aici unde pământul ne tremura sub picioare și mareele vorace ne ciugulesc țărmurile; unde frații rivali ai mitologiei continua lupta lor pentru supremație supunându-ne la secetă și inundații ar fi bine să ne amintim noi toți suntem din stocul de imigranți care de asemenea a schimbat fața acestui pământ
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de DOROTHY WHAREHOKA în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373981_a_375310]
-
aceea! Cum în doi timpi și trei mișcări ale iluzioniștilor străini au dispărut absolut toate întreprinderile și implicit, economia noastră națională de parcă nici nu ar fi existat iar din bagheta aceluiași vrăjitor au răsărit de nici unde cohorte de paraziți vorace deghizați în politicieni care, în cadrul concursului național „CINE FURĂ MAI MULT?” s-au și apucat cu hotărâre ca să se îmbuibe în disperare de teama firească să nu le ia cineva înainte. Și atunci, suntem lesne de înțeles că tare ne-
A TRECUT ŞI ZIUA ROMÂNIEI... (SCRISOARE ADRESATĂ UNUI PRIETEN DE LA ANTIPOZI) de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371894_a_373223]
-
iar alint *** ce rai ți-s sânii borboane plouă aspru crâmpoțiți inspiră muze pielița de fruct respiră rouă când se simt priviți dezmierd de buze hulpav mă înfrupt ce rai ți-s sânii ei mă amăgesc cerșind săruturi și priviri vorace blândețea mâinii când îi asupresc stârnește simțuri trupul să-ți îmbrace *** regăsire soarbe gura lăcomită sân cerșind-o de sub ie susură a bucurie adiere molcomită vorbe dulci spuse-ntr-o doară ars sub sărutări obrazul ochii-și potolesc necazul sub
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
aș pogorî de fiecare dată, Ori ca alint, ori fulger ce străbate Adâncul venusian, ori nestemate Săruturi, mir pe gura însetată. Cât eu nuntesc în tine, timpul trece, Iar clipele așteaptă risipite Inert și inutile, pe orbite, Să reînvie mirele vorace. De ce revin? Nestrămutată vrere! De bunăvoie'n tine ferecată, Mireasă pe vecie mie dată, Iubirea mea se scrie pe tăcere. *** Referință Bibliografică: Aș vrea să fiu cometă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1686, Anul V, 13
AŞ VREA SĂ FIU COMETĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373285_a_374614]
-
o pradă mai mare, se mulțumeau și cu bietele vrăbiuțe ce se hazardau să se apropie mai mult decât ar fi fost prudent de grăunțele păsărilor de curte și de trocul porcilor, ciugulind extaziate tot ce le cădea sub ciocurile vorace. Discuții aprinse însuflețiră în curând crângul. Într-un luminiș se adunaseră câțiva curioși, ascultând cu neîncredere și uimire poveștile năstrușnice ale unui cuplu de mierle, ce își lăsaseră auditoriul cu gurile căscate. Când e vorba de bârfe, chiar și cele
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
a nălucirii". Dar o astfel de "vedere" trece dincolo de chip: ea pare mai "însetată" de cărbunii vederii, de cenușa sufletului. E o putere de laser, nu mai prejos decât privirea care disecă a lui Baudelaire. Iată o astfel de rază vorace în care e acea pecete a sa "straniul", "ochii hipnotici": "Priveai la mine straniu și te mirai că tac... Tu nici visai că-n gându-mi eu fălcile-ți dezbrac De cărnurile albe și gingașe și sterpe, Că idolului mândru
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Muntenia. Douăsprezece zile mai târziu, von Solms îl înștiința pe rege că Panin îi era recunoscător pentru înlăturarea „principalei pietre de încercare” - Principatele. Desigur, pentru rege și partenerii săi de tratative, viitorul românilor nu conta decât în măsura în care favoriza interese proprii, vorace. Este însă de subliniat că toată această sarabandă de proiecte, relative la soarta politică a Moldovei și Munteniei, inclusiv și cu deosebire independența și chiar unirea lor sub sceptrul unui singur prinț, precum și relația care se făcea cu românii transcarpatici
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
an)"62, citim în Foreign Policy România, iar autorii articolului continuă: " Timp de cinci ani, din 2003 până în 2008, fluxurile masive de petrodolari care ieșeau din Orientul Mijlociu, combinate cu excesul de lichidități datorate ratelor mici ale dobânzilor și unui apetit vorace pentru creditările riscante, au alimentat baloane pe piețele financiare globale, inclusiv pe cea imobiliară, pe cea a produselor financiare derivate și, în cele din urmă, pe cea a prețurilor bunurilor de consum."63 5. "Capitalismul de tip cowboy" nu mai
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
plan mondial. Acest lucru înseamnă că modificările cotațiilor la bursă se vor reflecta și în prețurile interne din România. Tendința de creștere a prețurilor materiilor prime pe plan mondial este evidentă în ultimii ani. Se spune că există o „cerere vorace”, deși există o extindere a unor capacități în țările lumii a treia. Creșterea economică a Chinei, care investește masiv în infrastructură și construcții industriale și civile, alimentează la nivel mondial acest comportament al cumpărătorilor. Pe plan intern, cererea de produse
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
la propriu și la figurat, al organizației. Interesează „primul contact”, dar și prima impresie asociată oamenilor. Pentru o firmă care este axată pe comerț, toate aceste elemente sunt ingrediente culturale esențiale pentru succesul economic și supraviețuirea într-un mediu concurențial vorace. Prima caracteristică globală culturală a firmei Metabras este cea axată pe ideea deschiderii. O firmă deschisă, oameni deschiși și, mai general, minte deschisă! Aceasta e asociată unei orientări clare spre client, concretizată în forme multiple, dincolo de o declarație formală, care
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
de noutăți” al totalitarismului nu poate să nu apară cu evidență, păstrând totuși ca diferențe majore modalitatea de control a populației care, și datorită inovațiilor tehnologice de care a „beneficiat”, a suferit schimbări într-adevăr semnificative prin ingeniozitate și violența vorace a tiraniei moderne. Două morfologii politice și o istorie Andrei Bereschi Raportarea pe care părem să o avem astăzi în Europa de Est față de istorie dezvăluie necesitatea unui abandon. Forma politică a democrației sociale la care „trecem” se înfățișează din perspectiva valorii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
domn în vârstă, care ține greu pasul cu frenezia sa infantilă sau soldățească. De parcă abia ar fi sosit pe acest pământ din locurile de unde vin copiii, Comisso a devorat acolo darul vieții, neîntrebându-se nimic; gustarea sa a fost eternă, vorace, lipsită de bucurie adevărată, mai degrabă plină de exaltare. Rațiunea sa și judecățile pe care le împărtășea cu societatea au fost mimetice, el fiind complet irațional și neinteresat de ce crede lumea (dar avea bunul-simț al țăranului). Pământul pe care a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mă satisface pe deplin" (Gérard Genette). Acest motto ales de prefațatoarea și traducătoarea volumului Opera artei. Imanență și transcendență, Muguraș Constantinescu, mi se pare, în special după lectura cărții, o veritabilă profesiune de credință a autorului. Genette e un teoretician vorace și în același timp un erudit aproape neverosimil ca formație pentru timpurile noastre. Vocația sa spre teoretizare poate fi, la urma urmelor, un mod de a struni și astfel asuma o cultură fabuloasă și o înclinație spre detaliu. Lucările sale
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
acră”, lipsă de politețe sau indiferență. Acesta e modul lui de împărtăși dezaprobarea regimului pentru consum, modul lui de a „întârzia” vânzările. Cumpărătorii sunt cei care au nevoie de el, și nu invers. În fața lui nu există decât coada, indistinctă, vorace. Cum spune S2, nu conta sexul, vârsta ș.a. - toți erau tratați la fel, fără bunăvoință. Lipsa de politețe 9 este forma cea mai blândă și mai uzuală de a „apăra” marfa; o formă ineficientă, evident, din moment ce penuria devenise severă. În
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
marmură; deși schimbat la culoare, nu și-a pierdut pare-se cîtuși de puțin masivitatea; e la fel de colosal. Lunecă încet, tot mai departe, pe apa spintecată și tulburată de rechinii nesătui din jur, iar văzduhul e sfîșiat de țipetele păsărilor vorace, ale căror ciocuri par tot atîtea pumnale înfipte jignitor în carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
agresivitatea. Simbolizează caracterul neîmblânzit al instinctelor, energia pulsională liberă și nestăvilită, făcându-l pe om să își piardă stăpânirea de sine. În plan psihanalitic, trimite la oralitate, la un libido devorator, la aservirea față de instincte. Asociat cu foamea insațiabilă și vorace, «o foame de lup», el pune problema transgresării lucrurilor interzise. Din acest motiv, este expresia dorinței, a tentației și a ademenirii periculoase din basmul Scufița Roșie. Astfel, deși fetița este sfătuită să nu se abată din drum, ea cedează dorințelor
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cum să tacă în fața acestui înțelept locuind un trup devenit inutil și imobil. Împinse cu putere poarta de lemn, cu inima strânsă de frica vreunei schimbări. Dar toate păreau a fi la locul lor.. Numai poteca dispăruse, cotropită de vegetația vorace. Se lăsă înghițit de labirintul umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cum să tacă în fața acestui înțelept locuind un trup devenit inutil și imobil. Împinse cu putere poarta de lemn, cu inima strânsă de frica vreunei schimbări. Dar toate păreau a fi la locul lor.. Numai poteca dispăruse, cotropită de vegetația vorace. Se lăsă înghițit de labirintul umed și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de vorbă În curtea cu fîntîni În timp ce așteptau să iasă elevii. Don Ricardo părea să fie Încîntat de compania Sophiei, iar Julián simți o oarecare usturime, Întrucît era la curent cu faima de donjuan a industriașului și cu apetitul său vorace pentru deliciile sexului femeiesc fără deosebire de clasă ori de condiție socială, privință În care numai minunata lui soție părea să rămînă nevătămată. — Tocmai Îi spuneam mamei tale cît de mult Îți place noul tău colegiu. La despărțire, don Ricardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
traumatizați de imprevizibil și de moarte. Dispăruse, brusc, și Autoritatea. Se bucurau, nu le mai spune nimeni ce au de făcut, dar erau și buimăciți, ca niște orfani, neștiind să regăsească sensul clipei, singura reală, un prezent renăscut, voltaic și vorace, trebuia apucat repede și nu mai știau cum, cu ghearele gura ochii mintea, mușcat salivat halit înghițit digerat eliminat, ducă-se pe pustii, asta-i totul, o clipă, un cutremur, n-avem drept să pierdem secunda, că se întorc curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peste torța de jăratec. Creștea iarăși, lent lent, incubația, vibrația, tremurul, cutremurul, ferestrele vibrau, la fel și zidurile turmentate și planșeul. Gura plină de salivă și bacterii și afrodiziace bolborosind blesteme inefabile. Se trezise iarăși în vulva vulcanului, între petale vorace, umede, fierbinți, în Africa maternă, incestuoasă. Dureros, dorul de sorella captivă. Jungla întunecoasă, incendiată, canibală, tremur, tremur, scâncea Irina și mlaștina toridă. Un exercițiu de transfer eșuat, atât fusese. O umilire, o neputincioasă asumare de nume care nu funcționa, iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deși maică-sa îi repetase, în mod constant, că nu era adevărat, era convinsă că Julia fusese cea pe care taică-su o respinsese în favoarea unei femeiuști de douăzeci și șase de ani, cu picioare lungi și un apetit sexual vorace. De ce-a plecat? îl întrebase Julia pe fratele ei mai mare într-o noapte, la mai mulți ani după ce taică-su îi abandonase. Băiatul ridicase din umeri cu nonșalanță. Presupun că dintr-un singur motiv: pentru că, dintr-odată, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]