539 matches
-
Lumea își vedea de treabă, mânca sandvișuri, scria mesaje pe mobil, răsfoia ziare. Scurta lui cuvântare nu avusese nici un efect. - În fine, zise trist, iată verdictul. Publicul se liniști brusc și judecătorul se întrebă dacă n-ar fi putut repeta vorbăria dinainte, acum că le captase atenția. Dar se lăsă păgubaș. O dată era de-ajuns. - În conformitate cu prevederile articolelor 11, 28 și 394 ale Legii, inculpatul Vânătorul este găsit vinovat pentru tentativă de omor cu premeditare, gravă vătămare corporală și cruzime asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
își luă geaca din cuier și plecă acasă. THE PARTING VISIT Astă-seară am iesit din masonerie. O organizație mult prea plictisitoare pentru un tip ca mine, un om al acțiunii, al faptelor. Niciodată nu am gustat faza asta cu ritualuri, vorbărie, simboluri, magie și căcaturi de-astea. Așa. Cum spuneam, mi-am dat definitiv demisia. Cam târziu, ce-i drept, dar o vreme mi-a fost rușine să le spun fraților că sunt enervanți la culme. De-a dreptul penali, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Don Anastasio Zamora“, vei auzi multe despre mine, povești neadevărate, bârfe, calomnii. Vreau ca tu să știi... — Numele, numele mamei, repede! — Acum. A venit momentul să afli... Nu, momentul acela nu a venit. După ce s-a lungit în preambuluri zadarnice, vorbăria tatălui meu s-a pierdut într-un horcăit și s-a stins pentru totdeauna. Tânărul care călărea acum în întuneric pe drumurile abrupte, mai sus de San Ireneo, continua să ignore cu cine avea să se reunească. O apucasem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cotroceni, unde jurnalistul în cauză, un ins spînatec, gălbui, care graseia cînd se aprindea la vorbă, mărunțel și iute în mișcări, nu-i stăteau deloc bine ochii în cap, probabil se plictisea de moarte în compania unui amploiat prostit de vorbăria lui ori privirea îi alunecase din obișnuință profesională, era și de mirare cum nu i-a făcut de petrecanie Cocoș, cu un ins ca el nu era bine să faci nici măcar cinci pași împreună că te vinde, s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de gîndire, muncea ca un apucat, citea toate rapoartele, lucru absolut de neconceput pînă atunci și de cele mai multe ori fără de folos, făcea observații cu mîna lui pe marginea paginii, cu semne de întrebare și exclamare, "cine?", "de ce?", "cînd?", "mai detailat", "vorbărie, prea multe cuvinte, prea puține fapte", "nu angajăm poeți!". Știa că notițele sale de pe marginea rapoartelor îi vîrau în draci pe toți subalternii, probabil era o fierbere, o zumzăială prin birouri cum n-a fost niciodată în Serviciu, se așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie convins că merita să vină, cine trebuia să fie adus spre a vedea că se poate face orice din oricine, așa cum i-ar fi plăcut, așa cum îi place să se întîmple? Acum i se clarifica, se limpezea toată vorbăria celor doi, și ce spuseseră despre "importanța regenței", ce cuprindea programul pe care i-l dăduseră să-l citească, fără teamă, plini de siguranță, acoperiți de o putere mare ce nu aștepta decît să i se așeze la îndemînă jilțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lumea era deprinsă cu stăpânirea fariseilor, care Învăluiau cu vorbe mieroase și promisiuni, mai apoi urma osânda. Și acum Îl pândeau și pe el, doar s‑o trăda cu o vorbă - să spună, până la urmă, pentru ce venise, ce atâta vorbărie deșartă. De aceea stăteau să‑l asculte. Nădăjduind că până la urmă avea să‑și adeverească temeinicia vorbelor printr‑o solomonie, o minune, acolo. „Împărăția cerului Își are temelia pe minciună“, stăruia Simon privind la soarele necruțător. „Și scrierile lor sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
însoțită de plânsetele noastre. O poveste va trebui totuși să fie îndeajuns de bună. De captivantă. De înfricoșătoare și plină de pericole. Va trebui să ne asigurăm că așa va fi. Domnul Whittier și doamna Clark erau prea ocupați cu vorbăria. Noi însă aveam nevoie să se poarte dur cu noi. În povestea noastră aveam nevoie să fim biciuiți și bătuți. Nu plictisiți de moarte. — Orice apel la pacea mondială, spunea domnul Whittier, e o minciună. O minciună drăguță. Doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sporovăind, se mișca plină de precizie, tinerește, uneori le arunca peste umăr un zâmbet, știa să plaseze expresii așa, între animozitate și tristețe și contrastul devenea incitant. Uneori ascultând, pierzând firul și găsindu-l din nou, Carmina se gândea că vorbăria Sidoniei nu era decât un subterfugiu menit să camufleze cine știe ce hibă, și devenea atentă, pândea, se înciuda pe sine pentru lipsa de fler, pentru neputința ei de a pătrunde dincolo de fruntea Sidoniei, în masa moleculară, densă, unde i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin ea atunci când i-a spus: Trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Carmina avea impresia că nu prin vorbărie îl cucerise Fana pe Dimitrie, de când sosise el acasă, frazele ei lungi, cântate, inepuizabile, încetaseră, cu el avea un dialog limitat, aproape timid, între ei exista o atracție, un "ce" inexplicabil, dar victima nu era Dimitrie, victima era Fana, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar deloc. Și zâmbind, adăugase: Dar dacă-mi pui la dispoziție o cafea o să miroasă în curând aici a cafea și a țigară. Carmina era prea mândră ca să-și întrebe prietena ce știa despre fratele ei, îi suportă două ore vorbăria fără să afle nimic din ceea ce o interesa, se înfurie, ei, bine, cu siguranță că-și bătea joc, era imposibil să nu fie la curent asupra relațiilor ei cu Ovidiu, atâta timp cât Sidonia cunoștea realitatea, o vizitase de curând și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Citindu-l, amatorii de literatură bună aveau să recunoască că nu au fost nicicând mai mândri și mai derutați ca la lectura acestor versuri: Se poate să crezi Că fără Ihab Hassan greva De la Metrou Nu are sens Precum Toată vorbăria asta Goală Din Parlament? Se poate zici pățit Cum ești Orice se poate măi dragă Hoțomanule Ori animalule Cum Îți convine Căci literatura e plină de excepții Firesc, après tout C'est notre compatriote, vorba Compatriotului nostru transfug De la Biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sfârșește jocul ăsta. Era nedormit de două zile. Abia se Întorsese de la Nireghyhaza, unde Își făcea de o vreme cumpărăturile de Anul Nou după ce Își vindea propria marfă dusă În două sacoșe cât două credențuri, și iată-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele. Se pomeni strigând Dacă nu tăceți, borăsc! Gheretă și Zegrea muțiră. Barmanul rămase cu o sticlă de coniac În aer, o doamnă simpatică și vorbăreață se Înecă cu cafea și Începu să tușească. -Basta, strigă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
răul de bine. Învață-te cu răul, tinere. Ce educație, ce școală? Scuipă-i pe bătrîni, cu reperele lor etice depășite. Pe termen lung: eul spiritual colectiv, șubrezit, înstrăinat de sinea lui. Ce repere temporale? Popor, neam, națiune, toate-s vorbărie. Aceeași cultură? Bah, nu ne interesează. Aceeași limbă? Ce mai limbă! Primitiva asta? Nici unicat nu mai e. A mai apărut una, tot romanică, peste Prut, moldovenească, maldavana, maldavskii iazîk nu-i aproape la fel? Avem nevoie de translator s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Personajele și acțiunile lor abia se întrezăresc în această turbulență de cuvinte. Descifrăm, în treacăt, scene de amor, încăierări, chefuri, călătorii cu mașina, descinderi pe malul mării. Dar nimic nu se leagă cu nimic. Autorul își bruiază propriul roman cu vorbăria lui interminabilă. Aproape în fiecare grup de prieteni există câte o persoană despre care se spune că „are papagal“, că „știe să bage texte“ etc. Nicolae Munteanu este o asemenea persoană. Este foarte probabil că mulți și-ar dori să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se știe! Până la scenografie!), / De la... cabluri, aparate... / Mă rog, pân’la... toate, toate...“ Chiar de risc - fie ce-o fi!, Sunt unic și cel mai cel!, Ba, parol - ca să se știe!, Mă rog, pân’la... toate, toate... etc. - toată această vorbărie fără rost reprezintă o impolitețe față de cititori. La fel de neserioasă este versificarea însăși, bazată adeseori pe schilodirea unor cuvinte pentru asigurarea ritmului și a rimei: „Când simt că n-am încotro, / Și să nu pierd vreun tempó, / Cu bagheta, pac și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un raster. Scurt Si necuprinzator Se înșală cine crede că un autor care folosește puține cuvinte scrie implicit concis. Există și unii care economisesc cu strictețe mijloacele lingvistice, dar textele lor tot suferă de diluție. Ei practică un fel de vorbărie inutilă în propoziții scurte. Scriu scurt, dar nu și cuprinzător. Această performanță paradoxală o realizează, printre alții, Ștefan G. Theodoru, autorul unui volum de poeme într-un vers, Freamăt (Amurg Sentimental, București, 2008). În prefață, autorul face o distincție teoretică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o cotitură a drumului cînd veneam din spre Rătești cu autobuzul. Mașina urca greu serpentinele care Îmbrățișau biserica pe toate laturile. Motorul se chinuia la deal, iar as cen siunea lui gîfÎită și curbele strînse făceau să Înghețe de tot vorbăria călătorilor. La asfaltarea șoselei, au mai netezit serpentinele, le-au mai scurtat și Îndreptat. În jurul acestei biserici se ridicase și crescuse Ardudul, mai ales prin defri șarea imensei păduri În mijlocul căreia prinsese a se În j gheba. De altfel, numele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la picioare m-au operat... Doctorul zicea ceva despre un nerv care menține echilibrul și că se va restabili ! Voi reveni pentru asta la control dar acum trebuie să mă pregătesc, ai mei, Jules, trebuie să apară. Tânăra își întrerupe vorbăria și scoate din noptieră o trusă de machiaj de care începe să se folosească cu dexteritate și vizibilă plăcere. Trăsăturile chipului ei palid capătă deîndată contururi și culori neînchipuit de frumoase. "Acum seamănă cu... seamănă cu actrița ei preferată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu există o metodă specială de rugăciune sau meditație care să fi devenit decisivă, dar unul din pasajele mele preferate din Predica de pe munte spune: Când vă rugați, nu spuneți multe, ca păgânii, care cred că vor fi ascultați pentru vorbăria lor. Așadar, să nu vă asemănați cu ei, căci Tatăl vostru știe de ce aveți nevoie, înainte ca să-i cereți. Voi deci așa să vă rugați: Tatăl nostru care ești în ceruri..." (Mt., 6, 7-9). Eu mă rog în mod regulat după
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
după puțin timp părăsește arta și se devotează în totul carierei didactice, unde funcționează timp de 35 de ani, jertfindu-se ca o vestală, pe altarul nevinovăției acelor prunci, cărora le-a fost mamă iubită, sprijin și mare mângâiere. Înlăturând vorbăria și născocirile nereale ale unor mari pedagogi, Eliza Conta și-a adus aminte de cuvintele Marelui Dascăl și Mântuitor Christos, care spusese: "Lăsați copii să vină la mine, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu". "Îi las, și-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din poeziile lor reale nu a ajuns la fel de populară precum cele false. Lumea poeziei pretențioase era prielnică pentru satiră, deși arta pretențioasă era coaptă în exces. În 1924, un romancier luptător pe nume Paul Jordan Smith, cum poeții erau doar vorbărie, se cam săturase de arta contemporană. El era convins că în literatură și artă, criticul modern era un laș, îi era atât de frică să fie în pas cu generația sa, încât ezita la emiterea avizului onest în ceea ce privește valoarea de
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
de-o impecabilă exactitate. Negreșit e aceasta o modalitate de exorcizare a zonelor obscure ale ființei cu ajutorul instrumentului lingvistic: „Noi facem caz de așa-zisa «criză a limbajului» sau «a comunicării», cînd, de fapt, acesteia din urmă îi preferăm pălăvrăgeala, vorbăria vacuă, taifasul, radotage-ul fără noimă, die Gerede". Deși însuși verbul atît de maleabil, apt a lua impredictibile înfățișări, posedă un fond demonic prin funcția sa disimulatoare, confirmată de un celebru adagiu: „Unul de-al nostru, Charles Maurice de Talleyrand, a
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
Vorbi toată vremea, la masă; nu vreau să repet ce spunea, fiindcă știam de pe atunci destule ca să-mi dau seama că e un semidoct de o superficialitate fără pereche: Klages, Teosofia, Spiritismul, Rudolf Steiner, Freud, Jung făceau în capul și vorbăria lui o salată nemaipomenită. Dar atunci am observat una din primele dăți din viața mea că nu numai o cultură solidă, o lectură ordonată și critică, și obișnuința de-a gândi metodic sunt importante pe lume. Căci, la desert, domnul
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
a unei mame care-și poartă copilul mort, într-un maraton al disperării omenești. Când Irina, împreună cu fata ei Sanda, intră în sfârșit în înfricoșătoarea morgă, asistăm la o scenă de o frumusețe insuportabilă. Paginile 499-505 detaliază disecția, deopotrivă cu vorbăria autopsierului și cu reacțiile mamei distruse. În acest plan mai adânc al romanului, inamicul principal nu mai este societatea românească de azi, demnă de a fi caricaturizată, ci moartea, simțită prin toți porii, acoperită de blesteme și descrisă plastic: "o
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]