161,013 matches
-
Crase banalități..., p. 3) Dragomir subliniază: curajul. Acest lucru înseamnă că, de regulă, noi ne fofilăm în fața spuselor lui Caragiale, că ne ferim să auzim înțelesul vorbelor sale, că reprimăm ceea ce e acolo afirmat ca atare. Acest curaj de care vorbește Dragomir este curajul confruntării, al adevărului, al fățișului. Oricum, cu Scrisoarea pierdută, Dragomir ne surprinde prin alegerea lui, încă și mai mult decât ne poate surprinde Noica (cu basmele) sau Heidegger (cu fabula), măcar pentru că aceștia din urmă aveau de
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
nu conține, în ciuda pretențiilor, prea multe noutăți: I. B. Lefter optează pentru ,structurile mari" de curente literare în următoarea succesiune: pașoptism, junimism, modernism, proletcultism, neomodernism, postmodernism. Criticul și teoreticianul sunt bruiați de istoricul literar. Dacă la un moment dat, teoreticianul vorbea, din punct de vedere conceptual, de un singur modernism românesc, peste cezura celui de-al Doilea Război Mondial, altădată istoricul literar este nevoit să vorbească de un prim modernism și de un neomodernism. Deci pentru teoretician există un singur modernism
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
postmodernism. Criticul și teoreticianul sunt bruiați de istoricul literar. Dacă la un moment dat, teoreticianul vorbea, din punct de vedere conceptual, de un singur modernism românesc, peste cezura celui de-al Doilea Război Mondial, altădată istoricul literar este nevoit să vorbească de un prim modernism și de un neomodernism. Deci pentru teoretician există un singur modernism, pentru istoricul literar există două. Această inconsecvență face ca până la urmă să persiste fisurile și incoerențele în conceptul de modernism românesc. Recapitularea modernității, care ar
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
Berbeke și Juan Luís Gallardo au citit fragmente din capitolele cu care se deschide romanul, dedicate celor două pesonaje centrale: Flora Tristán și nepotul ei, pictorul Paul Gauguin. După acest moment, a intrat în sală Mario Vargas Llosa care a vorbit despre geneza cărții sale și despre rolul utopiei în timpurile moderne. A fost o lansare în care cuvânt și imagine și-au dat mâna pentru a descrie procesul creator și documentarea realizată de scriitor pe urmele pașilor pesonajelor sale, de-
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
și documentarea realizată de scriitor pe urmele pașilor pesonajelor sale, de-a lungul întregii lor vieți atât de tumultuoase. Flora Tristán șí Paul Gauguin Într-un interviu acordat la 6 mai 2000 ziarului La Nación din Argentina, Mario Vargas Llosa vorbește despre proiectul de a scrie un roman despre Flora Tristán, a cărei biografie cu totul deosebită pentru epoca în care a trăit (prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea) îl fascina încă din anii studenției cînd citise cartea ei autobiografică Peregrinările
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
a părut nu numai fascinant, ci chiar o deconectare. Dacă luăm în considerare că La Fiesta del chivo apare în 2000, romanul Paradisul de după colț pare a fi fost scris în doi ani. Totuși, Mario Vargas Llosa culege date și vorbește în interviurile sale despre acest proiect, încă din anii '80. Cînd l-am cunoscut eu, la Madrid, în 1994, în interviul pe care mi l-a acordat pentru România literară (nr. 27, 13-19 iunie 1995) mi-a vorbit și despre
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
date și vorbește în interviurile sale despre acest proiect, încă din anii '80. Cînd l-am cunoscut eu, la Madrid, în 1994, în interviul pe care mi l-a acordat pentru România literară (nr. 27, 13-19 iunie 1995) mi-a vorbit și despre Flora Tristán, drept pentru care mi s-a părut firesc să merg la Biblioteca Națională din Madrid să aflu mai multe despre acest personaj feminin și așa am putut citi, încă de atunci, cartea ei Peregrinările unei paria
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
o durată de 60 de minute) a fost difuzat pe 8 aprilie 2003 de către Canal+ (care a finanțat, de altfel, proiectul). Mauricio Bonnett a trebuit să-l convingă pe Llosa să se lase filmat în timpul documentării pentru roman și să vorbească despre redactarea lui pe măsură ce scria. Mario Vargas Llosa mărturisește că a acceptat, mai ales, gândindu-se că i-ar fi plăcut să vadă un film documentar despre procesul de creație al unui roman scris de Faulkner, Malraux sau Flaubert. Fiica
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
va fi fost călătoria tatălui meu în Brazilia pentru a putea scrie Războiul sfîrșitului lumii. Sau mai recent: cum a fost în Santo Domingo pentru Sărbătoarea țapului ?" Rezultatul călătoriei pe urmele pașilor tatălui ei sînt cele 220 de imagini care vorbesc despre paradisul căutat de Flora Tristán și Paul Gauguin și despre cum s-a născut romanul care îi are ca protagoniști. Fotografiile sînt însoțite de textul aceluiași Mauricio Bonnett, de data aceasta în calitate de ziarist care, notează sub formă de jurnal
Cu Mario Vargas Llosa în paradis by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/11313_a_12638]
-
România se laudă că l-a acordat unor scriitori celebri, nu celebritățile s-au așezat la coadă, rugîndu-se la Dumnezeu să-l primească, pentru a-și vedea astfel sporită gloria literară. Ideea acestui premiu îi aparține lui Laurențiu Ulici. El vorbea de un Nobel românesc, care ar fi trebuit să constea într-un cec de o sută de mii de dolari. Nu știu de unde ar fi găsit Laurențiu sponsori serioși pentru a pune anual la bătaie atîția bani pentru un premiu
Llosa din spatele lui "Ovidius" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11310_a_12635]
-
piatră pe piatră în regatul lor de drept dialectic călărit ca la cursele de cai. Dac-ar fi fost vorba de oricare alt domeniu, poate c-aș fi avut vreo umbră de îndoială privind afirmația președintelui. Dar cel care-a vorbit a fost, cu siguranță, nu neexperimentatul șef de stat, ci experimentatul marinar. Traian Băsescu are, dincolo de orice dubiu, informații la care nu numai că nu ai acces în mod curent, dar care țin și de îndelungata sa activitate de om
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
lume a treia", intelectuali și politicieni din Vest au preluat asupra lor întreaga vină a nedreptăților istorice multiseculare. Spălați pe creier de vigoarea protestelor ce vin dinspre cercurile extremei stângi occidentale, aceste personaje uită ce datorează Orientul țărilor civilizate. Tehnic vorbind, colonizările din secolele trecute, și mai ales cele de pe la 1700 - 1800, sunt acțiuni de ocupare cu forța. Efectul lor a fost, însă, în linii mari, benefic. În momentul sosirii occidentalilor, țările orientale leneveau încă într-un Ev Mediu subdezvoltat, în
Piraterii de apă dulce by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11294_a_12619]
-
bine să te lipsești... E greu de crezut însă că Paul Goma va fi învățat ceva din propria implozie biografică și creativă, pe care însuși a provocat-o, după Revoluție. E ironic și trist destinul acestui curajos dizident care a vorbit sonor când alții au tăcut și care, la borna anului 1989, era cotat de mulți ca o mare conștiință și un scriitor important. (Un critic improvizat n-a ezitat să-l numească cel mai important prozator român postbelic!) Treptat, acțiunile
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
invers. Ceea ce profetul de la Paris nu poate înțelege în ruptul capului este că nu are dreptul (juridic și moral) de a face tuturor procese de intenție; că afirmațiile și negațiile lui se cer documentate, probate, dovedite; și că, în genere vorbind, libertatea de exprimare se întinde până acolo unde ea poate încălca dreptul lui X sau Y la propria imagine. Nu poți terfeli, la nesfârșit, figurile atâtor colegi de breaslă, fără ca breasla să te respingă cu un nu hotărât și unanim
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
lui Nicolae Mecu este, spuneam, relația clasicism-romantism, altfel, bine știută. Aplecându-se atent asupra paginilor lui Daniil Scavinschi, istoricul literar bagă de seamă că neoclasicul de la 1825 ,face un salt în noua sensibilitate abia întrezărită la orizontul culturii romanești și vorbește de o romanticească priveală, situându-se astfel printre primii autori români care foloseau termenul de Ťromanticť". ,Daniil cel trist și mic" din Epigonii cultivă pe alocuri un romantism tenebros. în schimb, clasicul Costache Negruzzi a știut ,să renunțe la nuvela
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
de a înțelege literatura și chiar la preferințe marcate pentru un curs al ei specific. E, aceasta, o subiectivitate din interiorul domeniului, hrănită de lecturi, apropieri și disocieri anterioare, iar nu de relațiile și interesele activate pe suprafața socială. Dacă vorbim despre poezie și îmi este permis a indica un anumit punct de vedere (și de intensitate perceptivă), mă simt mult mai atras de experiențele înalte decât de cele joase ale liricii. De azi și dintotdeauna. Prefer un poem din care
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
tocmai le deschisese, mizând excesiv pe șocul imagistic și obosind cititorul prin schimbări factice de planuri și rupturi inutile de sens. Având deja conturată o metaforă centrală, structurantă, capabilă să poarte cu sine numeroase versuri (este alienarea despre care am vorbit), el o parazitează prin dezvoltări și efecte ,colaterale", care nu fac decât să strice paginile plachetei. Organicismul viziunii s-ar fi cuvenit dublat de o organicitate a poeziei, de o creștere a acesteia din sine însăși, în acord cu propriile
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
exilul nu ca o ,monedă de schimb", ci ca un fel de ,acceptare soteriologică", o asemenea încercare, echivalentă unei inițieri, revelă un destin. Așadar, un dat fundamental, imuabil, un traiect prescris ca o răsfrîngere a tragismului condiției omenești: ,Vreau să vorbesc de scriitori și de cei care le sînt asemănători. Acești oameni ar fi fost, oriunde și oricînd, niște exilați. Istoria n-a făcut altceva decît să le ofere un titlu și să le indice o cale, pe care ei o
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
electorală. Când omul cel mai vizibil al ultimelor două luni este un anume Radu Berceanu, care a buctat și răsbuctat la toate examenele trecutului, te-apucă lehamitea. Când până și în imediata proximitate a președintelui (despre premier nici nu mai vorbesc!) s-a ițit capul veninos al viperei mafiote, când, deasupra tuturor, serviciile secrete își fac mendrele după cum le vine pe chelie, te întrebi de ce-a fost nevoie de circul cu ,țepele" din Piața Victoriei și de hărmălaia cu alegerile
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
să se fi încercat, măcar de formă, să se studieze dacă sunt necesare ori dacă avem de-a face cu niște inutile, penibile importuri ce nu au dat nici un rezultat în lumea din care provin. Faptul că dl ministru Miclea vorbește cursiv nu înseamnă, nici pe departe, că știe ce face. De la sistemul doctoratelor - ajuns în faza râsului curcilor - la nivelul educației preșcolare și școlare plutește duhul improvizației, al modernizării de fațadă și al noului limbaj de lemn ce nu mai
Corupții fără corupție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11314_a_12639]
-
seturi de interpretări, speciile frecventate de poet - cîntece, sonete, pasteluri, incantații, refrene - au un fond emoțional inepuizabil. Tehnica are, uneori, limite exacte. Așa cum atenția acordată virgulei înseamnă respectarea strictă a unui anume ritm, catrenele tautofonice refuzîndu-se oricărei alte prelucrări, muzical vorbind, poemul Pomieră este, de pildă, o secvență de jazz textual deschisă, disponibilă oricînd oricărui temerar virtuoz. E clar că jocul textual este esențial și delectabil în poezia manieristă, precum tehnica fusion în jazzul compozit, dar cît de gratuit e!? Altfel
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
ceci n'est pas une poésie! E și muzică și e și mai mult de atât. Revenind la sensibilitatea unei astfel de poezii tehnic-ezoterice, ea e de căutat, de fapt, în mai multe direcții. În primul rînd, muzicală. Manolescu a vorbit primul despre ,muzicalitatea emoției" la Foarță, dar argumentele vin taman de la Verlaine. Dacă nu găsești nimic muzical în Andantino sau în Placă (puțin) defectă, atunci răspunsul e Apollinaire. Pentru ermetism, există Mallarmé și Barbu, iar dacă ești și mai ,bazat
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
suferința și bucuriile ei. Nu ne învață textele vedice că dragostea are trei nivele: iubirea de sine, iubirea pentru celălalt, și iubirea fără obiect, adică iubirea totală, absolută, iubirea pentru Divinitate? În acest sens gândea, cred, Leonardo da Vinci când vorbea în Tratatul său de pictură despre la deitŕ dell'arte, adică despre divinitatea picturii, a cărei împlinire, pe care o tenta, părea de la o zi la alta tot mai greu de atins. Subiectul cel mai la îndemână pentru orișice pictor
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
condiționat și televiziune prin cablu cu 60 de canale. La o licitație se vinde nota LaDoMiii 7 minor, notă cîntată o singură dată și din greșeală de către Jimi Hendrix. În tot acest timp, Oxy Duma umbă de colo colo și vorbește cu toți despre romanul vieții lui pe care chiar îl termină de scris nu înainte ca Micchi Două-Trei Degete să descopere că Engelbert Jr. furase ideea cu ,umorul ezoteric". ,Secretul" filozofiei lui de Oxy era Marea Glumă a Omenirii: numai
Cronica cititorului nemulțumit by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11340_a_12665]
-
ridicarea mingii la plasă". Fără a fi un mare fan al ideilor politice ale lui Mircea Eliade, mă încumet să răspund eu la această întrebare. Între Mircea Eliade și Tudor Vianu, doar în cazul celui de-al doilea se poate vorbi de compromisuri. La Eliade se poate vorbi de orbire, naivitate, prostie, dar nu de compromisuri pentru că, spre, deosebire de Vianu, Călinescu, Sadoveanu și ceilalți, Eliade a acționat din convingere. Bune, proaste, acestea erau ideile în care credea și pe care
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]