11,806 matches
-
limbajul cu neputința mea de a spune» (p. 53). Identitatea e tot prin cuvinte construită. Sau topită în alteritate. Ori de cîte ori vorbim, jucăm cîte un rol. Ne pierdem - sau ne estompăm - chiar și fără să vrem - esența eului. Vorbirea nu e nicidecum oglinda sinelui. Iar dacă e, chiar sinele se vede perturbat (« Cînd vorbesc, mă îmbrac în cuvintele altora, care îmi ies surprinzătoare din gură, de nu mă mai recunosc. Sînt eu? Dar dacă nu, cine vorbește?», p. 34
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
aprehensiune («Depind de cuvinte, dar și cuvintele depind de mine. Uneori, mă tem de ele; alteori, mi se par, dimpotrivă, neputincioase fără răsuflarea mea», p. 35). Niciodată însă - de indiferență. Niciodată - de respingere. Tot ce putem să controlăm e, eventual, vorbirea, nu cuvintele. Acestea se înstăpînesc, fatal, asupra noastră ("Sîntem dați cuvintelor, iar vorbirea ne este dată nouă", p. 45). Propriu condiției umane este de a fi confruntați cu "neputința de a ieși din cuvinte" (p. 24), cu faptul că «însăși
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
de ele; alteori, mi se par, dimpotrivă, neputincioase fără răsuflarea mea», p. 35). Niciodată însă - de indiferență. Niciodată - de respingere. Tot ce putem să controlăm e, eventual, vorbirea, nu cuvintele. Acestea se înstăpînesc, fatal, asupra noastră ("Sîntem dați cuvintelor, iar vorbirea ne este dată nouă", p. 45). Propriu condiției umane este de a fi confruntați cu "neputința de a ieși din cuvinte" (p. 24), cu faptul că «însăși pronunțarea cuvîntului tăcere dă un cuvînt și nu tăcerea» (p. 24). Astfel că
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
ascultătoare. Seducătorul este primul sedus de propriul discurs. Așa încît, de la un punct încolo, putem presupune că e sincer (chiar dacă, în eseul în discuție, Toma Pavel nu duce prea departe raționamentul de mai sus). Mizantropul este, dimpotrivă, o comedie a vorbirii și a minciunii. O comedie abisală, aș adăuga, fără să mă îndepărtez prea mult de spiritul considerațiilor lui Toma Pavel. Disputa dintre Alceste și Philinte pornește de la atitudinea pe care cei doi o au față de cuvinte, nu față de lucruri, întîmplări
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
și Philinte pornește de la atitudinea pe care cei doi o au față de cuvinte, nu față de lucruri, întîmplări. Și «drama lui Racine se constituie, de la început, doar din vorbe, declarații, minciuni, perifraze, mărturisiri» (p. 31). Fedra este considerată o tragedie a vorbirii, în care regina e, oximoronic, "prea înghețată în dogoare" (p. 78), iar Hipolit, acuzat pe nedrept, refuză să se apere: "simțind că izvoarele discursului au fost contaminate, șelț preferă să tacă" (p. 21). Desigur, afirmațiile lui Toma Pavel sînt perfect
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
și pentru literatură în general. «Literatura - spune autorul - este și o sumă de mituri ale limbajului» (p. 136). O știe orice om de litere. Care, lucid, ficționalizează prin fiecare dintre actele sale de discurs. Ca și în cazul creației literare, vorbirea unui om de carte nu poate fi decît minciună (adică, trebuie repetat, divertisment pascalian). Cuvintele sînt totdeauna autonome în raport cu Enunțiatorul. E riscul, asumat, al vorbitorului, al scriitorului: «Mint, poate, pentru că sînt tocmai eu cel care vorbește, dar, singure, vorbele mele
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
despre cuvinte al lui Toma Pavel este - ne-o spune din titlu - fragmentar. Nu am făcut decît să scot aici în evidență cîteva interesante - și perene - unghiuri de vedere. Am lăsat, intenționat (sau, poate, pentru că-mi lipsește competența necesară - dar vorbirea e minciună!) deoparte conexiunile posibile - și aproape infinite - cu alte scrieri ale acestui autor și ale altora. M-am concentrat, cît mi-a permis-o spațiul, asupra Fragmentelor despre cuvinte. Fragmente dezghețate, mărturie, între altele, a unei perioade de dezgheț
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
rînd, cu justificate cuvinte de laudă, Dicționarul academic din 1934 -, și sînt de mai multe ori evocați filologii și metodele lor; cu un amestec de respect și condescendență, în orice caz cu o oarecare distanță: "Filologul reține aici, firește, tendința vorbirii curente"; "folosințele diferite ale prepoziției, pe care filologul nu poate decît să le enumere nesistematizat" ( 1987, p. 27-34) etc. Interpretarea avansează cu prudență, făcînd opiniei lingvistice toate concesiile posibile ( cu privire la întru arhaizant, întru sinonim cu în, întru păstrat în locuțiuni
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
actuală. Corpus ( selectiv), Schiță de tipologie, Editura Universității din București, 2002 ( colaboratori: Andra Șerbănescu, Andreea Ghiță, Laurenția Dascălu Jinga, Iuliana Madeleine Lazăr, Diana Stănciulescu-Ghido, Răzvan Săftoiu, Ioana Cristina Pîrvu, Marioara Ion, Mirela Gheorghiu). Ambele volume cuprind un material autentic, de vorbire spontană din ultimul deceniu ( înregistrările Laurenției Dascălu încep din 1993). Ambele au în vedere româna de uz mediu: paradoxal, cea mai neglijată varietate a limbii, tocmai pentru că este nemarcată. Dincolo de unele diferențe în modul de organizare ( tipologia conversațiilor), în sistemul
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
predică, mesaje pe robot, comentariu sportiv, interviu cu președintele etc. Sistemele de transcriere încearcă să furnizeze informații cît mai utile despre intonație, tempo, intensitatea și durata rostirii; semnalînd marcarea ( pronunțarea rară și apăsată), imitarea altui mesaj, citarea, citirea, rîsul concomitent vorbirii și mai ales numeroasele suprapuneri ale replicilor. În absența contextului situațional, a datelor despre universul comun de discurs și în imposibilitatea de a nota toate mijloacele paralingvistice gest, mimică , aceste dialoguri pun în evidență diferența profundă dintre oralitate și scris
Cum vorbim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14012_a_15337]
-
la urmă, fiind pusă într-o plasă, (Blandina - n.n.) a fost aruncată unui taur și, fiind azvârlită în sus de mai multe ori de animal, ea n-a simțit nimic din cele întâmplate, având speranța și așteptarea celor crezute și vorbirea cu Hristos; apoi i s-a tăiat și ei capul. Păgânii înșiși au mărturisit că niciodată la ei n-a suferit o femeie atâtea și așa de crude chinuri”. (Actele martirice, Martirii de la Lyon, I, 56, în PSB, vol. 11
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
teme pentru că e Dumnezeu, a nu pune nimic mai presus de Hristos, fiindcă nici El n-a pus ceva mai presus de noi, a merita întotdeauna dragostea Lui, a rămâne cu credință și curaj alături de crucea Lui ..., a dovedi în vorbire statornicie de credință, în anchete tărie de caracter, suportând chiar moartea de e nevoie, aceasta înseamnă a voi să fii moștenitor al lui Hristos, a îndeplini poruncile lui Dumnezeu, a face voia Tatălui”. (Sf. Ciprian, Despre rugăciunea domnească, XIV, în
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
loc în loc, fixează, doar ca să elibereze o tensiune care obosește corzile. Și ca să ducă firul pe dedesubt, pe cealaltă față a prozei. Sigur că optzeciștii ar protesta, probabil, energic, față cu așa trimitere, dar "viața subreală" de care se face vorbire este ecoul, trecut prin multe cămări, al unui vers de Blaga: "cine are în adînc, pe la morți vreo rădăcină...". Fântâneru practică un animism mai delicat, de pastelist letargic cu neașteptate, nevoite pusee de vitalitate: "La o parte, la stînga, petuniile
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
inventat de Robert Wilson, ca toate celelalte - pare desprins dintr-un cancan din buricul Parisului, de la Moulin Rouge. Muget de rinocer: “Ce-i asta?”, “In-cre-dibil!... Un rinocer!...”. Pe parcursul spectacolului, mugetul capătă atribute de limbaj matusalemic, pierdut, de personaj cu centrul vorbirii blocat, dar care - culmea! - comunica incomunicabilul. Nu rareori, regizorul american modernizează în stil Broadway genul burlesc perpetuat anterior de granzii comediei mute Charlie Chaplin și Buster Keaton. Trecem subit la scenă celor cinci becuri atârnate deasupra tot atâtor scaune (“Grădină
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
demnă de luat în seamă, avem parte de o capacitate de 1500mAh de tipul BP-4L ce ajută că E72 să stea în stand-by până la 480 ore în regim de rețea GSM și 576h în regim de rețea 3G, timpul de vorbire până la reîncărcare fiind de 12 ore și 30 de minute, respectiv 6 ore în 3G. Telefonul prinde bine în mâna unui om de faceri dar și pentru cineva care nu are treabă cu acest domeniu, stilul business s-a dus
telefoane si retele mobile [Corola-blog/BlogPost/94632_a_95924]
-
Leo Butnaru Vorbire. Parcă ți-ai scote spini din gâtlej accentuat metaforic vorbind - din inimă din traheea ta rotunjită din petale roze puse straturi-straturi unele peste altele și din lemn de trandafir alb - reconstitui tu în memorie imaginea de pe planșele de la lecția de
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
petale roze puse straturi-straturi unele peste altele și din lemn de trandafir alb - reconstitui tu în memorie imaginea de pe planșele de la lecția de anatomie - nici pe una din ele nu erau înfățișate țesuturi sângerânde ca sub coroana de spini. Această vorbire e ca o scoatere de spini din propriul gâtlej din propria inimă fiind și ca o anulare a amestecului de sensuri și de senzații în melanjul lor provocator de neliniște vorbire directă care ar putea anunța o noapte mai puțin
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
înfățișate țesuturi sângerânde ca sub coroana de spini. Această vorbire e ca o scoatere de spini din propriul gâtlej din propria inimă fiind și ca o anulare a amestecului de sensuri și de senzații în melanjul lor provocator de neliniște vorbire directă care ar putea anunța o noapte mai puțin întunecată (dar și gluma neinspirată că - pe cerul negru al gurii - stelele se văd mai luminos...). Temperarea lăcomiei - anihilarea excesului de senzitivitate și gust renunțarea la vinuri înspumate și dulcețuri provocatoare
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
mai puțin întunecată (dar și gluma neinspirată că - pe cerul negru al gurii - stelele se văd mai luminos...). Temperarea lăcomiei - anihilarea excesului de senzitivitate și gust renunțarea la vinuri înspumate și dulcețuri provocatoare care probabil însoțesc omul încă din pruncie. Vorbire directă. Spinii se împuținează - gâtlejul e tot mai liber ceea ce nu se poate spune și despre inimă - sclava propriei tiranii despre care - indirect este și această vorbire directă.
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
la vinuri înspumate și dulcețuri provocatoare care probabil însoțesc omul încă din pruncie. Vorbire directă. Spinii se împuținează - gâtlejul e tot mai liber ceea ce nu se poate spune și despre inimă - sclava propriei tiranii despre care - indirect este și această vorbire directă.
Indirect despre vorbirea directă by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5092_a_6417]
-
prevestitoare se aprinde pe ziduri poeții tineri duc în pumni lumini de cenaclu uimiți, negustorii din piețe descoperă chipul lui Franz Josef și chipul lui Carol I bătute adânc pe monede „Înșelător e somnul Leviathanului, păgubos e vinul de Ghetsimani” - vorbirea lui se înscrie în părți de vorbire pe pereții școlii din sat se-ncrustează armonios în lemnul catedrei Se bucură zeii bătrâni de sub pietre își dezgroapă inima iconarii Pe nesimțite sabia dintre noi se înmoaie arginții din palmele sicofanților se topesc
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
duc în pumni lumini de cenaclu uimiți, negustorii din piețe descoperă chipul lui Franz Josef și chipul lui Carol I bătute adânc pe monede „Înșelător e somnul Leviathanului, păgubos e vinul de Ghetsimani” - vorbirea lui se înscrie în părți de vorbire pe pereții școlii din sat se-ncrustează armonios în lemnul catedrei Se bucură zeii bătrâni de sub pietre își dezgroapă inima iconarii Pe nesimțite sabia dintre noi se înmoaie arginții din palmele sicofanților se topesc și se scurg printre degete în pământ
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
care lasă și acum urme adânci pe zăpadă... Vorba maestrului, lupului meu spiritual: noi nu mâncăm om înghețat! Nu știai că zăpada are amintiri? METODA OARBA A CONTEMPLARII Nu există decât un eveniment major în viața omului: convorbiri pe lângă absența vorbirii. Adio, voi, secretare care ați călărit dealurile de la Hollywood până când din mașinile voastre de descris oase nu a mai rămas niciun cuvânt cu accent franțuzesc, niciun blazon care să-ți amintească de copilărie. Lumina a devorat culoarea frunzelor, dar aproape de
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
1. ca șampania ținută la cald - dacă 39.5 nu-i chiar febră! -, acest trup în spume se umple de bube dulci, din creștet la tălpi: „la mulți ani!" (spunând asta, simți limba în gură cum ți se bășică, iar vorbirea, de unde era bine-ntinsă, se-acoperă toată de plăgi), când în ceasul al doisprezecelea nu președintele, ultimul om („numai eu am scăpat ca să-ți dau de știre')-n loc să-ți ureze un nou început, îți vestește sfârșitul: „la anul
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
semnele bătrânului căruia cândva i s-a jertfit un berbec, mied și vin dulce, apă și făină strâse-n mâna omului. Înfățișarea Zinei acoperă stânca și o schimbare se adaugă călătoriei mele; eram menit să laud lumina, dar sub formula sacră vorbirea corectă nu mai aduce arcul, gura și suflul; în auzul fiecăruia am izbit vorbele, dar depărtat de moarte m-am tulburat; din sângele înnegrit al gropii, cuvântul se ridică vizibil: recunoașterea neamurilor, și se retrage înapoia faptei; 9. palidă mă
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]