7,219 matches
-
principal �model" de exprimare. Puțini din �agenții" acestei forme de activitate sînt însă conștienți de acest statut și de răspunderea socială pe care o implică. De aceea, prin numeroși reprezentanți ai săi, mass-media continuă cu nonșalanță să agreseze lingvistic pe vorbitorul de limbă română, oferindu-i continuu exemple negative de exprimare. De-a lungul anilor, faptul a fost adeseori constatat și denunțat de specialiști și de nespecialiști, cu diverse ocazii. Relevarea greșelilor de limbă și aprecierile severe ale prestației lingvistice a
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]
-
fenomen negativ, cu implicații sociale, se află mai multe lucruri. Cel dintîi este amploarea pe care televiziunea a luat-o după 1989, din pricina numărului enorm, mai ales prin comparație cu trecutul, de ore de emisie, de crainici, pe scurt, de vorbitori, limba română a scăpat aproape cu totul de sub control. Nimeni n-a mai urmărit o selecție a vorbitorilor, în funcție de felul cum se exprimă. Au pătruns pe ecran o groază de inși pentru care limba are secrete impenetrabile. Al doilea motiv
Un simpozion incendiar, concluzii devastatoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15056_a_16381]
-
luat-o după 1989, din pricina numărului enorm, mai ales prin comparație cu trecutul, de ore de emisie, de crainici, pe scurt, de vorbitori, limba română a scăpat aproape cu totul de sub control. Nimeni n-a mai urmărit o selecție a vorbitorilor, în funcție de felul cum se exprimă. Au pătruns pe ecran o groază de inși pentru care limba are secrete impenetrabile. Al doilea motiv al degradării exprimării la televiziune este, neîndoielnic, legat de degradarea exprimării la toate nivelele. Întreaga societate vorbește prost
Un simpozion incendiar, concluzii devastatoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15056_a_16381]
-
de inși pentru care limba are secrete impenetrabile. Al doilea motiv al degradării exprimării la televiziune este, neîndoielnic, legat de degradarea exprimării la toate nivelele. Întreaga societate vorbește prost. Erorile nu sînt exclusiv ale oamenilor din televiziune. Sînt ale tuturor vorbitorilor publici: politicieni, oameni de sport, afaceriști, vip-uri, cum li se spune, și care, ascultați fiind de milioane de oameni, transmit cu multă promptitudine și eficiență boala. Și, desigur, un motiv care nu poate fi trecut cu vederea, este școala, din ce în ce mai
Un simpozion incendiar, concluzii devastatoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15056_a_16381]
-
studiezi eroarea. Nu sînt lingvist, dar cred că știu care sînt tipurile cele mai răspîndite și mai nocive de eroare. Unul este folosirea fără noimă a unui mare număr de cuvinte recente, adică abia pătrunse în vocabularul nostru, despre care vorbitorul nu știe deocamdată mare lucru: nici sensul exact, nici pronunția corectă. Ca să nu spun că pronunția rămîne o bună bucată de vreme oscilantă. Al doilea tip este rezultatul ignorării și, prin urmare, al încălcării normelor gramaticale. Aici vina școlii este
Un simpozion incendiar, concluzii devastatoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15056_a_16381]
-
80 ("Brandy Skanderbeg") pot candida la rolul de declanșatori ai procesului semantic. E posibil să mă înșel, dar cu atît mai mult subiectul merită abordat: o examinare lingvistică a limbii contemporane trebuie să exploateze și rezervorul comun de amintiri ale vorbitorilor.
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
bogate de derivate în ambele limbi; în schimb, baza derivării e mai puțin transparentă, pur și simplu pentru că în română există substantivul tehnică și sufixul -al, dar nu și adjectivul tehnical (ci doar tehnic). Ar mai fi (evident, nu pentru vorbitorii care au o bună cunoaștere a englezei și identifică originea și sensul termenului) și un risc de decupaj greșit: tehni-calități. Oricum, cuvîntul are, din cauza adaptării parțiale, o anume hibriditate internă, care se observă mai ales prin compararea cu un cuvînt
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
se mișcă cu destulă agilitate printre nume precum Ben Jonson, John Donne, Margaret Cavendisi, Margaret Fell, Lady Mary Wortley și mulți alții alcătuind câteva eseuri foarte "scholarly" despre o perioadă a literaturii engleze destul de greu accesibilă chiar și pentru un vorbitor român exersat. Este, de fapt, o carte pentru universitari, pentru cei care se pricep să-i cântărească validitatea referințelor și calitatea informației finite, sintetice. Pe de altă parte nu e tocmai un volum elitist. Textele sunt scrise cursiv, accesibil, citatele
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
din conversația față în față și nu par a fi foarte frecvente în uz. Aparțin oralității construcțiile scurte, repetițiile, neglijența în construcția gramaticală; mesajele scrise nu conțin însă decît puține cuvinte de umplutură, semnale fatice, pragmatice, de atenuare, de care vorbitorii adesea nici nu își dau seama, dar care în comunicarea orală au rolul de a menține un acord implicit; lipsa acestor mijloace (explicabilă în scris) constituie, după Crisytal, cauza faptului că multe interacțiuni electronice de tipul "conversațiilor scrise" par abrupte
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
eventual nici punctuația și ortografia. Crystal observă, cu oarecare amuzament, dogmatismul unei poziții manifest antidogmatice: realitatea comunicării dovedește că în Internet e loc destul și pentru limbajul solemn, ceremonios, atent stilizat, ca și pentru judecățile asupra gradului de cultură a vorbitorilor. Volumul sintetizează o perspectivă lingvistică, încercînd să răspundă la întrebarea fundamentală - care e chiar cea asupra existenței sau nonexistenței unui limbaj caracteristic Internetului, a unui Netspeak (termen deja creat, după modelul orwellianului Newspeak). Răspunsul e afirmativ, în măsura în care se ține seama
Stilurile Internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15135_a_16460]
-
factori sociolingvistici (prestigiu, modele străine, transformare internă a relațiilor sociale); evident, ansamblul de forme e cu atît mai instabil cu cît este mai bogat. Arătam, cu cîtăva vreme în urmă, că în ciuda condamnării sale de către instanțele normative, împărtășite de mulți vorbitori culți (care îl percep ca vulgar, non-elegant etc.), uzul politicos al pronumelui dînsul e departe de a-și pierde vitalitatea și funcționalitatea. De fapt, în română este complicat întregul sistem specific al politeții la persoana a III-a, în care
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
cu observația că acestea "se mai folosesc astăzi numai în stilul solemn". între timp au apărut desigur alte fapte și alte interpretări, mai nuanțate. Faptul că situația actuală presupune preferințe clare, asimetrii și dezechilibre, pe care le poate constata orice vorbitor din propria practică a limbii, devine verificabil și cu ajutorul sistemelor de căutare în Internet. Raportul de uz dintre dumneasa și dumnealui se dovedește astfel a fi în perfect acord cu intuiția lingvistică: la o simplă căutare în rețea (cu Google
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
Nu i-a venit să creadă că un alb îi știa limba. Profesorul i-a oferit lui Ishi o cameră în incinta muzeului și a înregistrat un întreg dicționar yahi, cu gramatica, sintaxa și felul de a pronunța al singurului vorbitor al limbii. Astfel, știm azi că Jùpka e atât numele unui zeu cât și cuvântul comun însemnând, fluture, după cum Kaltsùna desemnează un alt zeu, dar și șopârlă. Mai complicat este sensul cuvântului àizuna care poate însemna fie al tău, fie
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
căci corectitudinea însăși este definită prin consens. Poate că în nici un alt domeniu aceste lucruri nu sînt mai evidente decît în cel lingvistic. Limba este un fenomen viu, iar funcționarea și regulile ei sînt stabilite, în mod natural, de către majoritatea vorbitorilor - iar nu prin edicte. Din păcate, nu toată lumea înțelege asta. George Pruteanu, senator PSD, fost PNȚCD (!! - cît va trăi, aceste semne de exclamare îl vor însoți), a reușit, după ani de lupte, să aducă pe ordinea de zi a parlamentarilor
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
se lamentează, aparent cu îndreptățire, Pruteanu. Răspunsul este însă: toți cei care vor să acceseze Internetul, unde aproape orice este în engleză! Oricum, într-o economie capitalistă, o firmă are dreptul să-și aleagă cum crede publicul-țintă, de exemplu doar vorbitorii de malgașă, în vîrstă de 15-20 de ani. Cît despre afirmația că "nea Gheorghe" se simte frustrat trecînd prin Piața Unirii, înconjurată de reclame în engleză, aceasta este o susținere fără nici un argument. A făcut dl Pruteanu un sondaj de
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
antologia. Este exclusiv un motiv de bucurie. Al doilea punct esențial ar fi spiritul "alternativ": o situare adecvată în spațiul literar de astăzi. Manifestul pe care Dan Lungu îl citează în prefață poartă o mîndrețe de titlu: De ce un monguz vorbitor să fie mai prejos decît o pisică sau ciorna unui Manifest". Găsim aici spirit ludic amestecat cu o acidă critică a politicilor de tot soiul (mai ales culturale). Clasică revoltă împotriva puterii culturale. Un limbaj care își are puternice rădăcini
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
încă ne desparte, să înlăture prejudecățile și să faciliteze cunoașterea și aprecierea reală, reciprocă”. Au fost acestea, în mare vorbind, și obiectivele Colocviului cu tema „Eu, celălalt”, desfășurat timp de trei zile în cadrul Festivalului, în alternanță cu recitalurile de poezie. Vorbitorii s-au referit la semnificațiile filosofice, politice, socio-istorice, lingvistice și, desigur, literare ale temei, la acestea din urmă oprindu-se în chip special Mircea Martin, care a deschis Colocviul în calitate de moderator al primei sesiuni. Au fost și divagări în expunerile
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
temei, la acestea din urmă oprindu-se în chip special Mircea Martin, care a deschis Colocviul în calitate de moderator al primei sesiuni. Au fost și divagări în expunerile prezentate, alunecări în platitudini lirice, în filosofări pretențioase ori în anecdotică, dar cei mai mulți vorbitori și-au impus să nu trădeze spiritul de rigoare și în mare parte au reușit. Ismail Kadare a vorbit despre capacitatea literaturii de-a elibera conștiințele, astfel cum s-a întâmplat în istorie cu grecii absolviți moral de nimicirea Troiei
Festivalul Internațional „Zile și nopți de literatură” by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/13483_a_14808]
-
intrat inițial în lexicul argoului interlop, de unde să fi fost preluat de argoul tinerilor. Ca în multe alte cazuri similare, adjectivul izolat din sintagme și răspîndit de uzul oral, în contexte adesea ironice și glumețe, are o anume instabilitate semantică, vorbitorii atribuindu-i valori destul de subiective. În Dicționarul de argou al limbii române (1996) de Nina Croitoru Bobîrniche, e înregistrat termenul penalistă „prostituată de duzină”, în vreme ce adjectivul penal, chiar dacă nu devine cuvînt-titlu, apare în multe sintagme: femeie penală („homosexual pasiv”), fetiță
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
hainele penale ce trebuia să le ia înainte de a intra la «țuhaos»” (Ioan Chertiție, Confesiunile unui gardian, 1991, p. 105), dar cuvîntul apare și, injurios, în apelativul „jigodie penală” (id.ib. 106); e clar că adjectivul își poate extinde folosirea, și vorbitorii sînt conștienți de inovații: „ne-am apucat de băut ceai penal; așa numeam apa cu zahăr, că dacă am fi avut și un pic de sare de lămîie ieșea o citronadă în toată regula” (M. Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, 1994
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
care a pornit. Locuitorii Balcanilor, aș îndrăzni să afirm, au uneori o relație specială cu ceea ce s-ar putea numi adevărul. Ei nu-l percep atît de la obiect și de pragmatic ca occidentalii. IK: O, da, nu putem afirma că vorbitorii din această regiune sînt foarte exacți (rîde). Ei au mai degrabă o percepție „artistică” a geografiei, a istoriei, a memoriei, o percepție subiectivă, fantezistă. Dar, asta e, tocmai asta. Ei se află la frontierele mitului, iar mitul și istoria se
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
invocată norma, într-o acțiune de autoreglare lingvistică în care intervine și competiția dintre interlocutori. În Internet, în ciuda unei extreme proliferări a inovațiilor și a erorilor și a unei generale relaxări a normelor, apelurile la corectitudinea lingvistică nu sînt rare; vorbitorii iau asupra lor sarcina corectării reciproce. Rezultat al cunoștințelor dobîndite în școală, competența teoretică relativă în domeniul normativ devine în genere „lingvistică populară”: acționînd împotriva devierii, dar adesea cu argumente atacabile științific, diferite de cele ale specialiștilor. În cazul dat
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
Explicația pragmatică dată salutului corespunde acestei intonații: autoarea consideră că elemente precum apoi, păi, hai atenuează bruschețea întreruperii conversației, funcționînd ca mărci introductive pentru salutul de despărțire: „După cum reiese din exemple, este vorba de exprimarea unei anumite stări sufletești a vorbitorului care, hotărîndu-se să plece, este nevoit să iasă din situația favorabilă interacțiunii lingvistice, să întrerupă conversația. Pentru ca întreruperea să nu se facă brusc și să nu fie interpretată ca o comportare nepoliticoasă, vorbitorul recurge la adverbul apoi sau la interjecția
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
de exprimarea unei anumite stări sufletești a vorbitorului care, hotărîndu-se să plece, este nevoit să iasă din situația favorabilă interacțiunii lingvistice, să întrerupă conversația. Pentru ca întreruperea să nu se facă brusc și să nu fie interpretată ca o comportare nepoliticoasă, vorbitorul recurge la adverbul apoi sau la interjecția hai (hai, la revedere; hai, pa), care constituie elemente de legătură, de trecere spre formula de despărțire” (p. 191). Descrierea e interesantă, dar se potrivește în mai mare măsură construcțiilor cu apoi și
„Hai pa” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13531_a_14856]
-
Rodica Zafiu Domeniul formulelor de salut e probabil mai dinamic decît se crede de obicei, dar vorbitorii înșiși îi percep mai greu transformările: pentru că elementele de bază se conservă, iar cele care nu mai sînt la modă nu dispar imediat. Ca și în cazul numelor de persoană, moda decide frecvența de uz, dar nu elimină definitiv din
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]