99 matches
-
Miroslava este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Balciu, Brătuleni, Ciurbești, Cornești, Dancaș, Găureni, Horpaz, Miroslava (reședința), Proselnici, Uricani, Valea Adâncă, Valea Ursului și Vorovești. Comună Miroslava este situată în partea centrală a județului, în nordul Podișului Bârladului, pe malul drept al Bahluiului, în vecinătatea sud-vestică a municipiului Iași. Este străbătuta de șoseaua de centură a Iașiului, desemnată că șosea națională, cu denumirea de "DN28D
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
aceste meleaguri au fost descoperite în diverse situri arheologice, comuna Miroslava având în componență ei unele dintre cele mai vechi sate atestate documentar din zona județului Iași. Prima menționare documentara a unei localități din arealul comunei Miroslava face referire la Vorovești și datează din anul 1434. Celelalte sate componente sunt atestate după următoarea cronologie: La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Stavnicul a județului Iași, si era formată din satele Miroslava, Uricani, Proselnici, Cornești, Vorovești, Găureni, Balciu
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
referire la Vorovești și datează din anul 1434. Celelalte sate componente sunt atestate după următoarea cronologie: La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Stavnicul a județului Iași, si era formată din satele Miroslava, Uricani, Proselnici, Cornești, Vorovești, Găureni, Balciu, Iezereni, Dancaș, Ciurbești, Valea Lupului și Capu Rediului, având în total 2455 de locuitori. În comuna existau nouă biserici și trei școli cu 86 de elevi. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasă Copou a aceluiași județ
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
-al XVIII-lea. Celelalte opt obiective sunt clasificate că monumente de arhitectură (1833) din Cornești; Biserică de lemn „Sfanțul Nicolae” (1806); (1769), ambele din Ciurbești; casă Anghel (secolul al XIX-lea) din Cornești; biserică de lemn „Sfanțul Gheorghe” (1768) din Vorovești; biserică „Nașterea Maicii Domnului” (1811) din Miroslava; casă Sturza (începutul secolului al XIX-lea) din Miroslava; și (secolul al XVIII-lea) din Proselnici.
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
în partea de nord-vest a orașului, numărând la data inaugurării 866 de familii cu 2.988 de credincioși. În aria de jurisdicție a parohiei se aflau cartierele Nicolina, Frumoasa și C.U.G. și satele Lunca Cetățuii, Miroslava, Scânteia și Vorovești , iar în prezent (2012) parohia îi are în păstorire pe credincioșii din cartierele Nicolina, Frumoasa și C.U.G. și din satele Lunca Cetățuii, Valea Adâncă, Miroslava, Mânjești și Vorovești. În decursul timpului, numărul enoriașilor parohiei a evoluat astfel: Parohia
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
C.U.G. și satele Lunca Cetățuii, Miroslava, Scânteia și Vorovești , iar în prezent (2012) parohia îi are în păstorire pe credincioșii din cartierele Nicolina, Frumoasa și C.U.G. și din satele Lunca Cetățuii, Valea Adâncă, Miroslava, Mânjești și Vorovești. În decursul timpului, numărul enoriașilor parohiei a evoluat astfel: Parohia dispune de o bibliotecă parohială (inaugurată în 1996 la subsolul bisericii) care oferă cărți atât de spiritualitate, cât și de cultură, precum și de o mică librărie cu cărți și obiecte
Biserica Sfânta Tereza a Pruncului Isus din Iași () [Corola-website/Science/311308_a_312637]
-
fratele său Antioh. Cronicarii vremii ni-l arată ca pe un domn foarte popular. "Că așa arăta de bun și de blând - spunea Ion Neculce (cf.Ion Neculce, Letopisețul...) încât tuturor le era ușa sa deschisă și era nemăreț de vorovea cu toți copiii". Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în 1935. Pe lespedea raclei sale este scris următorul text: "„Aici, întors din lunga și pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
Ștefan cel Mare a luat cetatea Crăciunei, cu ținutul tot, din mâinile muntenilor, alipindu-le Moldovei. Mai mult, o interpolare ulterioară cronicii lui Ureche arată că în 1475 "„aducând și pre ai săi boieri și oameni de cinste de au vorovit și au tocmit, de au despărțit din Milcovul cel Mare, o parte de pârâu ce vine pre lângă Odobești și trece de dă în apa Putnei și până astăzi este hotarul țării Moldovei și al Țării Românești acel pârâu ce
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Biserica de lemn cu hramul "Sfântul Gheorghe" din Vorovești a fost construită în 1768 în satul Vorovești din comuna Miroslava (aflată în județul Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Satul
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
Biserica de lemn cu hramul "Sfântul Gheorghe" din Vorovești a fost construită în 1768 în satul Vorovești din comuna Miroslava (aflată în județul Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Satul Vorovești este atestat documentar încă din secolul al
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
a fost construită în 1768 în satul Vorovești din comuna Miroslava (aflată în județul Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Satul Vorovești este atestat documentar încă din secolul al XV-lea, mai exact în anul 1456, în timpul domnitorului Moldovei Petru Aron, apoi a lui Ștefan cel Mare (1457-1504) și a lui Ștefăniță Vodă în anul 1518. Printr-un document din 1578, Petru
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
în timpul domnitorului Moldovei Petru Aron, apoi a lui Ștefan cel Mare (1457-1504) și a lui Ștefăniță Vodă în anul 1518. Printr-un document din 1578, Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei, a înzestrat Mănăstirea Galata (ctitoria sa) printre altele și cu "satul Vorovești cu vii". Satul a rămas în proprietatea mănăstirii și în secolele următoare. Odată cu Mănăstirea Galata, și satul Vorovești este închinat la Locurile Sfinte. Deoarece sătenii începuseră să fugă de pe moșie ca urmare a greutății traiului, în martie 1623, domnitorul Ștefan
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
anul 1518. Printr-un document din 1578, Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei, a înzestrat Mănăstirea Galata (ctitoria sa) printre altele și cu "satul Vorovești cu vii". Satul a rămas în proprietatea mănăstirii și în secolele următoare. Odată cu Mănăstirea Galata, și satul Vorovești este închinat la Locurile Sfinte. Deoarece sătenii începuseră să fugă de pe moșie ca urmare a greutății traiului, în martie 1623, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea a dat o carte domnească călugărilor de la Galata prin care le-a permis să
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
greutății traiului, în martie 1623, domnitorul Ștefan Tomșa al II-lea a dat o carte domnească călugărilor de la Galata prin care le-a permis să își aducă locuitori străini de orice neam, din alte țări și să-i așeze în Vorovești. Aceștia erau scutiți pe timp de 3 ani de orice dări, privilegiu pe care monahii Mănăstiriii Galata îl obțin și sub noul domnitor Radu Mihnea Voievod la 1 decembrie 1623. Călugării de la Galata au înființat pe la jumătatea secolului al XVII
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
timp de 3 ani de orice dări, privilegiu pe care monahii Mănăstiriii Galata îl obțin și sub noul domnitor Radu Mihnea Voievod la 1 decembrie 1623. Călugării de la Galata au înființat pe la jumătatea secolului al XVII-lea Schitul "Sf. Gheorghe" Vorovești ce deservea populația satului. Conform tradiției orale, schitul avea pereți numai din bârne, acoperișul din șindrilă și clopotnița cu patru furci deasupra porții de intrare. Clopotnița a ars în trimpul războiului ruso-otoman. Conform unei plăci de marmură amplasată deasupra intrării
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
Conform tradiției orale, schitul avea pereți numai din bârne, acoperișul din șindrilă și clopotnița cu patru furci deasupra porții de intrare. Clopotnița a ars în trimpul războiului ruso-otoman. Conform unei plăci de marmură amplasată deasupra intrării, biserica de lemn din Vorovești a fost construită în 1768 pe vremea preotului Vasile. Acesta a înființat și o școală începătoare pentru copii satului. S-a păstrat piatra funerară a preotului Vasile (+1846) având inscripție cu caractere chirilice. În decursul timpului, biserica a fost întreținută
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
unui trotuar din beton, repararea ulucelor, burlanelor și dușumelelor, reînnoirea pridvorului, legatul în ancore și vopsitul pereților, zugrăvitul bolților. Cheltuielile s-au ridicat la suma de 30.000 de lei, donați în numerar, cerarea și zile muncă de către enoriașii satului Vorovești, ajutați de localnicii satelor învecinate Uricani, Bogdănești și Brătuleni. Lucrările au fost executate de meșterii T. Popa, N. Carpenschi și Livodaru, ajutați de com. de reparații și de alți enoriași. Biserica a fost resfințită la 18 decembrie 1956 de către protopopul
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
Reparațiile efectuate în anul 1968 s-au efectuat de către meșteri tâmplari și tinichigii locali, ajutați de unii enoriași, și au urmărit aspectele de mai jos: Cheltuielile s-au ridicat la 27.378 lei și au fost suportate de către enoriașii din Vorovești, de unii credincioși din satele Uricani și Valea Ursului și de Arhiepiscopia Iașilor. Biserica a fost resfințită la 15 septembrie 1968 de către protopopul Constantin Andone și de preoții Constantin Barnea, secretar al Protopopiatului Iași și Alexandru Țurcanu, parohul local, în
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
Iași și Alexandru Țurcanu, parohul local, în zilele arhipăstoririi IPS Iustin Moisescu, arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei. În perioada 2002-2005 s-au executat o serie de construcții și dotări mai noi ale Bisericii "Sf. Gheorghe" din Vorovești, prin contribuția enoriașilor. Este vorba de: În anul 2006, în timpul păstoririi preotului Daniel Graur și a epitropului Dumitru Musteață, deasupra intrării în biserică a fost amplasată o placă de marmură cu câteva date istorice referitoare la biserică. Pe placa de
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
iar lumina pătrunde prin 6 ferestre. Catapeteasma bisericii este confecționată din lemn de tei, icoanele fiind pictate în 1918 de un pictor localnic. Biserica dispune de obiecte de valoare artistică cum sunt: În anul 1917 au fost înhumate în cimitirul Vorovești rămășițele pământești a 69 de militari români din Compania a 2-a Subzistență a Armatei I, dintre care 13 identificați și 56 neidentificați. În arhivele Primăriei și ale Bisericii din Vorovești nu au fost găsite liste nominale cu evidenta militarilor
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
sunt: În anul 1917 au fost înhumate în cimitirul Vorovești rămășițele pământești a 69 de militari români din Compania a 2-a Subzistență a Armatei I, dintre care 13 identificați și 56 neidentificați. În arhivele Primăriei și ale Bisericii din Vorovești nu au fost găsite liste nominale cu evidenta militarilor înhumați. Există o informație conform căreia președintele Comitetului regional al Societății "Cultul Eroilor" din acea perioadă a susținut că au fost înhumați 112 militari români în 69 de morminte. O altă
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
nominale cu evidenta militarilor înhumați. Există o informație conform căreia președintele Comitetului regional al Societății "Cultul Eroilor" din acea perioadă a susținut că au fost înhumați 112 militari români în 69 de morminte. O altă relatare despre mormintele eroilor din Vorovești datează din 14 decembrie 1933, fiind făcută de șeful postului de jandarmi Galata, plutonierul Moroșan. Potrivit acelui subofițer, cimitirul din Vorovești avea o suprafață de 9.000 metri pătrați și era îngrijit de biserică, fiind delimitat pe latura nordică de
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
susținut că au fost înhumați 112 militari români în 69 de morminte. O altă relatare despre mormintele eroilor din Vorovești datează din 14 decembrie 1933, fiind făcută de șeful postului de jandarmi Galata, plutonierul Moroșan. Potrivit acelui subofițer, cimitirul din Vorovești avea o suprafață de 9.000 metri pătrați și era îngrijit de biserică, fiind delimitat pe latura nordică de un șanț, iar pe celelalte laturi de salcâmi. În cadrul necropolei mai existau doar 10 însemne de căpătâi ale eroilor români fără
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]
-
doilea război mondial. Acesta a fost construit din inițiativa unor săteni și cu sprijinul Primăriei Miroslava. Slujba de sfințire a fost oficiată de preotul-paroh Daniel-Ionel Graur, împreună cu un sobor de preoți. Pe laturile monumentului sunt înscrise numele eroilor din satul Vorovești căzuți pentru apărarea patriei în cel de-al doilea război mondial: Gheorghe Burada, Vasile Constantinescu, Gheorghe Drănceanu, Gheorghe C. Dumitrașcu, Neculai Florăscu, Toader Gavril, Pavel Grigoraș, Vasile Hriscu, Florea Lău, Petru Mămăligă, Constantin Musteață, Neculai Musteață, Constantin Mutihac, Constantin Ghe
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]