453 matches
-
de literatură română veche, II, coordonatori I. C. Chițimia și Stela Toma, Cluj-Napoca, 1989, p. 106. • Ștefan S. Gorovei, Fragmente pentru o antropologie socială (Moldova secolului XVII), în „Acta Moldaviae Meridionalis“, XII-XIV, 1990-1992, p. 167. UN NOU DOCUMENT CU PORTRETUL VOTIV AL LUI MIRON VODĂ BARNOVSCHI Petronel Zahariuc „Era la hirea sa Barnovschii vodă foarte trufaș și la portul hainelor mândru, iară la inimă foarte direptu și nelacom și blându. Mănăstiri și beserici câte au făcutu, așea în scurtă vréme, nice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
viața sa, înainte de năprasnica sa moarte, care l-a lovit, înaintea „curții împărătești“, la 22 iunie/2 iulie 1633. Chiar în ctitoria sa ieșeană, Adormirea Maicii Domnului (cunoscută astăzi sub numele ctitorului), ridicată și închinată la Patriarhia de Ierusalim, tabloul votiv demult s-a destrămat, iar ceea ce avem astăzi nu este decât o recompunere modernă, făcută cândva în secolul al XIX-lea2, după descrierea chipului domnului făcută de Miron Costin și după bănuite asemănări cu chipurile care s-au păstrat ale contemporanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
iar ceea ce avem astăzi nu este decât o recompunere modernă, făcută cândva în secolul al XIX-lea2, după descrierea chipului domnului făcută de Miron Costin și după bănuite asemănări cu chipurile care s-au păstrat ale contemporanilor săi. Despre vechiul portret votiv a lăsat o urmă Paul de Alep, care a scris: în naos se afla „chipul voievodului Barnovschi, ctitorul acestei • Miron Costin, Letopisețul Țărâi Moldovei, în Opere, ediție critică cu un studiu introductiv, note, comentarii, variante, indice și glosar de P.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
jumătate a secolului al XVI-lea în stăpânirea unei rude a Vitolteștilor, Ieremia Movilă 5, iar de aici în stăpânirea familiei Movileștilor, cu care Miron vodă Barnovschi a avut relații de rudenie 6. Totuși, prin vremuri a răzbit un portret votiv, chiar în două exemplare, acesta fiind de fapt izvorul istoric al acestor rânduri. Un exemplar a fost semnalat în 1958 de Nicolae Grigoraș, care a dezvăluit că pe colțul unui hrisov, din 9 decembrie 1627, este miniat portretul lui Miron
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și volumul XIX din colecția Documenta Romaniae Historica, îngrijit de Haralambie Chircă, unde actul este publicat în transcriere slavonă și traducere românească, după originalul păstrat la Muzeul din Suceava, dar nu se spune nimic despre decorul actului sau despre portretul votiv. Astfel că au mai trecut 20 de ani, până când Marina Ileana Sabados a comentat miniaturile cu care a fost împodobită această „carte“ domnească 9. • Călători străini despre Țările Române, vol. VI, îngrijit de M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru și Mustafa Ali
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 330-332. • Mitropolitul Anastasie Crimca (1600-1629), în MMS, an. XXXIV, nr. 3-4, 1958, p. 307. • Documenta Romaniae Historica, seria A. Moldova, XIX, vol. întocmit de Haralambie Chircă, București, 1969, p. 351-352, nr. 266 (în continuare: DRH). • Un document cu portretul votiv de la voievodul Miron Barnovschi, în SCIA, seria artă plastică, t. 29, 1982, p. 55-57; eadem, Un document cu portretul voievodului Miron Barnovschi și câteva observații privind arta miniaturii în actele emise de cancelaria moldovenească în prima jumătate a secolului XVII
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
jumătate a secolului XVII, în AIIAI, XXIII/1, 1986, p. 255-262. Până la descrierea făcută acestui hrisov s-au scris multe studii și cărți despre hrisoavele cu ornamente și miniaturi emise de cancelaria Țării Românești 10, dintre care trei cu tablouri votive ale domnilor munteni: unul de la Radu vodă Mihnea și alte două de la Matei vodă Basarab. Într-una dintre aceste lucrări, observându-se lipsa acestui fel de hrisoave în Moldova, s-a spus: „cancelaria Moldovei e și în această privință mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de-al doilea portret, așezat în colțul din dreapta sus a pergamentului, pe un fond de culoare albastră, „perechea“ aceluia de pe actul din 9 decembrie, l-am descoperit acum patru ani, în zilele în care am redactat o comunicare despre portretul votiv al lui Ștefăniță vodă Lupu, miniat pe un hrisov din 22 martie 1660, hrisov descoperit de cercetătorul Florin Marinescu în Arhiva mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos 15. Acum patru ani am văzut cel de-al doilea act de la Miron Barnovschi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
culori galbene, albastre și aurii. La mijloc sus • semiluna în auriu. În colțul din dreapta e portretul domnului ținând în mână o biserică. Tot acolo inscripția «Miron Barnovschi Moghila voievod»“19 (fig. 2). Înainte de a trece la descrierea hrisovului cu portretul votiv al domnului moldovean, credem că sunt utile câteva informații despre actele de cancelarie similare din Țara Românească. La sud de Carpați, Matei al Mirelor, Luca din Cipru și alți miniaturiști au folosit, pentru actele ornamentate și miniate, modelul bizantin. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
DRH, B. Țara Românească, vol. XXXI, vol. întocmit de Violeta Barbu, Constanța Ghițulescu, Andreea Iancu, Gheorghe Lazăr, Oana Rizescu, București, 2003, p. 96-100, nr. 86. domnești se îndepărtează de modelul stabilit în vremea lui Radu Mihnea, vădind influențe ale tabloului votiv din pictura murală. În Moldova, cele două acte de la Miron Barnovschi urmează formularul diplomatic moldovenesc, complet diferit de acela folosit de Matei al Mirelor pentru dania pe care a făcut-o Radu Mihnea mănăstirii sale. De asemenea, miniatura și forma
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a mai păstrat un act asemănător, din 11 mai 1660, prin care domnul întărește mănăstirii Hlincea, metoh la Arghirocastro, stăpânirea asupra satului Hlincea și a 15 poslușnici, numai că editorul a omis sau actul, într-adevăr, nu are portretul votiv al domnului 22. Portretul lui Miron vodă Barnovschi a fost așezat, pe actul din 12 decembrie 1627, în colțul din dreapta sus. Domnul este reprezentat în picioare, semiprofil, ținând în mâna dreaptă chivotul, iar mâna stângă un hanger de culoare cărămizie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unei convenții iconografice, chiar dacă nu s-au păstrat prea multe știri • Paul Mihailovici, Documente moldovenești găsite la Constantinopol (1462-1755), în CI, Iași, X-XIII, 1934-1936, nr. 2, p. 51-54, nr. 32 (după descrierea editorului actul are un decor asemănător, cu excepția portretului votiv); o nouă ediție a acestui act, după facsimilul dat de Paul Mihailovici, în Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. I, Acte interne (1408-1660), ed. de Ioan Caproșu și Petronel Zahariuc, Iași, 1999, p. 531-534, nr. 482. din veacul al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
XVIII-lea sau din primii ani ai veacului al XIX-lea“29. De asemenea, se mai pot observa câteva ferestre, dintre care unele au fost zidite în vremea unor reparații ulterioare. Întorcându-ne la decorația documentului ce adăpostește acest portret votiv, remarcăm decorul fastuos al invocației simbolice, care, prin prezența mâinii, ținând vrejul ramificat, trimite la sursa de inspirație - manuscrisele miniate în această vreme. Pe acest drum nu a fost greu să se găsească și mediul artistic care a făcut posibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să o scrie), a cărei sursă de inspirație pentru decor pare a fi semnătura sultanilor otomani - tugra - pe care vodă și artistul o văzuseră în josul actelor primite de la sultanul otoman (fig. 3). Acest vechi document, comentat de noi din pricina portretului votiv, întărește încheierile la care a ajuns Marina Ileana Sabados, ca și opinia, demult exprimată, că vremea lui Miron Barnovschi formează o epocă artistică de sine-stătătoare32 în arta medievală românească. • G. Balș, Bisericile moldovenești din veacurile al XVII-lea și al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ei, Dimitrie, va ajunge și el cneaz), pe Petru (mort în 1480) și pe Alexandru (care va răposa și el în 1496). Evdochia - al cărei chip împodobit cu o coroană așezată peste un văl pe care îl întrezărim în tabloul votiv de la biserica Mitropoliei din Iași - a murit în 1467 (și cronicarul consemnează: „Pre aceia vréme, noemvrie în 25, s-au pristăvit Evdochia, doamna lui Ștefan-vodă”). Câțiva ani mai târziu, la 14 septembrie 1472, Ștefan cel Mare s-a căsătorit cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de mari dureri (avea - va consemna Gavriil Protul în Viața patriarhului Nifon - o „boală groaznică și cumplită”, a fost cărat într-un rădvan (după alții - căruță) alături de el ne-o putem imagina pe Doamna Cătălina, așa cum este înfățișată în tabloul votiv de la Mănăstirea Kremikovți din Bulgaria, pe care l-am evocat, în haine „de fiecare zi”, îmbrăcată într-o rochie lungă din stofă roșie 91) și dus dintr-un loc într-altul spre a-și exercita autoritatea și din mănăstire în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de zestre, cu condiția ca donatoarea să-l stăpânească până ce va muri). Cu numele lor începe pomelnicul mănăstirii - Pahomie, Salomina - și continuă cu cele ale fraților marelui ban (Pârvul, Danciul, Radu) și ale altor rude (multe voievodale), iar pe tabloul votiv o inscripție în slavonă atestă schimbarea de identitate: „župan Barbul; prěmenova ime imu Pahomie” - Jupan Barbul, i s-a schimbat numele în Pahomie 258. Când se hotărau să părăsească „valurile acestei lumi”, boierii se „tundeau întru monahi” adesea în mănăstirile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după ce fusese însurat și făcuse copii (unul dintre ei, ajuns clucer, purtând numele de Teodosie). Chipuri. Veșminte. Glasuri Picturi, portrete „promoționale”, broderii, miniaturi Specialiștii în istoria artei presupun - pe bună dreptate, cred - că în alcătuirea ansamblurilor picturale ce compun tablourile votive în care este prezent, Voievodul Mircea Ciobanul (figura lui apare astăzi doar în bisericile împodobite cu zugrăveli în vremea domniei fiului său Petru cel Tânăr) și, deopotrivă, în conturarea „mesajelor ideologice” transmise de aceste compoziții 267 se simte amestecul Doamnei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a autorității domnești (deasupra capetelor lui Mircea Ciobanul, ale lui Petru cel Tânăr și al Doamnei Chiajna zboară, cu sulițe și coroane în mâini, îngerii care încoronează - tema a apărut în 1542-1543 în paraclisul bolniței Mănăstirii Cozia [unde, în tabloul votiv, pictat de David și de fiul său Radoslav, niște sud-dunăreni, poate, Radu Paisie - Petru -, Doamna Ruxandra și Marco, fiul lor, au deasupra îngeri încoronatori] - subliniind sorgintea divină a învestiturii 272), la Mănăstirea Tismana, ctitorie voievodală, în biserica pictată în 1564
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fereastră...?”), menite să mai albească o piele uneori cam smeadă - constata François de Pavie 301 - sau, dimpotrivă, să le îmbujoreze chipul, să le înroșească buzele și să le rumenească obrajii 302. în costumele de ceremonie, alături de soții lor, în tablourile votive. Convenția înseamnă tradiție. Lângă soții lor, Voievozii, ce concentrau în aparițiile lor puterea și autoritatea de a o exercita (și de care uneori nu se despărțeau, în imagini, nici după ce aceștia nu mai erau în viață; tabloul votiv de la Schitul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în tablourile votive. Convenția înseamnă tradiție. Lângă soții lor, Voievozii, ce concentrau în aparițiile lor puterea și autoritatea de a o exercita (și de care uneori nu se despărțeau, în imagini, nici după ce aceștia nu mai erau în viață; tabloul votiv de la Schitul Ostrov îi cuprinde pe Neagoe Basarab, Doamna Despina Milița, Theodosie și Ruxandra, iar pisania - pusă în 1760, dar reproducând, verosimil, un text mai vechi - spune că „Această Sfântă biserică făcutu-o-au Io Neagoe Basarab și doamna Despina
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Io Neagoe Basarab și doamna Despina, luna iulie 30, văleat 7030 [1522]”, deși Voievodul se stinsese cu un an mai înainte), Doamnele în haine de ceremonie (care le ofereau prestigiu și fixau o ierarhie a vizualului), așa cum apar în tablourile votive din bisericile zidite de Domni - participau la concretizarea aparenței înveșmântate 303, un complex cu o incontestabilă capacitate de reprezentare, cu forță simbolică vădită. Vestimentația era unul dintre indiciile fundamentale ale ansamblului de conveniențe, hainele, semn stratificat al învelișului social, dar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
memoriul” De situ Transylvaniae, Moldaviae et Transalpinae 308, un veac mai târziu ambasadorul polon Stanvistaw Oświecim 309 și Paul de Alep, însoțitor al patriarhului Macarie al Antiohiei. Ultimul a avut privilegiul să le vadă și pe unele dintre „modelele” tabloului votiv de la Mănăstirea Trei Ierarhi, pe care îl descrie: „în spatele său [al Domnului Vasile Lupu] este soția sa, care e Cercheza Doamna [Ecaterina Cercheza sau circaziana - nota ed.], îmbrăcată cu o haină de brocart de aur și de samur, cu giuvaierurile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Românești privea, la început în veacului al XIV-lea, în materie de vestimentație, către Apus - probabil prin mijlocire ungurească 313. Doamnele Basarabilor, care s-au îngropat la Argeș, în biserica Sf. Nicolae, credincioase Bizanțului, nu disprețuiau, însă, moda apuseană. Tabloul votiv ne arată o soție de Voievod (prima care și-a lăsat chipul într-o frescă de biserică) care poartă „o scumpă și bogată haină, în înfățișare bizantină, iar pe cap are aceeași coroană înaltă ca a soțului ei, cu flori
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și fir de aur ori cu broderii complicate (cum apare Doamna Maria Voichița - cu caftane și ferezii de brocart și mătase, în haine divine tivite cu blană ce acopereau rochii cu ceaprazuri de fir și nasturi de aur - în tablourile votive de la Pătrăuți, din biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi, la Sfântul Gheorghe din Hârlău ori Sf. Ilie de lângă Suceava), respectând acea scară a culorilor ce semnifica o ierarhie, veșmintele Doamnelor erau impunătoare. Pe epitrahilul brodat cu fir de aur și mătase
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]