419 matches
-
în ochii mamei ei rămăsesera tot niște puișori neajutorați. Efortul mamei lor, pe zi ce trecea era tot mai mare deoarece puii erau „copii voinici“ și odată cu timpul, cerințele lor crescuseră. Aveau nevoie de mai multă hrană. Într-o zi, vrăbiuța plecase ca de obicei să caute mâncare... dar nu mai ajunsese la cuib la timp... iar puii neliniștiți se întrebau unde putea fi mama lor. Trecuse și amiaza și vrăbiuța încă nu sosise acasă. Spre seară, văzând că mama lor
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
crescuseră. Aveau nevoie de mai multă hrană. Într-o zi, vrăbiuța plecase ca de obicei să caute mâncare... dar nu mai ajunsese la cuib la timp... iar puii neliniștiți se întrebau unde putea fi mama lor. Trecuse și amiaza și vrăbiuța încă nu sosise acasă. Spre seară, văzând că mama lor încă nu mai venea, puii se hotărâseră să meargă să o caute. Habar nu aveau care era traseul ei zilnic în căutarea hranei. Ei nu știau că mama lor nu
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
sau cu o aripă rănită, nu băgaseră puii de seama. Acum când s-a stins, dându-și ultima suflare pentru ei, în agonia morții, gândul ei se afla acolo, la puii ei, la căldura cuibului. *** Desigur, vă întrebați dacă povestea vrăbiuței este adevărată sau nu deoarece nu ați auzit până acum poveste asemănătoare. Nu știu să vă spun dacă povestirea mea este adevărată, dar vă pot spune că ea seamănă foarte mult cu povestea unor copii din zilele noastre. Vrăbiuța din
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
povestea vrăbiuței este adevărată sau nu deoarece nu ați auzit până acum poveste asemănătoare. Nu știu să vă spun dacă povestirea mea este adevărată, dar vă pot spune că ea seamănă foarte mult cu povestea unor copii din zilele noastre. Vrăbiuța din povestirea mea poate fi asemănată cu multe mame care muncesc aleargând de dimineață până noaptea să aducă fericire și bunăstare în viața copiilor lor. Dar de multe ori, noi mamele, uităm că puișorii noștri au crescut și nu mai
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
să uite că respectarea responsabilităților și munca, fac din ei oameni de calitate. Însă, orele în număr cât mai mare petrecute în fața televizorului și a computerului anihilează echilibrul moral și psihic cu care au fost înzestrați. Povestirea mea tristă despre vrăbiuță, ilustrează agonia unei mame sau a părinților și nepăsarea copiilor care sunt crescuți fără nicio responsabilitate. Nu este de mirare că foarte mulți elevi au note scăzute la școală iar când ajung în viață devin frustrați din orice detaliu neînsemnat
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
dau târcoale. Copii, respectați-vă părinții, respectați-vă mama și când veți ajunge mari, veți fi o binecuvântare pentru aceștia, pentru familie și societatea în care trăiți. --------------------------- Ligia-Gabriela JANIK Aldingen, Germania 1 august 2014 Referință Bibliografică: Gabriela JANIK - POVESTEA UNEI VRĂBIUȚE / Ligia Gabriela Janik : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1313, Anul IV, 05 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ligia Gabriela Janik : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
-i avantajele în cantabilitate, muzicalitate, armonie. Când experimentează și alte ritmuri, moderne, efectele de cantabilitate au ceva din muzicalitatea naturală a lui George Topârceanu: „Pomii toți au înflorit./ Este primăvară!/ Vietățile-au ieșit/ Toate, pe afară (...)// Stau pe o terasă/ Vrăbiuțe zgribulite,/ Foarte-ngrijorate:/ - Rândunelele sosite/ Oare-s înghețate?...” (Capriciu de primăvară). Mai mult decât oricine, Olimpia Sava își dezvăluie sufletul în aceste poeme pentru copii, un suflet scăldat în inocența eternă a vârstei de aur a copilăriei. Din acest substrat
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ASPERSORUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului pe gazon se-nvârte roată aspersorul ce asudă într-un parc și strică toată liniștea când iarba udă vrăbiuțele sub picuri își clătesc de zor penajul trei bătrâne cu baticuri își mai povestesc necazul din tufișuri curg domol picăturile de apă un hulub fugit din stol dintr-o frunză se adapă cerne împrejur fântâna picături pe fiecare un cățel
ASPERSORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384518_a_385847]
-
Da, dar numai eu răspund - spuse turcul - și mi-e frică. Dacă răspundeam toți patru, nu te mai sâsâiam atâta, îți luam tot. Deci cât face? — Considerați c-a fost cinstea mea - spuse grecul. Abia dac-ați ciugulit câte ceva, ca vrăbiuțele. Fără ironii! - zise turcul. Vrăbiuță e mă-ta. Pe mine nu mă faci vrăbiuță. Te mai întreb o dată: cât costă? — Socotind și rachiul, doi galbeni - zise Georgios. — Mult - spuse turcul. Enorm. Doi galbeni pentru niște măsline și-o șuncă împuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse turcul - și mi-e frică. Dacă răspundeam toți patru, nu te mai sâsâiam atâta, îți luam tot. Deci cât face? — Considerați c-a fost cinstea mea - spuse grecul. Abia dac-ați ciugulit câte ceva, ca vrăbiuțele. Fără ironii! - zise turcul. Vrăbiuță e mă-ta. Pe mine nu mă faci vrăbiuță. Te mai întreb o dată: cât costă? — Socotind și rachiul, doi galbeni - zise Georgios. — Mult - spuse turcul. Enorm. Doi galbeni pentru niște măsline și-o șuncă împuțită? Cum a fost șunca, băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
patru, nu te mai sâsâiam atâta, îți luam tot. Deci cât face? — Considerați c-a fost cinstea mea - spuse grecul. Abia dac-ați ciugulit câte ceva, ca vrăbiuțele. Fără ironii! - zise turcul. Vrăbiuță e mă-ta. Pe mine nu mă faci vrăbiuță. Te mai întreb o dată: cât costă? — Socotind și rachiul, doi galbeni - zise Georgios. — Mult - spuse turcul. Enorm. Doi galbeni pentru niște măsline și-o șuncă împuțită? Cum a fost șunca, băieți? - se-ntoarse șeful spre ieniceri. — Putea de trăsnea - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bine? — E bine - răspunse grecul. — Ba nu e bine - zise turcul - asta înseamnă că ești mulțumit și vrei să mă-nșeli. Cum adică? Eu vreau să-ți plătesc ca tot omu’ și matale ba ne faci cinste, ba ne faci vrăbiuțe... Păi mie îmi faci tu cinste mă, mie? - își arătă turcul pieptul. îți arăt eu imediat cinste... Jurnal de bord ai? — Am - făcu Georgios alb ca varul. Dă-l încoace - zise turcul - să-ți scriu eu câteva acolo, să vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
DAN TOMORUG HOTARUL ZEILOR Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României TOMORUG, DAN Hotarul zeilor / Dan Tomorug. Iași : Junimea, 2015 ISBN 97897337-1821-5 821.135.1-31 Redactor: Ioan Holban Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Coperta colecției: Vasilian Doboș Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Păcurari nr. 4 (Fundațiunea Universitară Regele Ferdinand BCU Mihai Eminescu) Iași, cod 700511 tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com Vă invităm să vizitați site-ul editurii, la adresa www.editurajunimea.ro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu teamă Fermín, consternat. — Răposat nu, slavă Domnului. Am oftat, ușurat. Don Federico locuia cu mama lui, octogenară și complet surdă, cunoscută În cartier drept Pepita și faimoasă Întrucît slobozea niște vîntozități de uragan care făceau să se prăbușească năucite vrăbiuțele din balcon. Nici nu-și Închipuia Pepita că Federico al ei - continuă profesorul - Își petrecuse noaptea Într-o celulă Împuțită, unde un orfeon de pești și de cuțitari și l-au disputat ca pe-un tîrfoi de sărbătoare pentru ca mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rânduri, creându-ne acea senzație de dej"-vu, deși am fi putut să le fi observat și singuri înaintea „Umbrei...” Singur - pe faleză ninge doar pentru mine * Întâi ne-am privit - și apoi șopârla trece-ncet cărarea * străduță-n Constanța - vrăbiuța are cuib în cireșul japonez Unui visător îi place să se plimbe singur prin ploaie sau pe ninsoare, plimbare care poate să prilejuiască reflexii inedite sau întâlniri neașteptate iar o vrăbiuță zglobie stabilește în nume propriu o punte peste continente
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
și apoi șopârla trece-ncet cărarea * străduță-n Constanța - vrăbiuța are cuib în cireșul japonez Unui visător îi place să se plimbe singur prin ploaie sau pe ninsoare, plimbare care poate să prilejuiască reflexii inedite sau întâlniri neașteptate iar o vrăbiuță zglobie stabilește în nume propriu o punte peste continente de la arhipelagul nipon, patria lui Basho, la pontul Euxin (unde locuiește autorul). Este și o dovadă peremporie a talentului dar și a modestiei cu care lucrează asupra poemelor și ni le
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
soare și nou val de viorele, Ce-și culeg din cer culoare, să dea lumii-acum și ele Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește făcând cerului oglindă, Sălcioara înflorește chiar în faldurile sale... Glastre-nțelegând tot tâlcul par a-nmuguri în
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
să sară în aer , să explodeze! - Cum așa ? - Păi, parcă era tăiată în piatră : o piatră intangibilă! - O statuie... - O statuie intangibilă! - O piatră în creștere... - O statuie în devenire!...O piatră, o statuie care țopăia toată ziua! Ca o vrăbiuță! Vorbele bunicii îmi aduc din memoria afectivă pasărea măiastră a lui Brâncuși. Și, în același timp , vorbele : - J`ai senti que j`ai touche la au neant! Costel Zăgan, DEȘERTUL DE CATIFEA (121) Referință Bibliografică: CONSĂTEAN CU O ZEIȚĂ (5
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363076_a_364405]
-
soare și nou val de viorele, Ce-și culeg din cer culoare, să dea lumii-acum și ele Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește făcând cerului oglindă, Sălcioara înflorește chiar în faldurile sale... Glastre-nțelegând tot tâlcul par a-nmuguri în
ANOTIMPURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363472_a_364801]
-
șirul de cocori Pe cer ai lăsat doar nori Bar,bar, bar ce frig se face, Pun pe mine trei cojoace! Ai plecat, ți s-a șters urma Și de-atunci ploua întruna În pomii goi pe crenguțe Plâng întruna vrăbiuțe. Vremea-i ca să închid ușa Și să mă joc cu păpușă Până-n dalba primăvară Când iar voi fugi pe-afară. Micul gospodar Cu o cretă-mi fac ogor, Apoi îmi iau un tractor Du-du-du în lung și-n lat La
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți, măi micii, Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard cioară privește Stând alăturea de pui I-ar înscrie -‘n clasa-‘ntâi, Dar școală de ciori lipsește. Râde-n gard o vrăbiuța Sporindu-i mai mult amarul, Eu încep abecedarul Cu stăpâna cea micuța. Brădulețul A apărut din senin, M-am cam și mirat puțin, Cum el singur, din pădure, O porni în lume, aiure. Deși cam pipernicit, Eu pe loc l-
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
sunt scurte și chiar de cerul îmi dăruiește ultimii stropi de ploaie, de parcă ar dori să-mi spună, că acolo la el, totul este în regulă și că nu m-a uitat că eu aici, exist... După ploaia călduță apar vrăbiuțele și încep zvăpăiala pe suprafața ierbii, zburând încoace și încolo, ca apoi să-și reia mulțumite zborul înapoi spre Cerul lor... Ce mult mi-aș dori să pot zbura și eu precum aceste vrăbiuțe...! Imi întreb...gândul, precum aș întreba
ALUNGĂ ÎNDOIALA! de DOINA THEISS în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363265_a_364594]
-
aici, exist... După ploaia călduță apar vrăbiuțele și încep zvăpăiala pe suprafața ierbii, zburând încoace și încolo, ca apoi să-și reia mulțumite zborul înapoi spre Cerul lor... Ce mult mi-aș dori să pot zbura și eu precum aceste vrăbiuțe...! Imi întreb...gândul, precum aș întreba un străin ce merge alături de mine: -Poți să-mi spui de ce nu pot și eu să zbor? -Aripile tale au fost rupte cu mult timp în urmă...! Cum de ai uitat? Increderea în tine
ALUNGĂ ÎNDOIALA! de DOINA THEISS în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363265_a_364594]
-
părinții Suzanei erau amândoi unguri, dar locuiau la Košice, în Cehoslovacia. După ce au terminat de servit cina, fetele se delectau și ele cu un vin Murfatlar alb, la trei sferturi și discutau între ele. Erau vesele și gălăgioase, ca niște vrăbiuțe pe o creangă. În sfârșit, orchestra ne-a invitat la dans și a început cu un tangou languros. Grăbit să nu-mi invite altcineva fata preferată, cu trandafirul roșu în mână, m-am apropiat de masa lor, adresându-mă fetei
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
părinții Suzanei erau amândoi unguri, dar locuiau la Košice, în Cehoslovacia. După ce au terminat de servit cina, fetele se delectau și ele cu un vin Murfatlar alb, la trei sferturi și discutau între ele. Erau vesele și gălăgioase, ca niște vrăbiuțe pe o creangă. În sfârșit, orchestra ne-a invitat la dans și a început cu un tangou languros. Grăbit să nu-mi invite altcineva fata preferată, cu trandafirul roșu în mână, m-am apropiat de masa lor, adresându-mă fetei
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]