201 matches
-
Deggel l-a privit misterios și i-a răspuns: — Este tulpina unui trandafir de piatră. I-am rupt-o. Vultur-în-Zbor s-a simțit prost. Punând o asemenea întrebare se expusese ridicolului răspunsului. Bagheta era folosită la demonstrațiile ocazionale de talent vrăjitoresc ale lui Deggle. Individul stătea în picioare, cu nasul lui coroiat, întunecat la chip și învelit într-o mantie neagră, și făcea vrăji din nimic. Până și Vultur-în-Zbor era impresionat de demonstrațiile lui și-l displăcea și mai tare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Melissa, rămasă în urmă a folosit acest prilej pentru a cutreiera palatul, la adăpostul inelului său. Ea a desfăcut, unul după altul, toate talismanele și toate farmecele pe care le-a găsit, sfărâmând pecețile,arzând chipurile și desfăcând toate nodurile vrăjitorești. Apoi trecând peste câmpii, ea a descântat toate victimele prefăcute în copaci, fântâni, bolovani sau animale. Văzându-se dezlegați de vrajă, toți cavalerii aceștia au jurat recunoștință veșnică eliberatoarei lor. Apoi, cu toții s-au grăbit spre pământurile bunei Longestilla de unde
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
le dezvăluie natura rea. A examinat și trupul lui, să găsească astfel de semne, dar nu le-a găsit. Chiar dacă arată ca un vrăjitor și spunând acestea se referă la pielea lui albă și la arma lui care aruncă substanțe vrăjitorești de la distanță în oameni, aparențele pot fi înșelătoare. Se întâmplă ca uneori să te înșeli în privința tovarășilor de călătorie, să nu iei măsurile potrivite împotriva magiei sau să adormi în locuri periculoase. Spiritele pot intra în trupul tău gol, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de lucruri și mici vietăți. Îi Învățaseră trucurile pe dinafară. Trecuse vremea când, cu muci la nas și cu creierii Înfierbântați, furau ouă din cuibare ca să intre la circ. De-acuma erau băieți mari, nu Îi Încântau cu nimic mișcările vrăjitorești ale marelui mag, mai ales că Își dăduseră seama că ăla făcea scamatoriile mai mult beat. De-acuma, circul era numai pentru cei mici. Aveau, totuși, un mic regret că dăduseră circul pe zbor: nevasta circarului apărea pe scenă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o luă spre casă. Pe drum Îl potopi o nedumerire care Îl zăpăci și-l aruncă În Îndoieli: de ce nu-i pusese nimeni și lui o poreclă? * * * Nu departe de locul unde fioroasa Vale a Puțului - sălașul Sfintei cu puteri vrăjitorești - spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă, se afla Valea Morii. În adâncul ei, tupilat, liniștit și tulbure zăcea Eleșteul. Pe vremuri, fusese săpat după voința unui boier cu destul noroc În viață - plecase În străinătate cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de lemn din marginea satului, acolo s-a oprit Vasile. Să-și îndrepte pălăria! de necrezut, să-și îndrepte pălăria. Luna era aurie și netedă, domnul Vasile Musaca, albit ascuțit, ca și cum îndeplinea o misiune prea aspră pentru înaltele sale puteri vrăjitorești. Un ultim pas, până la dunga taluzului betonat, la gura de vărsare. Aliniate, coloane de torțe îl așteptau, îl primeau. Torțe subțiri lunguiețe, poate doar niște lumânări, care păreau niște torțe. Zâmbea Vasile. Când a luat torța lumânare dinmâinile primului, zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Sheng și Mao. Cumva, ea simte că nu va fi capabilă niciodată să spargă acest cod. O pereche stranie de prieteni, se gândește. Cândva, Mao l-a descris în glumă pe Kang Sheng drept un templu mic care produce vânt vrăjitoresc. Kang Sheng știe exact ce anume vrea Mao și îi oferă. Poate fi distrugerea unui rival politic sau aranjarea unei nopți cu o amantă. Ea e mulțumită de momentul respectiv. Pentru asta, își asumă meritele. Căci ea e cea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu nările... Pe urmă ieșeam de acolo, și ea era prima care-mi diseca anatomic cu sarcasm și ranchiună religiozitatea profundă, orgiastică a acelei lente dăruiri de sine, săptămână de săptămână, lună de lună, Întru ritul carnavalului. Tot atât de tribal și vrăjitoresc, zicea ea cu ură revoluționară, ca și riturile fotbalistice, unde-i vezi pe dezmoșteniți cheltuindu-și energia combativă și sentimentul revoltei, pentru a practica descântece și făcături și a obține de la zeii unei lumi, oricare ar fi ea, moartea fundașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de exemplu, nu-mi spune nimic, trebuie ceva care să amintească de cu totul altceva...” „Isis Dezvăluită”, am zis eu. „Isis Dezvăluită! Sună bine, bravo, Casaubon, e ceva aici din Tutankamon, din scarabeul piramidelor. Isis Dezvăluită, cu o copertă așa, vrăjitorească, dar nu mult. Și-o ținem așa. Pe urmă vine cea de-a doua legiune, cei care cumpără. Ei, bine, prieteni, voi Îmi spuneți că Manuzio nu se interesează de cei care cumpără. Dar ce, e oprită de medic? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În care e pe cale să se petreacă o transformare. Dacă ai scoate numai puțin capul afară din cabină, ai vedea În penumbră obiectele care astăzi, mai devreme, Îți păreau nemișcate agitându-se ca niște umbre eleusine printre aburii unei apariții vrăjitorești. Cam așa fusese și seara de la castel: luminile, surprizele de pe parcurs, cuvintele pe care le auzeam, iar mai târziu, bineînțeles, fumul de tămâie, totul conspira la a mă face să cred că visam ceva, dar Într-o formă anormală, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Fratelui, de la numai câțiva pași: ... și v-aș ruga să observați calitatea excepțională a materialului acestor săbii originale! Oțel de Toledo, secolele cincisprezece-șaisprezece. Armurierii de acolo au rămas vestiți, din Europa și până în îndepărtata Arabie, pentru capacitatea lor naturală, aproape vrăjitorească, de a percepe clipele exacte, când trebuiau realizate diferitele etape de călire a miezului de fier și de carbon. Tradiția orală atribuia efecte miraculoase și cufundării, mai mult sau mai puțin ritualice, a metalului încins la roșu, în apele miticului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ceva în mine, ceva care crește ca o buruiană otrăvitoare. E degradant să mă las atât de copleșit! Probabil că ea mă urăște. Și, pe de altă parte, pe mine mă sperie, pare o fată nefastă, un fel de păpușă vrăjitorească, aduce nenoroc, un blestem care-mi înveninează fericirea și libertatea. El m-a mințit și lucrul ăsta e atât de nedrept și de condamnabil. Dar dacă mă supăr pe el și-i scriu o scrisoare furioasă, dacă-i scriu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ajuns un fanatic al auzului. Pe cât eram de absorbit în tinerețe de rotirea vizuală a vulturului pe culmi de munte, de negrul-verde uriaș al pădurii, pânzăria cascadelor, strălucirea macilor în câmpurile de grâu, arhitecturile mirifice ale flăcărilor în sobă, sticlirea vrăjitorească a ciupercilor otrăvitoare sub frunzișul umed, urmărirea norilor de sub umbra nucului, ori de lumina mierie alunecând durduliu, ca la Sadoveanu, pe „tăpșanele prăvălatice“, pe atât de tare am ajuns un rob al îngenunchierilor auditive din preajma Paștilor. Atunci, la țară fiind
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mașinii. Hedrock îi observă în tăcere, conștient de deprimarea lor intensă, anormală. Lângă el se afla Peter Cadron, care-i șopti: - Aproape că a venit timpul unui nou balans. Hedrock dădu din cap și, încet, în timp ce urmărea cu privirea mecanismul vrăjitoresc care plutea împreună cu învelișul său vacuumatic, absorbția aceea i se comunică și lui. Era o hartă a timpului. O hartă de linii întrețesute atât de fin încât păreau să se onduleze ca valurile de căldură într-o zi toridă. Teoretic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a da înapoi. Cu o singură mișcare, bine sincronizată, Hedrock își îndoi degetul și-și schimbă poziția mîinii pentru a primi raza materializată pe un plan invizibil de inelul-pistol de pe deget. Nu era un revolver de duzină, acest produs nevăzut, vrăjitoresc, ci unul dintr-o serie specială, care nu se vindea în magazine, nu era expus în vitrine și nici nu era folosit decît în cazuri extreme. Trăgea instantaneu pe o frecvență dincolo de limitele vederii oamenilor; și întrucît mușchii inimii generalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
treci, te rog, pe la Perju, că ieri am uitat la el niște oase... - Și-ai trecut? - Cum să trec? Nu pe mine, pe vecina noastră o chemase Cristina. Dar ea se luase, de la o vreme, cu niște treburi ciudate, cică vrăjitorești și, după o lună, murise. Dumitrescu Vasile susținea că totuși vecina nu murise pe bune și că i se mai arăta uneori. D-aia, în mintea lui, întinzîndu-i o cursă, o și trimisese pe Cristina până la câinele Perju, ca să verifice
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
resurecției lirismului - pe un model preponderent epic351. Nu este greu de remarcat faptul că majoritatea textelor sale au ca punct de plecare un pretext narativ, dezvoltându-se apoi fie ca mici „povești în versuri”, fie ca „scene” desprinse dintr-un vrăjitoresc și amețitor spectacol al etalării de „ironii în ironii, de procedee în procedee și de măști sub alte măști”352(se sugerează astfel, în mod implicit, predilecția pentru resuscitarea unui paradox filosofic clasic, regresul infinit - aspect asupra căruia vom reveni
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acel comportament a avut urmări dezastruoase, duhovnicul agresat, neputincios să se apere în contra dialecticii și logicii lui Tommaso, puse la cale o intrigă subtilă și ageră: lansă în circulație zvonul precum că Tommaso ar fi fost protagonistul unor ședințe spiritiste, vrăjitorești, fruntaș al unor secte ce se ocupau cu științele oculte. Se vorbea în trapeză, în grădină, și chiar în ceasurile de rugăciune, în șoapte interminabile. Tommaso iese noaptea și se duce într-o colibă spre a se întâlni cu evreul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
duhul rău, care ne turbură subconștientul, scoțând pe om din făgașul obișnuit al vieții, și care, odată ieșit din cercul magic al înrâuririi diavolești, își reia ritmul normal de viață; s-ar putea spune că cine se folosește de practica vrăjitorească este pedepsit, așa cum a fost și coana Marghioala la bătrânețe, mistuită de incendiul care i-a ars hanul din temelii. Astfel revenim la aceste apropieri, care nu sunt propriuzis istorice pentru că nu avem fapte care să justifice ponderea unor influențe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
uman și chiar de compătimit, fiindcă satanismul femeii, de natură congenitală, îl înspăimântă și-l înfrânge. Fantasticul vizionar este rar la Caragiale, lipsește din cele mai multe basme, iar viziunea din Calul Dracului are o intensitate neterifiantă a luminii, care dă cavalcadei vrăjitorești calmul feeriei. Putem remarca faptul că nuvelele fantastice ale lui I. L. Caragiale au meritul de a deschide drumul prozei fantastice a secolului XX pentru Mircea Eliade și Vasile Voiculescu. 2.2. Operele fantastice În legătură cu constituirea viziunii fantastice la I. L. Caragiale
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Lungul nasului valorifică resursele magiei populare într un context narativ la fel de caracteristic tocmai prin autenticitatea lui realist nuvelistică. Doar că aproape imperceptibila disimulare moralistă a subtextului din Poveste face acum loc unei perspective comice de un grotesc deschis. Cunoscuta practică vrăjitorească a transformării prin blestem a ființei umane întrun anumit animal constituie elementul de subminare a planului ,,nuvelistic’’ de către fantastic. De data aceasta, dorința tânărului împărat de a lua de soție pe fiica de împărat este condiționată straniu și fad, astfel
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
basm, în care magia operează ca atare, însă vraja nu mai exercită asupra 61 omului o înrâurire echivalentă cu ispita, acționând asupra subconștientului; ea l-a transformat radical, ca semn al pedepsei, fiindcă s-a dedat el însuși la practici vrăjitorești; ca să-și redobândească personalitatea, trebuie să-l păcălească pe însuși dracul, cu care a practicat, împrumutându-i satanismul, pășind deci într-o zonă interzisă. 2.4.2. Kir Ianulea Întreaga analiză critică menită a elucida ,,cazul’’ operei Kir Ianulea, cu
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
amănunte, de aspect aparent benign, se înscriu în țesătura unui scenariu narativ ale cărui conotații de factură magică fac adevărata și marea ,,muzică’’ a povestirii. În acest fel putem descoperi că, în fond, este vorba de un scenariu al practicilor vrăjitorești având o surprinzătoare coerență. Analizate la modul retrospectiv, prin prisma tâlcului dezvăluit de șirul întâmplărilor circumscrise episodului următor, rătăcirea eroului în timpul nopții incidentele își divulgă esența malignă. Scopul ,,relecturării’’ este acum de a identifica chipul în care se manifestă fenomenul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
rătăcirea eroului în timpul nopții incidentele își divulgă esența malignă. Scopul ,,relecturării’’ este acum de a identifica chipul în care se manifestă fenomenul de sublimare a gestului înscris în arsenalul strategiei erotice, cu inimitabil farmec mânuit de hangiță, în act ezoterico vrăjitoresc deliberat. Însă nici acum operația nu este ușor de realizat. Obstinanta prezență a cotoroanței, răspunsul în doi peri dat de hangiță întrebării cu privire la absența din odaie a icoanelor, intempestivele apariții și dispariții ale cotoiului, inopinata răsturnare a lămpii și rămânerea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pe biata cocoana Marghioala, acu’ hârbuită, sub un morman uriaș de jăratic’’. Sfârșit de o adevărată vrăjitoare, care ispitise, cândva, cu satanicele farmece, și pe bătrânul Iordache. Când, după moartea Mânjoalei, pocovnicul Iordache explică aceste amănunte ca pe un meșteșug vrăjitoresc, povestitorul rămâne sceptic: ,,dacă e așa, pocovnice, atunci dracul te duce, se vede, și la bune...’’. În acest moment ni se mai dezvăluie un element, și anume: ,,Polcovnicu o ținea într-una că în fundul căciulii îmi pusese cocoana farmece și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]