315 matches
-
și despre falșii învățători, sau cei care învață ceea ce este în contradicție cu învățătura ortodoxă etc. Falșii învățători au fost numiți eretici de către Sfinții Părinți ai Bisericii sau cu diverse nume precum slujitori ai Satanei, lupi, stricători, păgâni și potrivnici, vrăjmași, vicleni, hulitori, fățarnici, furi, tâlhari, prooroci mincinoși, dascăli mincinoși și povățuitori orbi și înșelători, vicleni, antihriști, învrăjbitori, fiii celui viclean, fără de Dumnezeu, luptători de duh ș.a.m.d., astfel încât, cuvântul eretic a avut o asociere negativă încă de la început. Prezentul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
vrăjmași ai lui Hristos, pentru aceea și de către prooroci cu cale s-au numit lupi și de singur Domnul Iisus Hristos și de Sfinții Apostoli și nu numai lupi s au numit, ci și stricători și păgâni și potrivnici și vrăjmași și vicleni și hulitori și fățarnici și furi și tâlhari și urâți și prooroci mincinoși și dascăli mincinoși și povățuitori orbi și înșelători și vicleni și antihriști și învrăjbitori și fiii celui viclean și nebuni și fără de Dumnezeu și luptători
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
noi oamenii prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoși (...) Fiind vrăjmași, ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său (Rom., 5, 8-10). Însă, cum poate fi un vrăjmaș împăcat cât timp este încă vrăjmaș? În Domnul este posibil și Sfântul Apostol Pavel concluzionează din această taină nepătrunsă că după această dovadă prin moartea lui Hristos care ne face împăcați și prieteni, vom avea în mod sigur, cu atât mai mult, pacea cu Dumnezeu prin
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
îi făcu imposibilă prezența la toate orele puse în programul săptămânal. Într-una din zile, Simona străbătu același drum spre sat pe o ploaie cumplită. O însoțea un sătean hâtru, care găsise câteva cuvinte de liniștire privind cu îngăduință ploaia vrăjmașă: Ferească Dumnezeu de mai rău, domnișoară! Deci se putea și mai rău", gândi ea. De la zi la zi, drumul i se părea tot mai anevoios. La sarcină se mai adăuga toamna care intra cu pași grăbiți în drepturile ei. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tragic este întotdeauna confruntat cu un altul. Această opoziție sistematică a eroului tragic față de alte personaje, în fața cărora refuză să se încline, îl așează în centrul operei - titlul tragediei reia numele figurii dominante. Acest erou, abandonat uneori într-un univers vrăjmaș, condensează în el întreaga forță tragică a piesei. Voința sa infailibilă, caracterul său 54 puțin comun, îl fac să se concentreze cu hotărâre asupra îndeplinirii acțiunii sale, preocupându-se mai puțin de cei care-l înconjoară. Sofocle nu practică trilogia
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
dat năvală asupra caselor căpitanului, au scotocit tot, au plecat degrabă. Nu cred că se vor opri până dincolo de Nistru. - Nici un oștean moldovean nu trece Nistrul! ridică vocea voievodul, spre luare-aminte a tuturor. Avem destul a ne apăra aici, că vrăjmași sunt destui... Pe unde au trecut hotarul? - Soroca. Vad mic, fără cetate de pază. - Soroca! Soroca! Am ridicat ziduri la Hotin și la Tighina... Am Întărit Hârlăul și Cetatea Sucevei, Întărim Cetatea Neamțului... Toată Moldova trebuie ridicată din ziduri, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de luptători. Amir bătu ușor coama calului, care fornăi bucuros, apoi se apropie de căpitanul Oană și spuse, În limba turcă: - Îți mulțumesc Încă o dată pentru onoare. Acum, cu Încuviințarea ta, am să te Însoțesc până când vei ieși din teritoriile vrăjmașe. Și am să cer prietenia lui Alexandru. - Prietenia? se auzi vocea lui Alexandru, care venise și el lângă tatăl său. Un semnal al Apărătorilor Întrerupse discuția dintre cei doi. - Trupe de cavalerie, la galop, dinspre nord-vest! spuse Giuliano. - Vlad Dracula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ori naționalitate hotărâtă, a fost cu toate astea destul de numeroase pentru a putea pune mâna pe statul român. Conștiința că ele sunt deosebite de neamul românesc n-au dispărut încă; ele se privesc ca o oaste biruitoare într-o țară vrăjmașă. De aceea nu-i de mirare daca întreaga noastră dezvoltare mai nouă n-a avut în vedere conservarea naționalității, ci realizarea unei serii de idei liberale și egalitare cosmopolite. A fost o finețe extraordinară de-a debita esența cosmopolitismului sub
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
absurditate, ar fi să confundăm activitatea roditoare a adevăraților financiari și industriali cu manoperele făcătorilor de treburi. Să terminăm. "Presa", încălecînd calul de bătaie al "Romînului" din alte timpuri, ne aruncă acuzațiunea că am fi partizani ai asociațiunilor străine și vrăjmași de moarte ai asociațiunilor naționale. Nu cu mult timp înapoi citeam asemenea imputări aruncate "Presei" și patronului său de amicii săi de astăzi. Cine mai mult a fost acuzat de "Romînul" că austro-maghiar, ca vândut și protector a tot ce
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fiindcă barbarii năvăleau de ici de colo cu strigăte înspăimântătoare, se iscau mici lupte, toate în norocul polonilor, care alungau pe dușmani cu tunurile și cu alte arme, cauzându-le mari pierderi, lor, care se arătau neosteniți în atacurile lor vrăjmașe.” Moldovenii nu puteau suferi pierderi mari, deoarece nu angajau lupte propriu-zise; atacând, provocau pierderi adversarului și-l sileau să se oprească, să-și pună trupele în ordine de bătaie, moment în care moldovenii „dau dosul”, cum zice cronicarul. Tactica era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aveau să fie „în veacurile viitoare slobozi și fără grije și fără nici o primejdie din partea sus numiților” principi, ceea ce însemna recunoașterea deplinei independențe a Moldovei. Domnul se angaja să-l ajute pe rege cu sfatul și cu fapta împotriva tuturor vrăjmașilor. Regele și frații săi se angajau să nu primească în țările lor pe vreun pretendent la scaunul Moldovei și nici domnul să nu primească pe un neprieten al craiului. Boierii sau marii nobili care s-ar refugia în Polonia sau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aude glas care să comande foc pentru dânsul. Cu toate acestea și noi oftăm, deși nimeni nu ne aude; adică înghițim suspinurile. Frumos, nu-i vorbă, să fii prieten cu împărații Răsăritului și ai Apusului, dar vorba ceea - mai bine vrăjmaș c-o față, decât prieten cu două. [13 octombrie 1876] DE PE CÎMPUL DE RĂZBOI ["DIN PESCANIȚA"] Din Pescanița, cartierul general al turcilor, se vestește formarea și pornirea de colone de atac din Niș spre Morava. Bateriile aripei stânge turcești au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
prin teritoriul deja cucerit în primul război. O scenă îi înfățișează pe soldații romani secerând un lan de grâu. Ajunși în munți, romanii sunt așteptați de daci, care luptă cu înverșunare cu săbiile lor curbe și aruncă bolovani peste trupele vrăjmașe. Unii dintre nobilii daci îl trădează pe Decebal și i se închină lui Traian. Una dintre scenele cele mai impresionante este asediul capitalei dace, Sarmizegetusa. Decebal iese din cetate cu o parte din daci, plecând spre a căuta ajutoare. Luptătorii
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Rămăsese aproape singur, iar soldații cuceritorilor veneau tot mai mulți, mai bine înarmați. Privindu-i cum vin, și-a încordat încă o dată puterile. A mai dat un atac, acolo, pe malul Someșului. A mai oprit o dată năvala. O nouă săgeată vrăjmașă i-a străpuns pieptul. N-a căzut nici acum. A împlântat pintenii în pântecele Murgului și a alergat spre cetatea Dăbâca. Să mai reziste acolo, cât l-o mai ține suflarea. Sângele din rană îi curgea mereu, șuvoi. Nu mai
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
al XVIII-lea, după ce năruiseră și înfloritoarea cetate culturală a Moscopolei, cântată și ea de V. într-o altă baladă (cu două sute de versuri). Dedicată „trubadurului nostru național Constantin Belimace”, Șana... excelează nu atât prin suflul ciocnirii celor două tabere vrăjmașe, cât prin tensiunea confruntării între simțul onoarei și dragostea de viață: tânăra Șana se sinucide ca să evite rușinea sclaviei în haremul păgânilor, iar tatăl ei, celnicul Hagi Steriu, împreună cu oamenii săi, nu ezită și nu se întreabă ce șanse de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290485_a_291814]
-
și sapiențiale, dintre bine și rău, dintre Soarele secetos și Vîntul aducător de ploaie sunt teme frecvente în vechile mitologii, multe dintre ele transmise, pînă astăzi, în forme cifrate (Dealul Mohului) sau estetizate, literaturizate (Miorița). Nu este vorba de opoziție vrăjmașă, ca bătălie în accepțiunea actuală, militară a termenului, ci de tipuri specifice de manifestare dictate de ritmuri cosmice. Anumite împrejurări favorizează răul, altele, binele. Aceste două principii, în alertă, se afirmă pe rînd sau se lasă temporar dominate, așa cum vieții
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ca simțul sfințeniei. Nimeni nu prețuiește sănătatea mai adânc decât în boală; nimeni nu prețuiește viața mai puternic decât în pragul morții și nimeni nu înțelege ce e sfințenia mai just decât în intuiția morală a păcatului. Adam numai din vrăjmașa împotrivire a pământului cu toate făpturile lui și numai din restriștea haotică a decadenței a putut să priceapă frumusețea, desăvârșirea și fericirea raiului din care a fost alungat. Tragica lui experiență se repetă în fiecare muritor, care nu se poate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
tocmai pe atunci fusese surgghiunit la Torni, descrie după însuși a lui vedere incursiunile lor: ,, Atunci dar când Pontul și Dunărea spumândă, De iarnă îmbrățișate prind pielița de gheață Pe-a Istrului lucioasă și măturată cale Călări pe cai sălbatici vrăjmașii vin încoace Vestind a lor sosire săgețile ce zboară Și rămânând drept urmă pamântul despoiat. Țăranii fug departe lăsând cîmpia pradă Și barbarul râpește puțina-i avuție Tot ce putea să strângă săteanul prin sudoare Și carele și turma și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
memorie obosită: „De-o parte și de alta, priveliștea zilelor de sfințenie, animale surpându-și casa către sfârșitul anului școlar. Se-nchide cercul iarăși, spulberă vântul semințe de soi, cerul devine strident, stele sclipesc bronzate și rare. Apa coagulează culorile vrăjmașe; nimănui nu i-aș spune, călcăm pe șapte pardoseli una sub alta, numai din sticlă, numai fereastră - dar pasul se-afundă în rumeguș.” Romanul Comisia specială (1981) experimentează - prin structurarea unor texte scrise, de tipul declarațiilor, notelor informative, rapoartelor, proceselor-verbale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
dușmană, cea care, de zece ani, prefăcuse în suferință vechea și tihnita fericire a cetății lor. Era puțin după ce Paris propusese ca soarta războiului să fie hotărâtă de rezultatul unei lupte dintre el și Menelau. Luptătorii din cele două tabere vrăjmașe stăteau în așteptare, tăcuți, rezemați de scuturi și cu lăncile înfipte alături, în pământ. Bătrânii troieni îi priveau din înaltul zidurilor. Și sosește acolo Elena, vechea pricină a vrajbei. Bătrânii nu se pot împiedica să nu fie uimiți (a câta
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
apariției mele la televizor toți mi s-au adresat cu rugămintea să-i ajut. Un gând nu-mi dă pace : cum pot ajuta cei cu adevărul și dreptatea de partea lor ? ? Știu acum, că, dacă există și un singur judecător vrăjmaș, acesta devine lider de opinie, îi influențează indirect și pe ceilalți ; știu, acum, că cel bătut poate să piardă și să plătească diverse 301 cheltuieli ; știu, acum, că JUDEC|TORUL poate fi încredințat de vina cuiva, dar face hatârul cutărui
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
pe câmpul de luptă pentru independența și libertatea patriei, decorați „post mortem” pentru faptele lor de vitejie cu medalia „Virtutea M00ilitară”. Constantin Zaharia se afla cu Batalionul III din Regimentul 5 linie, aparținând Diviziei 4, în miezul luptei. Ocolind șanțurile vrăjmașe, a pătruns împreună cu întreg batalionul în dispozitivul inamic, unde au început lupta corp la corp, sprijiniți fiind de focul artileriei. Rând pe rând, șanțurile ocupate de dușman au fost cucerite de ostașii noștri, umplându-se de glorie, cu prețul vieții
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
delimitate semantic; vezi mai jos): „Sfărmați palate, temple, ce crimele ascund, Svârliți statui de tirani în foc...” (M. Eminescu) b. dezinență și morfemul pe32, când complementul direct se realizează prin: • substantive proprii antroponomastice: „Îl socotea pe Ghiță om cinstit și vrăjmaș al lui Lică.” (I. Slavici) • substantive comune exprimând realități umane: „Această mișcare a omului o înfurie și mai rău pe femeie.” (M. Preda) Observații: Întrebuințarea morfemului pe la acuzativul substantivelor comune desemnând realități umane stă în legătură cu articularea substantivului prin care se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din sensuri), unele verbe cer cu obligativitate prezența unui complement predicativ (a considera, a socoti, a arăta etc.): „Ea trebuie să strângă din umeri, simțindu-se umilită și rușinată.” (M. Sadoveanu, X, 529), „Îl socotea pe Ghiță om cinstit și vrăjmaș al lui Lică...” (I. Slavici, Moara cu noroc, 50) Absența complementului predicativ ar determina neîmplinirea structurală și semantică a enunțului în care regentul verbal este un verb din această categorie: „...Cerea instanței să-l considere șiresponsabil...ț” (M. Preda, Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enemy. Divorce me, untie, or break that knot again, Take me to you, imprison me, for I Except you enthrall me, never shall be free, Nor ever chaste, except you ravish me. * *Iubirea mea ți-o dăruiesc întreagă, / Dar cu vrăjmașul tău sânt logodit. / Desparte-mă de el, o, mă dezleagă, / la-mă și-ntemnițează-mă, căci numai dacă / Voi fi de tine-nchis și siluit, / Mă voi ști liber și neprihănit. Întrepătrunderea sferelor sexului și religiei exprimă ideea că sexul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]