410 matches
-
Acesta-i tot răspunsul dumitale? Da!... Tot!... Studentul învârte ciorna pe-o parte și pe alta. Încearcă să mai adauge ceva. Se bâlbâie, mai spune ... "condițiile psiho-pedagogice... de vârstă..." apoi zice: Cam atâta am avut. Așează ciorna pe masă, peste vraful de ciorne din apropierea șirului de bilete. Oftează. Îi întinde carnetul. Și așteaptă. Profesorul îi ia carnetul, stă puțin pe gânduri, îl mai privește o dată și-i zice: Superficial... Puțin!... 6! Dar e prea mult!... 5!... Întinzându-i carnetul, Moscovici se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ochiului lor, fără de-a întreba mult dacă mai putea fi și altfel decum este. Și totuș acești oameni nepreocupați sunt măsura progresului intelectual la un popor, căci lor le lipsește intenția de a se arăta altfel de cum sunt. Din vraful de cărți pe care ni le-a testat ultemele decenii vedem autori care au făcut zgomot în lumea literară și care pentru noi nu mai au nici o valoare, iară pe ici, pe colea găsim {EminescuOpIX 100} câte un colț de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mi-a dat și mie suma de cinci sute de lei și pantofi negri pe care i-am vândut cu prețul de 120 lei fiindu-mi mari. De asemeni am văzut la paznicul Mihai Puizan XE "Puizan, Mihai (paznic)" un vraf de haine, cinci pălării șdeț damă”. Când anchetatorii i-au arătat că știu de faptul că și el a tras În evrei, Crăciunescu XE "Crăciunescu, Ștefan (taxator)" a răspuns: „Se poate că m-am lăudat și eu În fața lui Gavrilovici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și se ridică. Era o fată foarte drăguță, ceva În genul unei nimfe de secol XVIII: rotunjoară, dulce și albă ca o pernă de catifea a cărei țesătură se uzase. Avea ochi mari, iar mâinile, adunând acum farfuriile Într-un vraf, erau practic rotunde, cu degețele scurte, ca niște steluțe de mare. — Pot să te ajut și eu să strângi? am Întrebat-o. — Nu, o să pun totul În mașina de spălat vase. — Atunci, eu mă duc până la budă. — Bine, spuse Janey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
aparat de radio transmitea muzică pop. În încăpere plutea un miros îmbâcsit, de fum de țigară și de vin. Diane se învârtea de colo-colo, aplecându-se și culegând de pe podea articole de lenjerie. Deschise o altă ușă și aruncă un vraf de piese mătăsoase și dantelate, apoi o închise din nou. Pe urmă închise aparatul de radio, goli într-un vas o scrumieră supraâncărcată de mucuri și de scrum și împinse cu piciorul, sub un scaun, un portjartier care mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tolomac. Se dă mai aproape: — A fost mai dificil decât v-ați putea închipui vreodată, să-ncercăm s-o aducem la casa ei. Știți, a ars din temelii ultima casă pe care i-am cumpărat-o. Lângă secretară e-un vraf de invitații gravate cu aur. Alea-s de la cei care nu vin. Scuze, dar n-o să ajungem. Par să fie multe invitații returnate. Invitațiile-s frumoase, însă, gravate cu aur, cu marginile tăiate de mână, un cartonaș îndoit în trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
semănat ai să culegi ce-ai semănat Roma adoarme Încet, cufundându-se În moleșeala nopții. În depărtare șuieră o sirenă. Ultimele autobuze, luminoase și goale, fâșâie pe asfaltul ud, iar În chioșc, un om Înfofolit În haina lui așază un vraf de ziare. În fața Palatului Viminale, câțiva muncitori de la compania de gaz, portocalii, În hainele lor fosforescente, repară o țeavă. Au aprins o lampă ce luminează prin ceață, fantomatică și orbitoare. Din când În când, flacăra de sudură pâlpâie, stropind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
paltonaș albastru, și o femeie tânără cu o pelerină gri și un fular de mătase, unduind În diferite nuanțe. Impecabilă de la prima oră a dimineții. Chiar și după o astfel de noapte. La câțiva pași mai Încolo se Îngrămădea un vraf de Solocase - revista de anunțuri imobiliare, gratuită. Maja luă una, distrată. De câteva săptămâni, În fiecare vineri, răsfoia revista - nu trebuia să vândă vreo casă, nici s-o cumpere, dar gândul că existau case care nu erau ale ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să se simtă atât de sigur. Avea impresia că atâta timp cât agentul Buonocore veghea asupra lui, nu i s-ar fi putut Întâmpla nimic rău. Polițistul acela nu știa, dar devenise pentru el un fel de talisman. Elio luă de pe banchetă vraful de ziare. Buonocore avea grijă să i le cumpere În fiecare dimineață, așa Încât să se poată pune la curent cu ceea ce se Întâmpla În timp ce șoferul se strecura prin trafic. Pe Elio nu-l lăsa sufletul să-i spună că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poate că ăsta era un semn al timpurilor: pescărușii sunt paraziți și trăiesc din gunoaie. Roma Îl primise. Roma Îi primește pe toți. Și nu iartă pe nimeni. Sorbind cea de-a doua cafea amară din acea zi, răsfoi frenetic vraful de ziare. Il Sole 24 Ore. La Stampa, Il Messaggero, Il Giornale, L’Unita - după aceea, Il Giorno, La Nazione, L’Unione Sarda. Rezultatul? O simplă parafrazare. În pagina a treia, În Il Tempo, se relatau niște indiscreții referitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și se simțea În același timp un spion, un trădător, un farsor, dar și gardianul, tatăl sau fratele acelor tineri. Acum romanul care ar fi trebuit să-l transforme Într-un scriitor ajunsese Într-o cutie de pantofi, Împreună cu un vraf de hârțoage: articole de ziar despre inadaptabilitatea adolescenților, bilețele de dragoste pe care elevele i le scriau pe ascuns și i le puneau În cutia poștală, brățări din fir de ață, pe care i le dăruiau la Întoarcerea din vacanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
impune ca unitatea cea mică să se afle În armonie cu cea mare. Nu se poate distruge stâlpul familiei ca entitate educativă, căci din puterea exemplului Își ia formă și prima modelare reală a individului..., spunea Elio, Încovoiat peste un vraf de foi pe care, din cauza luminii slabe a acelei sfere rotitoare, se chinuia să le citească și trebuia să-și apropie des ochelarii pentru a putea descifra cele scrise. Articolul 29 din Constituția Republicii Italiene afirmă: Republica Italiană recunoaște drepturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi Încă numiți un cuplu, iar ei patru erau o familie. Era ca un fel de superstiție: câtă vreme „chestia“ nu era numită, poate că nici nu exista și poate că nici nu existase. Superstiția se dovedise destul de eficientă. Dar vraful de hârtii produse de tribunal ieșeau acum din arhive, sentința de separare fusese deja pronunțată. Mecanismul era pornit. De acum „chestia“ prinsese viață. Și nu mai putea s-o ascundă. Răsplata discreției sale și a acelui cuvânt - soț - care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
decolorată a sistemului solar. Preotul răspunse: — La un moment dat mi-am dat seama că trăiam viața altcuiva, și acela era un impostor. Am simțit chemarea adevărului. Pe etajeră, alături de un serviciu de pahare prăfuite, era Enciclopedia Naturii și un vraf de manuale care amenințau să se răstoarne. Deci asta era casa În care trăia Emma. Și totuși nu se vedea nici un obiect care să-i aparțină, sau care să dezvăluie ceva despre ea. Poate crescuse Într-o cameră identică, mobilată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fusese dintotdeauna. Șemineul nu fusese aprins de mult timp: În el erau doar ziare vechi și o piramidă de sticle goale. Chiar și biblioteca de pe peretele din față era aceeași - dar pe rafturi nu mai era nici o carte, doar un vraf de reviste ce stăteau să cadă, ca turnul din Pisa. Revista din vârf se numea Arme și Tir. Pe coperta prăfuită se vedeau două puști cu pat de argint Învechit și inscripția: MUNIȚII. Acasă. Totul era identic, dar estompat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu timpul tulbure, uitat. Domnul Pavel avea priceperea necesară, dar nu până la adâncimea prăpastiei care fusese trecută; îl îndepărtară de la această realitate obișnuința de a citi ziarele ca o relaxare, în împlinirea unui tabiet nu ca documente ale istoriei, apoi vrafurile de petiții de tot soiul adresate primăriei, pe care era obligat să le citească, să le înregistreze și repartizeze fără să ajungă la semnificația deznădejdilor cuprinse în multe din aceste petiții cu soarta aruncării lor la coș, precum și jurămintele contradictorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
multe ori să se pună În pielea Fiului și să-și Închipuie cam cum ar fi putut să se simtă În clipa În care Își dăduse seama că nu mai putea trăi fără acea femeie - biată marfă ghemuită lângă un vraf de piei uscate. Fruntea lui Ectoraș se Încingea atunci când Își Închipuia că aleargă cu Aleasa, Închidea ochii ca să-i ferească de loviturile bezmetice ale crengilor, avea În nări miros de frunze și de buruieni strivite, gâfâia amarnic și-și lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
este oare un succes? Cred astăzi cu tărie că este ceva normal!... Mai apoi ducându-mi viața de unul singur, amintirile și gândurile îmi răscoleau liniștea. Am încercat să aștern toate aceste frământări pe hârtie. Așa s-a născut un vraf de hârtii scrise ce zăcea uitat într-un raft al bibliotecii. Cu ajutorul neprețuit al unui fost coleg de școală normală, Mihai Zaborilă - regizor al Operei din Iași - aceste gânduri așternute pe hârtie s-au transformat, la 12.X. 02, într-
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
numai să remarcăm că scrierile umaniștilor s-au răspîndit în jurul acestei date. Tot în 1520, Luther și-a desăvîrșit ruptura cu Roma, eveniment marcat prin rugul din 10 decembrie, cînd focul nu a mistuit numai bula papală, ci și un vraf de cărți de drept canonic. Era oare acesta un semn al schimbărilor care se înfăptuiau în domeniul cărții? IV. Umanismul și cartea Umanismul apăruse în Italia secolul al XIV-lea (Petrarca, Boccaccio) și se dezvoltase în secolul al XV-lea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
ei de șantier, G. Călinescu face apologia colecției de versuri reușite căreia îi spune, inspirându-se din prelucrarea metalelor, "pilitură" ori "floare de fier"57; iar ca să denumească versurile proaste, care nu merită să fie reținute, folosește un termen asemănător: "vraful dibuirilor sterpe"58. E destul de ușor de înțeles care e logica din spatele acestui imaginar. Și pentru folcloristică, și pentru genetică, tema dominantă e aceea a unei materii verbale care "rămâne". Într-un caz, e vorba de ceea ce rămâne după distrugerea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
când o au, decât o camașă, care nici nu mai ține la umeri. Rromul poposește unde poate, sub cerul liber, În frigul cel mai strașnic ca și În căldurile cele mai Înnăbușitoare, se culcă pe pământul umed sau pe un vraf de pietre și se trezește a doua zi de dimineață, cu răsăritul soarelui, tot așà de vesel, tot așa de mulțumit ca și cum ar fi dormit pe puf. Sobru și nomad, Îi trebuie o nimică toată pentru trai; și nu se
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
când o au, decât o camașă, care nici nu mai ține la umeri. Țiganul poposește unde poate, subt cerul liber, În frigul cel mai strașnic ca și În căldurile cele mai Înnăbușitoare, se culcă pe pământul umed sau pe un vraf de pietre și se trezește a doua zi de dimineață, cu răsăritul soarelui, tot așà de vesel, tot așà de mulțumit ca și cum ar fi dormit pe puf. Sobru și nomad, Îi trebue o nimica toată pentru traiu; si nu se
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
și a judecăților în raționamente se va desfășură mult mai ușor. Limbajul și gândirea se dezvoltă, deci, în strânsă legătură și prezintă particularități specifice vârstei. Limbajul ajută gândirea atât prin conținut, cât și ca mecanism funcțional. Limba nu este un vraf amorf de cuvinte izolate, ci "un imens sistem dinamic în continuă dezvoltare, în care un cuvânt depinde de altele, nu numai din punct de vedere formal, ci și prin legăturile pe care le presupune semnificația oricărui cuvânt”76. 74 Tatiana
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
adaos de destin Anecdota, după cîte mi-aduc aminte chinezească, spune că un poet fusese invitat În atelierul unui pictor. Pictorul l-a plimbat două ceasuri prin atelierul cît un hangar arătîndu-i tablourile Înrămate și agățate pe pereți, dar și vrafuri, vrafuri de pînze sprijinite de ziduri. Toate erau de dimensiuni mari, cu scene complicate, dispuse În planuri succesive și pline de personaje, și toate lucrate cu deosebită migală și măiestrie. La toate, pictorul a ținut să-i precizeze ce tehnici
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de destin Anecdota, după cîte mi-aduc aminte chinezească, spune că un poet fusese invitat În atelierul unui pictor. Pictorul l-a plimbat două ceasuri prin atelierul cît un hangar arătîndu-i tablourile Înrămate și agățate pe pereți, dar și vrafuri, vrafuri de pînze sprijinite de ziduri. Toate erau de dimensiuni mari, cu scene complicate, dispuse În planuri succesive și pline de personaje, și toate lucrate cu deosebită migală și măiestrie. La toate, pictorul a ținut să-i precizeze ce tehnici și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]