291 matches
-
consolidară cu banalități avansul nesperat de ușor al situației înspre necunoscut. Dinaintea lor noaptea se retrăgea, docilă, dezgolindu-le o plajă cu tot cu urmele trecutului întipărite pe ea; puzderia lor de forme fosilizate tresări primitor dinaintea celor doi. Peste frontierele ei vraiște, intraseră în țara cea mai de jos. Ondine locuia singură. Ajunși la ea acasă, Ian rămase în așteptare în living-ul de la parter; de pe scări, femeia îi aruncase în grabă un "servește-te singur cu un pahar, doar cunoști locul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se făcuse vreo unul după douăspce. O iau prin dosul primăriei, și apuc pe maidan ca să ies la bariera Unirii. Când dau să trec maidanul, văz lumină la ferestrele de din dos ale lui d. Nae Cațavencu, și ferestrele vraiște. Ulucile Înalte... dacă te sui pe uluci, poți intra pe fereastră În casă. Eu, cu gândul la datorie, ce-mi dă În gând ideea? Zic: ia să mai ciupim noi ceva de la onorabilul, că nu strică... și binișor, ca o
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
s-a zvonit că și noua casă era bântuită de strigoi. ALTERCAȚII CU STRIGOII La început totul părea o joacă. Farfuria care conținea micul dejun, se învârtea pe masă cu viteza elicei unui avion de la aviația utilitară. Găseam mereu casa vraiște . Lucrurile aruncate peste tot, mobila aruncată de la locul ei, răsturnată claie peste grămadă, totul era transformat într-un alandala de coșmar. Îmi puneam întrebarea cine îmi vrea răul. Hoții sau dușmanii! Nu lipsea nimic. Deci hoți nu erau. Ce se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
dintre cele mai diverse, chiar și din domeniul politicii românești „la zi”, fac obiectul unor nesfârșite jocuri ale inteligenței și fanteziei, inclusiv sub raport stilistic, etalând minuțios, cu ironie sau sarcasm, sentimentele unor lucruri neînsuflețite. Impresia dominantă este aceea de vraiște existențială, adaptată perfect unui spațiu nedefinit, pe rând idilic ori coșmaresc, cultivând ludicul ca unică modalitate de exprimare. Păstrându-se la egală distanță de patetismul și sarcasmul feminist, însă fără ca prin această detașare să-și piardă sensibilitatea proprie sentimentalului travestit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285909_a_287238]
-
și băgați la închisoare. Și când ne-au băgat la subsol, ne-am înfricoșat pentru că erau acolo niște țigani arestați, i-am văzut printre gratii, deținuți de drept comun. Ne-au băgat pe toți laolaltă: femei, copii, bărbați, era o vraiște acolo că nu se știa. La ușă era milițianul înarmat, erau și vreo două femei gardian care se plimbau, care ne păzeau. Era și un ghișeu acolo unde se duceau cei din arest cu actele la verificat, să fie luați
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
din care Utopia însăși a regimului totalitar e răsturnată în opusul ei. Poem în Utopia (1983), Terase (1985), Efectul de seră (1987), Kilometrul unu în cer (1988) jalonează discursul liric relevând vacuitatea existenței, depersonalizarea și profanarea (raiul stă cu „porțile vraiște”, „taina cunoașterii s-a pierdut”, „cunoștințele se vând pe tarabe populare” etc.) și, într-o ordine mai concretă, tabloul apocaliptic al spulberării trecutului în Bucureștii demolărilor. Viziunea este orwelliană - o distopie lirică având, pe teren românesc, afinități cu claustrul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
București, 1968; Récital extraordinaire, tr. Ileana Vulpescu, Paris, 1969; și alte poezii, București, 1970; Procesul Caragiale-Caion. Dosarul revizuirii (în colaborare cu Diana Cristev, Octaviana Mihăilescu și Manuela Tănăsescu), pref. Șerban Cioculescu, București, 1972; Arte & meserie. Versuri vechi & noi, București, 1979; Vraiștea, București, 1994; Versuri. 1948-1993, București, 1995; Hâncu~ba!, vol. I: Zodia cacialmalei, vol. II: Praznicul pușlamalelor, Ploiești, 2002. Ediții: Cristian Sârbu, Pași spre lumină, pref. Ion Bănuță, București, 1963; William Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard al III-lea, tr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
sălășlui și broaște-țestoase, arici, papagali, hamsteri etc.). Problema câinilor, la bloc, este aceea că, vrând-nevrând, latră când vor ei (doar de aceea sunt câini); pisicile sunt mai blazate, mai silențioase; uneori sar balconul la vecini și cotrobăie prin casă, făcând vraiște. Chestiunea vârstei, a generațiilor este o altă nepotrivire specifică pentru cei care locuiesc la bloc. Există chiar și aici o bătălie între generații? Firește. Liceenii sunt zgomotoși (neavând bani pentru a merge în alte spații adecvate): stau, mai ales iarna
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
fără să știe pe cine și de ce. Sau falșii gunoieri, cu tupeu, care se recomandă ca deratizatori performanți și care au voci de tenori! În afara blocului (chiar dacă într-un asemenea edificiu locuiesc și destui gospodari și oameni cu bun-simț) este vraiște: dezordine, urâțenie, mizerie, violență, promiscuitate (adică exact invers decât într-un celebru poem al lui Baudelaire, în care se vorbește despre „ordine și frumusețe, lux, calm și voluptate”; asocierea este intenționat deplasată). Containerele de gunoi, doldora de putregaiuri, construiesc un
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
duceai și-ți luai, și nu exista că-i bun, nu-i bun... Îți luai de-acolo, și pe-ormă te duceai în celulă și încercai pe tine dacă ți-e bun, dacă nu, schimbi cu altu’... Bocancii erau acolo vraiște, de-ăștia din armată, ce știu eu de pe când erau... No, io am prins o pereche: una avea vreo 44, celălalt avea vreo 48! Până n-am ajuns la cabinetul medical, eu așa am stat, și dom’ne, n-aveai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cobori forțat pe pământ, ai văzut-o, trecea dezinvoltă: înaltă, superbă, ispititoare. Ai fi vrut să te înșeli, să plutești liniștit cu capul în nori. Te-ai lăsat ademenit și ai aterizat pe trotuar. Țopăiai ca un cangur cu marsupiul vraiște. Ai urmărit-o ca un netrebnic, nu știai ce sa faci, să intri în vorbă cu ea, să mai aștepți? Cum ești obișnuit să amâni, n-ai rezistat tentației de a face la fel. Ea a intrat într-un magazin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o duminică pierdută încă o duminică s-a dus și plouă. aur spun bătrânii pleoștiți sub umbrele, aur e ploaia asta pentru pământ. și aurul cade pe străzi, se scurge-n rigole, băltește pe trotuarele inexpugnabile. întuneric e-n urmă, vraiște prin ușile deschise. Don Quijote cu o tichie albastră doarme sub scări încălzit de pisici. fără cântece exaltate, fără spasmele marilor vise, fără "adevăruri fundamentale" (dar vă întreb: "unde sunt ele, glorioasele caravane ale verii, anunțate de gorniștii călări?) s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
absurdului și derizoriului” (Arcadie Suceveanu). Noile nuclee tematice, care vor domina textele de acum înainte (golul, rugina, dezamăgirea, ratarea, tristețea, inutilitatea), se impun într-un univers saturat de „frig/ tăceri terifiante / lucruri ieftine / fețe bătrâne / case de nebuni cu porțile vraiște / gesturi fluctuante / erori / trădare / ruine / zei prăfuiți...” (telegramă trimisă nicăieri). Există un amestec halucinant al planurilor, când printre versuri suave și metaforice se poate strecura amenințător o „armată a 14-a” dintr-o realitate „imediată”. Poemele din celelalte două cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289812_a_291141]
-
tainice. Rolul perceptiv al lui Mini se evidențiază în spațiul străin, nou, locuri în care pătrunde cu stinghereală, dar mai ales cu o nepotolită (ci alimentată) curiozitate. Conacul de la Prundeni i-a "vorbit" personajului prin întreaga sa configurație, de la porțile "vraiște", larg deschise, pînă la glacialitatea binefăcătoare a obiectelor de cristal. Înclinația spre interpretare, intuiția, sensibilitatea sînt puse așadar pe seama acelei dispoziții interioare ilustrate de teoria "personală" a lui Mini, concepție care va forma și pretextul "teoretic" al dezbaterilor sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
primite din partea partidului? Toți oamenii muncii din serviciile administrative, din serviciile de proiectare și tehnologie, muncitorii din atelierul de sculărie și alți așa-ziși neproductivi trebuie să iasă de urgență la curățatul zăpezii sau să plece în agricultură ca să culeagă vraiștea de pe câmp sau să facă curățenie generală pentru că se așteaptă o vizită importantă etc. etc. în aceste condiții, mostra pentru export se realizează încet, cu multe întreruperi și greutăți. După o vreme, este chiar lăsată la o parte în favoarea unor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
E greu de știut spre ce se îndreaptă America după acest vot. O perioadă prea lungă de plătire a polițelor ar putea să-i arunce pe republicani în păcatul tocmai refuzat democraților de către alegători. (Jurnalul Național, 4 noiembrie 2004) IV. VRAIȘTE VODĂ Rața de unică întrebuințare A venit iarna. Și cum bine ne-a atras atenția dl Băsescu, acest Petrache Lupu al mai tuturor maglaviturilor guvernamentale postdecembriste, „iarna nu-i ca vara”. Chiar nu e. Vara e anotimpul gargarelor de tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
la ciolan, clasa politică a întors România de prea multe ori cu spatele spre viitor. Aceasta este adevarată soluție imorală. Și de ea, simpatizatul Traian Băsescu nu este mai puțin vinovat decât antipatizatul Dan Voiculescu. (Jurnalul Național, 29 iulie 2005) Vraiște Vodă Dacă unii au rău de mare, dl Traian Băsescu pare să aibă rău de uscat. De aici, probabil, și remediul prezidențial: „Dă-i cu blitzu’ pân’ la ziuă,/ Golden-golden,/ Golden-golden”. În principiu, nu văd de ce acest soi de medicină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
furtună într-o halbă cu bere. Cu cât deveneau mai tăioase replicile, cu atât mai mult aveam sentimentul că e un alt circ. Din păcate (și de prea multe ori), pe unde vâjâie acuzațiile dlui Băsescu, tot ceea ce urmează este vraiștea, nu eradicarea răului incriminat, căci dovezile sunt subțirele. După ce afirmase prin vocile lui cele mai autorizate că, de sunt adevărate, amenințări de felul acelora pe care le-ar fi primit dl Băsescu de la un ziarist reprezintă o chestiune de securitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
admirația pentru succesele financiare ale dlui Stănescu, s-ar putea ca România mai bună, pe care amândoi o invocă, să fie un proiect posibil numai post-Băsescu, în politică, și post-Stănescu, în presă. Dar mai e mult până atunci. Vremea lui Vraiște Vodă e abia la început. Paharnicul Ulea nu poate lipsi din scenă. Se pregătește șpagatul Udrea. (Jurnalul Național, 16 septembrie 2005) Șpagatul Udrea S-a spus că revoluțiile au prostul obicei de a-și sacrifica unii dintre cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
în politică, schimbând doar „partidul de suflet” din mijlocul căruia aruncă pe piața mediatică bombe și tiribombe. Acum mai bine de două luni, pe timpul încăierării dintre președintele Băsescu și unul din foștii săi sfătuitori de taină, scriam următoarele: „Vremea lui Vraiște Vodă e abia la început. Paharnicul Ulea nu poate lipsi din scenă. Se pregătește șpagatul Udrea”. Pe lângă niște mustrări aflate undeva între imperial și prezidențial, mi se atrăgea atenția că nici nu mă pricep la pronosticuri. Totuși, șpagatul s-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Chix Morris Falsele analogii Crucea lui Geoană Omul fără voie Contabilul liniștit sau Theodorică I? Mârlanul general al capitalei O lovitură cumplită pentru Partidul Național Liberal De la politician la om politic Unde-i baba, să-i rup laba Excesul IV. Vraiște Vodă Rața de unică întrebuințare Trabantu’ și Levantu’ Off-shore Autodeservire Breakfast la Blair House Întârziatele Vraiște Vodă Șpagatul Udrea Republica Română Absurdistan V. Pacientul național Acești gigei și averile lor urlătoare Fabrica de ciocoi (I) Fabrica de ciocoi (II) Turnatu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
general al capitalei O lovitură cumplită pentru Partidul Național Liberal De la politician la om politic Unde-i baba, să-i rup laba Excesul IV. Vraiște Vodă Rața de unică întrebuințare Trabantu’ și Levantu’ Off-shore Autodeservire Breakfast la Blair House Întârziatele Vraiște Vodă Șpagatul Udrea Republica Română Absurdistan V. Pacientul național Acești gigei și averile lor urlătoare Fabrica de ciocoi (I) Fabrica de ciocoi (II) Turnatu’ și Turnavitu Factorul Vadim Dolari la m³ Esențialul Cetățean vs. locuitor Excelență Obstacolul Breban Breban - fața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
cu ei din ce aveau în marile magazii din port: în afară de muniții, depozitaseră acolo și aparatură de tot felul, toată logistica rămasă neatinsă. Vreo trei zile nu s-a ocupat nimeni de aceste magazii pline cu de toate și lăsate vraiște, căci rușii încă nu sosiseră, administrația orașului era debusolată, iar armata noastră avea preocupări, se pare, mai presante. Nu s-a ocupat nimeni de ele, în afară de... populație. Cu mic, cu mare, brăilenii erau în port, la depozite, să apuce care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
afla de câteva luni în reparații generale. Echipa de zidari și zugravi aproape că terminase exteriorul și se pregătea să înceapă lucrul „înăuntru”, la diverși locatari. Încât, ca și la alții, în acel început de martie, și la noi era vraiște. Dezordinea din cameră, devenită neprimitoare, străină m-a gonit de acasă. Ultragiată, sensibilitatea mea specială față de spațiul domestic intim, ocrotitor mi-a decis atunci, în acea după-amiază, soarta. Nu mi-a plăcut să stau în casă, în condițiile haosului ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
carte“, iar coada de topor zicea: „Pe mine nu mă păcălește nimeni: am pus-o aici și nu mai este“, cum eu țipam: „Căutați peste tot, doar aveți experiență“, a venit marele șef. Am uitat să-ți descriu casa: ușile vraiște, intra și ieșea oricine. Șeful a spus: „Nu cred să o fi luat cineva“. Pe urmă, apropiindu-se de mine: „M’ați blestemat sâmbătă: când am ajuns acasă am avut 39° și abia azi mi’a scăzut temperatura“. M-am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]