598 matches
-
al tău! (Dănilă trece, ferit, la gard, rupe câteva nuiele.) Iaca, azi mai opăresc în copaie ce pospai de făină mai este în traistă, să le coc copiilor o turtă de mălai. Da' mâine ce-om face? DĂNILĂ (vine cu vreascurile): Iaca lemnele. SMARANDA: Doamne, omule, că multă minte-ți mai trebuie! Numai gardul nu-l pusesem până acu' pe foc! Mi-ai venit popândău cu două bețe-n mână! DĂNILĂ: Alta n-am. (trece iar pe prispă și ascute securea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a ales praful de tot. Uită-te și la casa ta. Peretele dinspre grădină ți-a căzut pe jumătate, acoperișul e spart și plouă În casă, lemne nai, iarna Îngheți de frig, după focul făcut cu cei câțiva ciocălăi și vreascuri adunate de prin vecini, după ce se curăță copacii și se taie corzile la vița de vie. Cu ce ne-am ales, fa, Ano? Poate tu te-ai ales cu ceva, cu acești câini lățoși și plini de pureci... Lasă, fa
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
iubire” (Dinu Săraru - Clipa). Am urmat școala generală În localitatea În care am venit pe lume. În această perioadă am Început să scriu primele poeme (vers alb), Îndrăgostită fiind de: Eminescu,Creangă,V.Alecsandri, Topârceanu, ș.a. Recitam adesea, În timp ce adunam vreascuri din grădină și din gardurile vecinilor... pentru a aprinde un foc În vatra din bucătăria de vară, versurile lui George Coșbuc, ce s-au Încrustat adânc În sufletul meu: „Pe vatra veche ard, / Pocnind din vreme-n vreme, / Trei vreascuri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vreascuri din grădină și din gardurile vecinilor... pentru a aprinde un foc În vatra din bucătăria de vară, versurile lui George Coșbuc, ce s-au Încrustat adânc În sufletul meu: „Pe vatra veche ard, / Pocnind din vreme-n vreme, / Trei vreascuri rupte dintr-un gard”, ...și lacrimi dintr-un izvor necunoscut se rostogoleau fără de voie. Am urmat cursurile Liceului Industrial nr. 3 Roman, făcând naveta. Mă trezeam dimineața În jurul orei patru (trenul fiind la ora 4:45) și reveneam acasă după
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Bătrânul bulibașă își mângâia îndelung barba încărunțită, își presa cu degetul arătător îndestul tutun în pipa sa mare, după care cerea unui nepoțel un bețigaș înflorat de un ochi de jăratic din vatra, în care focul era ațâțat mereu cu vreascuri uscate. Focul își ridica limbile flăcărilor vii, jucăușe, neastâmpărate ca și polatia de puradei ce-l înconjurau. își spunea și el, la rândul său, poveștile sale. - Mai mulți danci și puradei alergau să-i aducă stăpânului șatrei un bețigaș care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și scoate repede șișul. Ina nu înțelesese cuvântul zbanghiu, dar când pronunță și cuvântul șiș, se dumiri că tatăl prezumtiv al lui Vișinel era un om primejdios. Lupta cu țiganii se asemăna cu un foc pe care se puneau noi vreascuri pentru ca flăcările să-i dogorească pe toți cei care se aflau în preajma acestuia. Rafira căută, cu diferite prilejuri, mai ales când soțul ei era puțin aburit de un pahar cu tărie, să-l îmblânzească cu vorbe căutate îndelung și bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
văd împleticindu-te. Capul sus! Timp pentru somn avem des...” Săniile alunecau ca niște fantome... Lui Iordache Cocoșitu, care mergea chiar în fața lui Hliboceanu, i s-a părut că glasul acestuia s-a frânt dintr-odată, ca și cum ai rupe un vreasc. S-a oprit pentru o clipă, să vadă ce s-a întâmplat de nu-l mai aude pe Hliboceanu. Dar ce să vadă pe întuneric și prin zăpada zburătăcită de viforniță? Și apoi vântul sufla ca o fiară! A rămas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se apropie și Îl privi mai pe Îndelete, Pablo constată că avea și cîteva vînătăi pe față. Deocamdată, se aplecă amabil către el. — Hello! zise. Ne cunoaștem de undeva? Celălalt se uită cu dispreț la el. Aruncă pe foc cîteva vreascuri dintr-o grămăjoară pe care o avea alături și abia după aceea Îi răspunse: — Tu cine dracu mai ești? Domnule, te rog să-mi vorbești politicos, așa cum ți-am vorbit și eu. Ia te uită, ce obrăznicie! se miră bătrînelul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știe despre ce anume ar fi putut vorbi. Dar, din partea cealaltă, David nu zicea nimic, deși era clar că nici el nu dormea - Pablo auzea din cînd În cînd foșnetele cîrpelor În care era Învelit, cînd mai punea cîte un vreasc, să Întrețină focul - iar el nu știa cum să-l provoace, după ce nici măcar nu-i răspunsese la salut. În cele din urmă, pentru a spune totuși ceva, tuși convingător. Bineînțeles, nu se așteptase la vreun răspuns, dar Își crease singur
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
supere. Ce ar fi să-mi dezlegi picioarele, ca să stăm de vorbă În mod civilizat și să dezbatem În continuare această problemă? Michel tăcu Încurcat. Nici măcar nu se putea preface că n-a auzit. Ca să cîștige timp, mai puse cîteva vreascuri pe foc. Felinarul pîlpîia tot mai anemic, dînd semne că acetilena e pe terminate; În curînd, aveau să rămînă pe Întuneric. — Sunt rănit, nu mă pot mișca, pretextă. — Ești un mincinos la fel de prost ca mine, conchise Pablo. Mai bine, hai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sigur. Între timp, ochii i se obișnuiseră cu Întunericul, Încît din cotlonul său putu să-l cerceteze pe Îndelete pe Michel. Jarul focului aproape stins inunda peștera cu o lumină, sau mai degrabă cu o umbră roșietică. Din grămada de vreascuri mai rămăseseră doar cîteva. Arareori limba cîte unei flăcări se ridica și făcea să tremure pe pereți umbre subțiri ca niște stafii grăbite. CÎt timp vorbise, Michel se legănase Înainte și Înapoi, așa cum fac copiii crescuți În orfelinate, apoi Începu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu burta la gură și le iese-n cale câte-o urâtanie sau un șontorog. - Și noi, Voievoade? Noi? - A, noi?... Noi... Păi noi, noi suntem așa, mai nobili, ultimele exemplare ale unei specii bizare... Noi suntem focul... ăla de vreascuri și de putregaiuri și de coceni mucegăiți, de balegă de vacă și de turbă... care te scoate din bordei de fum, c-o ceață sângerie pe ochi, te face să icnești și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi adusă "la ascultare" pe acest drum, cu această metodă. Uniformele, patrulările, împărțirea, defilările caraghioase, bunul plac al unuia sau altuia, înlocuind regula și legea, erau cel mai potrivit peisaj în care Carol Caraiman putea ateriza. Vladia urma să devină vreascul aprins din prostie, ori din nepăsare, ori din cinism, de la care urma să fie incendiată pădurea cea mare. Știa că nu are altceva de făcut decît să fugă din Vladia, era o imagine cutremurătoare pentru bunul simț, dar nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ordinea dată de bunul Dumnezeu. Prințul voia să se asigure înspre partea problemelor de conștiință, să fie liniștit domnul Mihail, Țara nu va intra pe mîna unor zănateci. Sigur, fără ei nu se poate, dar ei sînt ca lemnele, ca vreascurile ce se vîră în foc, datorită lor se înalță flacăra izbăvitoare, dar ele se pierd pentru totdeauna în văpaie. Nimeni, niciodată, nu s-a închinat la găteje, ci a privit cu admirație și sfințenie înălțarea focului! O încercare cum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fiecare pungă argintie era imprimată cu vopsea neagră inscripția „rezistent la viermi”. Aveam fasole verde rezistentă la viermi și tocăniță de pui la ceaun și știuleți întregi de porumb dulce cu bobul auriu. În fiecare pungă zuruia câte ceva, ca niște vreascuri sau pietricele sau nisip. Fiecare pungă, o pernă argintie umflată cu azot pentru a-i păstra conținutul mort. Lasagna cu sos de carne sau ravioli cu brânză. Rezistente la viermi ori ba, Veriga Lipsă putea sfâșia o pungă doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vărsai înăuntru câteva căni cu apă fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești zece pagini dintr-un roman cu vampiri, și cina era gata. În loc de vreascuri și apă fierbinte, în perna argintie găseai chiftea de casă sau tocană de vită Stroganoff. Ne așezam pe covorul albastru al scărilor din hol, o cascadă cu falduri albastre, cu fiecare treaptă îndeajuns de lată încât puteam sta toți unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vârât printr-o nară uriașă de om bătrân. În jurul gleznei un tatuaj reprezentând sârmă ghimpată se zărește deasupra marginii papucului de carton. Un inel masiv decorat cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de bătrânelul ăsta amuzant și inofensiv. I se așează în poală, în scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
intervenția mamei. Rugase dirigintele să lase aranjamentul așa cum era și Mara îi rămase alături, în bancă. Cazarea se făcu la cabană, în decorul ruginiu de toamnă târzie. În pustietatea pădurii, tinerii se dezlănțuiră. Făcură foc de tabără și dansară în jurul vreascurilor pârjolite. Pe măsură ce frigul le îngheță mâinile și obrajii, se retraseră să mănânce sărmăluțe cu mămăligă caldă, în aspectul țărănesc al sălii de mese. Urcați în camere, instalară boxele, orga de lumini și, o dată ce muzica cuprinse clădirea, fetele dădură năvală în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tristețe, apele curg în vale cu vuiet puternic și plopii în umedul amurg doinesc eterna jale. Mi te închipui, frumoasă și firavă, cum taci îngândurată. Știu că nu ai bani și că poate în vatră nu ard decât vreo trei vreascuri rupte dintr-un gard, trosnind din când în când, cu flacăra lor care geme și amestecând prin colțuri de odaie lumini și umbre. Dar când voi sosi acasă, voi avea grijă de tine să nu mai înduri frigul și sărăcia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acum sunt mari. Când am părăsit căscioara de pe malul apei, unde se-împletesc cărări ce duc la moară, totul era la fel, dar acum mi te închipui stând lângă vatra veche în care, ard pocnind din vreme-n vreme trei vreascuri rupte dintr-un gard și torcând împreună cu cele două fecioare. La plecarea mea, tu erai tristă, iar în ochii cei încercănați îți stăpâneai puhoiul de lacrimi, care ar fi izbucnit din clipă în clipă. Cele două fete îți mai alină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ruble, trei mii de ruble. Dar dacé le facem mai mici. facem și mai multe. - Da, mai ales dacé mergi la drum, iarna, cînd Îi zépadé. - Ce copaci frumoși! - Am greblat toaté pédurea, e foarte frumos! - Da și véd cé vreascurile le-ați scos la margine, foarte bine. - Le-am scos, ca sé nu fie gunoi În pédure, pédurea este o bogéție a naturii! - Este bine cé dumneavoastré aveți grijé de péduri. - Pédurea este, In primul rînd, verdeațé și aer curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
unde o razé groasé de luminé trecea printre frunze, chiar deasupra capului lui Nicolai Arsenievici. CÎțiva tufari de corn, care creșteau din mal, chiar acolo unde rîpă prin care cursese cîndva și apé și care se umplu de frunze și vreascuri și unde, la doar cîțiva pași, rîpă formă o rupturé, care poate cé fusese cîndva cascadé, atunci cînd apa, dacé a curs vreodaté, Îl ascundeau pe Nicolai Arsenievici cu crengile lor Întortocheate, așa Încît din cérare nimeni n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
n-ar fi putut sé-l vadé. Nicolai Arsenievici se mai uité o daté la fosta cascadé și, pentru o clipé, chiar Își Închipui cum curge pe-acolo apă și se Îngrijoré, dar dupé ce se mai uité o daté la vreascurile adunate și réscoli cu hîrlețul stratul de frunze putrede, care se dovedi prea gros, Isi zise cé apă nu va mai curge pe acolo niciodaté și cé poate sé se puné pe treabé liniștit. Scuipé În palme, Însemné cu hîrlețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fost lângă Va și văzând despre ce era vorba, a Început să-l liniștească, vorbindu-i calm și hotărât, acel mod de a vorbi al tatălui său În care avea totală Încredere, și luă În derâdere Întâmplarea, cu vârful unui vreasc Îndepărtă fără brutalitate cei doi pui de șarpe, verzi, ce se Încălzeau, stând Încolăciți pe același mușchi de pădure, total inofensivi. Victor, căutând să abată, totuși, atenția copilului de la Întâmplarea nu tocmai pe placul acestuia, Îi arăta diferite păsări, cântăreții
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pășit în pronaos, a îngenuncheat în fața Ușilor Împărătești, a plecat fruntea în cenușă, apoi, ca un copil care crede că nu este văzut dacă nu vede, și-a ascuns ochii în palme. Plângea. Bărbia căzută topor deasupra unui braț de vreascuri putrede; ochii descompuși în orbite cenușă cu ceva urme de cer rânced pe fundul fântânilor; fruntea despicată a secetă Carul Mare a tras brazdă adâncă până și-a rupt spițele într-un gând; obrajii scrijeliți de vânt piatra de moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]