791 matches
-
Libertatea se dobândește prin cunoașterea limitelor, prin libertatea eului de a vrea conștient ceea ce e în stare să vrea. Forța unificatoare e sufletul. Cu ajutorul memoriei. E sufletul supus schimbării? E clar că noi ne schimbăm. Ne schimbăm caracterul, dorințele, plăcerile, vrerea, reacțiile, ideea despre viață, despre valori și ce suntem noi față de noi și față de alții. Sunt oare toate acestea sufletul nostru? Sau sunt doar haine pe care le purtăm până la moarte și apoi le lepădăm iar sufletul, eliberat de toate
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
îl poate paraliza, dar uneori se revoltă și vrea să își iasă din limite, să se ia în posesie. Egoul e dorință și în același timp voința (conștientă sau inconștientă) de a-și satisface dorința. Eliberarea lucidă de dorințe și vrere e ceea ce misticii fac. Dar ei le transformă în iubirea de Dumnezeu, o iubire absolută a existenței. Renașterea a ridicat demnitatea eului, omul se poate uita cu demnitate la semenii lui. Epoca barocă l-a impulsionat și i-a dat
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
actuale în care se promovează individualismul cu mirodeniile lui: egoism, apucare, trăirea clipei, adularea nimicului, fuga de responsabilitate, învinuirea celuilalt, confort cu orice preț, lipsa de orice griji. Geniul, în operă, ar avea capacitatea maximă de obiectivizare, de desprindere de vrere, care presupune egoism și individualism. După Schopenhauer, arta și religia ar face același lucru, distrug vrerea oarbă, eliberându-te de tirania și impuritatea înfometată a Voinței, prin cunoaștere inteligentă, prin contemplare și comuniune cu adevărul universal. Dar vrerea lucidă și
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
de responsabilitate, învinuirea celuilalt, confort cu orice preț, lipsa de orice griji. Geniul, în operă, ar avea capacitatea maximă de obiectivizare, de desprindere de vrere, care presupune egoism și individualism. După Schopenhauer, arta și religia ar face același lucru, distrug vrerea oarbă, eliberându-te de tirania și impuritatea înfometată a Voinței, prin cunoaștere inteligentă, prin contemplare și comuniune cu adevărul universal. Dar vrerea lucidă și sublimată e însăși caracteristica omului. Budismul se ocupă de anularea vrerii, prin anularea voinței, personalității și
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
desprindere de vrere, care presupune egoism și individualism. După Schopenhauer, arta și religia ar face același lucru, distrug vrerea oarbă, eliberându-te de tirania și impuritatea înfometată a Voinței, prin cunoaștere inteligentă, prin contemplare și comuniune cu adevărul universal. Dar vrerea lucidă și sublimată e însăși caracteristica omului. Budismul se ocupă de anularea vrerii, prin anularea voinței, personalității și a identității și topirii identității, conștiinței individuale în cea universală. Procesul e înlesnit de conceptul budhist asupra identității eului, așa cum deja menționat
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
ar face același lucru, distrug vrerea oarbă, eliberându-te de tirania și impuritatea înfometată a Voinței, prin cunoaștere inteligentă, prin contemplare și comuniune cu adevărul universal. Dar vrerea lucidă și sublimată e însăși caracteristica omului. Budismul se ocupă de anularea vrerii, prin anularea voinței, personalității și a identității și topirii identității, conștiinței individuale în cea universală. Procesul e înlesnit de conceptul budhist asupra identității eului, așa cum deja menționat, eul fiind doar un complex de serii trecătoare, fizice și de conștiință, nepermanente
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
ce declară că nu fac politică spun un mare neadevăr, pentru că neimplicarea, indiferența, acordul sau dezaprobarea modului în care este condusă și gospodărită țara, tot politică se cheamă. Trai Fiecare om își croiește viața și trăiește după cum îl duce mintea, vrerea și puterea. Eșecuri Cele mai multe eșecuri din viața omului se datorează propriilor slăbiciuni. Arme În lupta cu dificultățile vieții cele mai eficiente arme sunt răbdarea, curajul și înțelepciunea. Drum Drumul vieții nu este presărat numai cu împliniri și bucurii. Noroc În
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și perseverență poate deveni învățat orice om înzestrat cu inteligență medie. Păcat Păcatul rămâne păcat chiar dacă a fost pedepsit, iertat sau uitat. Blazare Cele dintâi semne ale blazării sunt neglijențele igienice și vestimentare. Zicere Fiecare trăiește după cum i-i mintea, vrerea și puterea. Urmări Urmările unei fapte nechibzuite nu se pot înlătura cu regrete. Drum Cu cât drumul de parcurs în viață este mai anevoios cu atât satisfacțiile sunt mai mari atunci când ajungi victorios la capătul lui. Bine-rău Speranțe Noroc Fericire
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
harabale cu felurite feluri de straie și de sulimanuri, de mare trebuință unei domnițe, precum și o jumătate din împărăția noastră. Așa poruncesc! ANA (îngenunchează, sărută mâna împăratului): Iubite tată, îți sărut mâna cu supunere și sunt gata să-ți împlinesc vrerea. POSACUL: Cu adevărat, ascultătoare fiică se dovedește a fi domnița Ana... PRICINĂ: Păi altfel cum? Că-ndată-i tai... (gest de decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Că-ndată-i tai... (gest de decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră fată mijlocie, Dana, și să ne spună dacă i-a rămas cumva gândul și vrerea la vreunul din feciorii de os împărătesc întâlniți la sindrofii sau la iarbă verde. DANA: Mărite tată, față de tine nimic nu poate fi ascuns. Mi-a rămas ce-ai zis, cum nu, însă ce pot ști eu? Socoți oare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mi se Întâmplă mie așa ceva. Din acel moment l-am considerat pe dumnezeu dușmanul meu de moarte. A fost doar o „expresie” Într-un loc nepotrivit. N-am vrut să fac rău nimănui. Nici măcar nu Înțelegeam profunzimea celor „scăpate” fără vrere. Mă tot frământam ce să spun acasă sau dacă trebuie să spun ceva... În seara respectivă nu am avut curajul să mănânc. Am spus mamei că mă doare capul și aș bea doar un ceai de tei. Nu am pomenit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și el năpădit de gânduri și întrebări. E deosebit de dificil însă să pătrunzi în sufletul unui om, mai ales dacă lipsește o punte. Și totuși... ce aștepta? Mai exista oare cineva ce intrase pe porțile inimii sale cu sau fără vrerea lui, și ea nu avea știre de acest lucru? Gândul acesta săpa în adâncimile sufletului ei, îi storcea clipele de substanța lor firească, o obseda fără încetare. Tentația de a-l întreba direct ce planuri are se aflase de multe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Etica Nicomahică, cartea VII, nota 98, despre rolul omului politic În educarea cetățenilor). Paulsen socotește - În directă linie kantiană că Etica pornește de la două fapte: a vrea (voință, wollen) a trebui (a avea obligația morală, Sollen) 1. a vrea - Orice vrere este năzuința spre un scop, prin atingerea căruia voința este satisfăcută. La om, voința care tinde În mod inconștient spre scop se ridică la voința rațională conștientă care Își propune scopul: scopul urmărit și activitatea prin care este obținut sunt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fundamentală a Întregii sale filosofii. Așa este În filosofia teoretică: senzorialitatea dă numai materia, senzația, iar numai intelectul ca o capacitate legislatoare, face din ea cunoaștere. Și iarăși la fel este În filosofia practică: senzualitatea, dorințele și Înclinațiile dau materia vrerii; numai rațiunea, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății, cum era acela un domeniu al naturii. Aici ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfățișându se acolo ca legi ale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
respect al demnității sacre și al naturii umane. 2. Dimensiunea axiologică a subiectiv obiectivului. Normativitate și normă juridică Reflecția care Își dobândește cunoașterea sistematică În etică pleacă, după cum se tot afirmă, de la a vrea (Wollen) și de la a trebui (Sollen). Vrerea este năzuința către un scop, prin atingerea căruia este satisfăcută voința. Fiind vorba despre individul uman, este evident că vorbim despre voința rațională conștientă care Își propune, de fapt, scopul. Dar, până unde se poate ajunge? Care este, În fond
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se găsesc o serie de răspunsuri În filosofia morală kantiană. Dacă etica aristotelică este În Întregime o teorie a valorilor, filosofia morală kantiană este deontologie. Voința are valoare morală, spune Kant, numai dacă nu este determinată de scopul, de „materia vrerii”, ca una care pentru o ființă senzorială nu poate fi Întotdeauna altceva decât plăcerea, ci numai norma legală. Kant oferă un răspuns problemei referitoare la originea și pretenția de legalitate a legii morale făcând trimitere la rațiune, la capacitatea gândirii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fundamentală a Întregii sale filosofii. În fîlosofia teoretică este astfel: senzorialitatea oferă numai materia, senzația, iar intelectualul - și numai intelectul -, ca o capacitate legislatoare, face, din aceasta o cunoaștere. În filosofia practică, la fel, senzorialitatea și dorințele, Înclinațiile oferă materia vrerii, iar rațiunea - și numai rațiunea -, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății. Și aici, ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfațișându se acolo ca legi ale naturii, iar aici
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
într-o cursă. Într-un ungher al minții mele dezmeticite se înfiripase o explicație: cel care mă propusese, nici într-un caz altul, nu putea fi decât cel care garantase pentru mine ca să ajung în funcția de administrator aici, în ciuda vrerii directorului Sima și a unora dintre organele locale de partid. Acela mă propusese și pentru dramatizarea nuvelei lui Alexandru Ivasiuc. Un text cu o acțiune destul de pretențioasă. Totuși, curiozitatea îmi creștea de la o zi la alta. Nici nu era cazul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îți luai nasul la purtare. Întrebarea îi cine să-l ajute pe Vasile? Pentru asta chiar ne am certat. Eu spuneam că îl vreu pe unul, Dumitru o ținea pe-a lui. Și până la urmă am hotărât - asta și cu vrerea lui Aizic - am hotărât... Da’ mai spune și tu Dumitre, că mie mi s-o uscat gâtlejul de atâta vorbă. Spunând acestea, Pâcu a și pus mâna pe țoiul cu rachiu și în minuta următoare treaba era mântuită... Apoi cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mitruță. Fuguța la Aizic și întreabă-l dacă trebuie să mai cântărim ori mergem de-a dreptul la descărcat? Am plecat! Să te și întorci! - l-a șfichiuit Pâcu. Când Mitruță s-a întors, Hliboceanu l-a întrebat: Care-i vrerea stăpânului? Nu mai cântărim. Mergem la descărcat. Iaca și o treabă cuminte pe ziua de azi. Eu am să merg la Aizic, să închei socotelile pe ziua de az, iar tu, Mitruță, direcția depozit! Așa voi face! Moș Dumitru și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ovreiul pentru faptul că ați rămas singuri. Cotman și Mitruță au ieșit cu grabă. Costache trebăluia prin crâșmă. Costache! Roag-o pe Măriuța să vină încoace, că am să-i spun o vorbă - l-a rugat Cotman. Dacă asta ți-i vrerea, nu am încotro și am s-o chem. Măriuța s-a arătat, cu zâmbetul pe buze, ca de obicei. Care-i porunca, boieri dumneavoastră? Pentru că tu ești doftoroaia, te am ruga să-i pui pe frunte lui Vasilică cel bolnav
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sănătoși! Când au ieșit pe poartă, s-a auzit glasul lui Mitruță, de această dată mult mai calm: Treci tu în față, Ioane. Eu am să merg în coda șirului la început. Pe drum ne-om rândui. Dacă asta-i vrerea ta, așa am să fac - a răspuns Cotman. Sub lumina albă de afară, săniile păreau un șir de năluci ce rătăceau între cer și pământ. Ici acolo, o căciulă sau un suman negru punctau reptila antediluviană ce înota printre nămeții
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Când imaginația Îmi alerga ca o herghelie de mânji sălbatici, amenințând să calce totul În picioare, fără să ajungă nicăieri, un deget venit din ceruri mi-a ciocănit În frunte: „Alo! Ce faci?“ Să fi fost conștiința sau inconștientul? Era vrerea divină sau apăsarea spovedaniei strămoșești fără de preot? Greu de spus. Cert e că vocea aceea mi-a pus În vedere că, dacă tot aveam să cad pradă demonului trupesc, unica femeie pe care o voi recrea nu putea fi decât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fost executat, Ion Antonescu este considerat criminal de război, autor al unor infracțiuni contra păcii și omenirii. Această sentință nu a fost pronunțată de un tribunal internațional - Antonescu a fost „judecat” de ocupantul sovietic, iar astăzi el este condamnat prin vrerea Statelor Unite ale Americii, în special a evreilor americani. N-am susținut vreodată că Antonescu a fost nevinovat, că e un erou pozitiv de pus în piept - o asemenea poziție îi definește doar pe național-comuniștii fascistoizi. El poartă răspunderea pentru deportări și crime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
credința e absolută, iar această credință este creștină. Iar cel care și‑a luat zborul spre cer, sub ochii tăi, Simon zis Făcătorul de Minuni este hulitorul credinței și scârbavnicul Învățăturii Domnului, ce Într‑adevăr și‑a luat zborul din vrerea puterilor Sale și din puterea gândului său, și‑acum zboară nevăzut spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pământești care au Însă o limită. Și mai spune‑le răspicat, să te priceapă, că puterea asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]