1,491 matches
-
din cuvînt-materie. E ceea ce anunță însuși titlul Plumb, cuvînt a cărui structură sonoră, și ea monosilabică, reproduce zgomotul unui corp greu ce cade. Construcția fonetică are o configurație simetrică, nucleul sonor este vocala "u" (care reproduce un zgomot înfundat, un vuiet interior) flancată imediat de două consoane mai puțin "dure" (lichida "l" și nazala "m") iar la cele două capete, de consoanele bilabiale "p" și "b", care au o sonoritate explozivă". Plumbul răspunde și conceptului de element greu, de element mort
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
pare mie? Da. Dar ele fac loc, în mod curent, și observațiilor cu tentă politică. Încerc să nu am aerul analistului politic - tagmă proliferantă azi - nici nu mi-ar sta bine, nici nu mi-ar plăcea, receptor acut însă ai vuietului de dincolo de ferestre, al malversațiunilor morale la care ne supune încă acest comunism remanent, da, îmi asum așa ceva. Simt că-s mai viu în randevuul acesta. Apropo de randevu, îți mai amintești de-o perioadă, cea de dinaintea plecării lui Mihai
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Nu, însă. Asta se petrecuse dimineața. În aceeași zi, după amiază, găsisem adăpost temporar în căsuța unei familii sărace, în lipsa vreunui hotel liber, - casa scriitorilor din localitate fiind ocupată în întregime. Cred că eram gata să ațipesc. Cînd, mă trezi vuietul unei furtuni ce se pregătea să înceapă. Se spune că în preajma unei furtuni puternice magnetismul corpului uman, al creierului ca și în general, al mediului în care te afli, sporește. Curînd printre răbufnelile vijeliei care începuse, am auzit, peste sălița
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
ce-i îngăduie a se conecta nemijlocit cu lucrurile, o umilință pe care n-o mai permite "centrul" raționalizant, excesiv generalizator, artificios prin redundanță. E o periferie fertilă a contactelor primare, a naturaleții transcrierii lor, cu o alură de naivitate: "vuiet al minții blînd devastată/ o zăbavă mai încolo pielea trupului tău/ o părere de trup/ întinsă și bătută în patru țăruși// școlerii bat toba anunțînd evenimentele de peste an". }elul actului poetic e cel de restaurare a unui arhetip sufletesc, a
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
loc femeii tinere îndrăgite, în Coran, în ceașca de cafea, în ghioc, cum se nimerea. Acum, privind atent, desluși ghiocul. Vorbea în el, ca-ntr-un microfon. Sisi, după ce ascultase amuzată, probabil că i-l ceruse, nu se auzea de vuietul mării, fiindcă acum ea dusese la ureche instrumentul turcoaicei, ascultând ceva cu o atenție mărită, ca orice ins, complet înstrăinat de tot ce se vede în jur, când se lasă să cadă în vidul vrăjit al auzului sau poveștilor... (Fragmente
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
duritate. Ziarul „Reci” („Graiul”) portretiza-comenta în modul următor: „...ca un adevărat urmaș al lui Cezar, Marinetti nu se poate mulțumi doar cu propria patrie, - el dorește să impună urbi et orbi dispoziția sa de provincial, înnebunit de năvala automobilului, de vuietul fabricilor, și iată-l pe el - milanezul - care vrea să milanizeze întreaga cultură spirituală a omenirii. Asemenea oricărui alt provincial, el este sincer convins că proiectul său de urbanizare a artei ar fi ceva absolut nou și nespus de revoluționar
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
vizitându-i pe celebrul poet simbolist Veaceslav Ivanov și pe renumitul regizor și teoretician de teatru Fiodor Komisarjevski. Și era firesc ca cel care declarase că un automobil e mai frumos decât Victoria din Samothrace să fie încântat de: „Neostoitul vuiet, duduit, urlet al claxoanelor de automobil, de vocile trecătorilor, toate astea acționând ca un bici asupra lui Marinetti, care se înviorează, ochii îi lucesc, zâmbetul nu-i părăsește chipul”, - astea, precizează corespondentul, fiind aflate chiar de la protagonistul reportajului sau doar
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
planeta, vocea puternică pe care a auzit-o fiecare pământean în limba sa maternă, au înmărmurit orice suflare omenească. O voce cu rezonanțe metalice, dar foarte clară și impunătoare! Tăcere adâncă a urmat imediat ce pământul a încetat să mai vibreze; vuietul sinistru al cutre murului de după Mesaj s-a stins dintr-odată! Nu s-a produs niciun accident, nici în timpul cutremu rului care a precedat Mesajul, nici după. La început, cei aflați pe străzi au alergat speriați spre parcuri și locurile
Mesajul care a schimbat omenirea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_366]
-
Degenerarea a devenit posibilă fiindcă N.C. s-a complăcut în atmosfera dată, stimulînd proliferarea fenomenului dacă nu prin solicitare expresă, șatunciț prin nonintervenție, ba arătînd că se supune «supliciului» cu cea mai mare plăcere. În realitate, el priza freamătul și vuietul de masă - transformate în ceva paranoic și degradant - ca pe un drog, arătînd cît de mult poate trage în jos o ființă umană maladia puterii.” v Aspectul patologic al lucrurilor i se relevă, între alții, și ambasadorului american David B.
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
din Munții Apuseni, Romanița îi dedică acestuia, pe contul e socializare, poezii scrise de tatăl ei. Creatoarea de modă a postat pe Facebook și o fotografie cu Albert, fiul ei și al lui Adrian Iovan. Totul s-a frânt în vuiet crud de brad Într-o pădure ce și-acum suspină, Și pe zăpadă conifere ard În candele tămâie de rășină; Cu viața ta, pierdută prin nămeți, Deși puteai ca să rămâi în viață, Ai dăruit la oameni alte vieți Ca ei
Romanița nu poate trece peste MOARTEA lui Iovan. Ce gest a făcut by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/27874_a_29199]
-
luna pentru că am dreptul la paradisul meu, pentru că doar noaptea are un gând paradisul naște amintirea unui sunt. Am văzut umbra unui destin peste rotund se adunau vocile ca un cântec și atunci m-am speriat, eu nu mai aveam vuiet. Nu este așa, așa și este sufletul de frumos se izbește, și ca o boare de frig afară se trezește și lovește arid. Și, și... nu mai există consolare în exilul meu, doar eu, atârn de întrebare. Amintirea, draga de
DOAR LUNA de PETRU JIPA în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381595_a_382924]
-
luna pentru că am dreptul la paradisul meu, pentru că doar noaptea are un gând paradisul naște amintirea unui sunt. Am văzut umbra unui destin peste rotund se adunau vocile ca un cântec și atunci m-am speriat, eu nu mai aveam vuiet. Nu este așa, așa și este sufletul de frumos se izbește, și ca o boare de frig afară se trezește și lovește arid. Și, și... nu mai există consolare în exilul meu, doar eu, atârn de întrebare. Amintirea, draga de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
deschisă se arată lunapentru că am dreptul la paradisul meu,pentru că doar noaptea are un gândparadisul naște amintirea unui sunt.Am văzut umbra unui destin peste rotundse adunau vocile ca un cântecși atunci m-am speriat,eu nu mai aveam vuiet.Nu este așa, așa și estesufletul de frumos se izbește,și ca o boare de frigafară se trezește și lovește arid.Și, și... nu mai există consolareîn exilul meu, doar eu, atârn de întrebare.Amintirea, draga de ea,este aici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Unind în hornul drept a lor bătaie când toate inimile bat a sărbătoare, auzi prin aer rece, acolo de sus prin șoapte de mătase, acuș, acuș, auzi prin vuietul ce fierbe cântul lor, inimi imberbe, ce au plecat pentru un crez al libertății miez de legi. Astăzi cuvintele ne plâng și râd când totul se arată... în uitare iubirea adunată! Citește mai mult Unind în hornul drept a lor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
plâng și râd când totul se arată... în uitare iubirea adunată! Citește mai mult Unind în hornul drept a lor bătaiecând toate inimile bat a sărbătoare,auzi prin aer rece, acolo de susprin șoapte de mătase, acuș, acuș,auzi prin vuietul ce fierbecântul lor, inimi imberbe,ce au plecat pentru un crezal libertății miez de legi.Astăzi cuvintele ne plâng și râdcând totul se arată...în uitare iubirea adunată!... XXXIII. ORICÂT, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2176 din 15
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
-n mii de gânduri , Alerg într-una fără să te întâlnesc , Și-n goluri nedefinite printre rânduri Numai uitarea dintre noi o regăsesc.... Cerul plânge în privirea ochilor Când irișii ți-au citit pasii-n noapte , Te-am recunoscut prin vuietul clipelor În parfumul îmbălsămat cu șoapte... Neliniștea și-a înfipt chipul între petale , Încătușata între culori visez și trăiesc , Plutind mereu în cantul tăcerilor tale Din jocul umbrelor că o pictură te privesc ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Ca o pictură / Gabriela
CA O PICTURA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384257_a_385586]
-
de un verde întunecos, lucioase, neînțelegând încă de unde crescuse teama-n privirile tale și în alergarea haotică a grupurilo de fugitivi, prin labirinturile tăiate în coastele lanului nesfârșit. Le ghiceam doar existența din mișcarea spicelor înalte și din murmurul asemeni vuietului îndepărtat al unui puhoi nestăvilit de neliniște. Viața era scufundat întrun abis de incertitudini și terorismul se cuibărise și împuiase în Regatul Unit al Spiritelor Libere. Cărările în lan erau drepte și se ramificau în toate direcțiile ca o pânză
VIZIUNEA TERORII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384258_a_385587]
-
două și sorbindu-ți vietatea vieții, ți-am scos occipitalul și din paloarea frunții am luat lumina lăsând întunericul să vină în aviditatea gravidintății tale în cea de-a noua lună, când pruncul cel nenăscut blocase tic-tac-urile timpului, oprind în vuiet viața cu pașii morții, lăsându-mă orfan. Referință Bibliografică: orfan din nou / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2140, Anul VI, 09 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ORFAN DIN NOU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384289_a_385618]
-
puțin să privesc în jur.Ieșise lumea la plimbare, fiind o seară senină și vremea destul de caldă. În comparație cu gerul de pe la noi, aici clima era mult mai caldă în acest anotimp. Am continuat să merg spre mare intuindu-i prezența după vuietul valurilor și a mirosului inconfundabil de alge și sare. Am ajuns repede la marginea plajei, scăldată de valurile mării. M-am apropiat de mal, am înmuiat mâna în valurile înspumate ce scăldau nisipul, dându-i bucuroasă salutul meu de bun
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
simțea doar cum cade, prăbușindu-se în neant. La un moment dat scoase un țipăt și se trezi, era ziua, razele soarelui intraseră în cameră și îi luminau fața. Pe stradă se auzea larmă produsă de mașini, oameni, era tot vuietul vieții de la oraș. ,, Ce vis îngrozitor! De unde mai vin și asemenea vise teribile în mintea mea,” gândi Liviu. Apoi își readuse aminte de toată discuția cu Dorin și oferta acestuia și faptul că el acceptase bucuros să meargă în occident
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
suferința, nicicând fericire, șarpele tace. De ce să-l imităm? Eu sunt mai tare decât șarpele. Nu spun de ce. Enter a world of surprise. Noaptea am visat un cutremur. Nu muream, visam, vedeam, plafoane, praf, totul cade în tăcere, apoi în vuiet, nu sunt speriat, chiar bucuros, a venit un final, va veni un început. De mult n-am recitit O MIE ȘI UNA DE NOPȚI, singura carte ( ediție restrânsă de Eusebiu Camilar) pe care am citit-o integral. Eu nu citesc
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
tras. Rușine!” Două tancuri acoperă spațiul central al străzii. Pe lângă ele troleibuzele se strecoară umile. Pe lângă ele și pe lîngă soldați oamenii trec demni. Triști. Fermi. Și, iată, a venit Ceasul. Piața Palatului, intersecția cu Stirbei Vodă. Acolo, se aude vuietul. Soldații aliniați în poziție de tragere în dreptul Sălii Palatului privesc, aproape în gol, de sub caschetele de fier. Acum, iată, vuietul o ajune pînă la ei. N-au trecut decît cîteva minute de cînd Dictatorul și-a anunțat ultimul său decret
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
soldați oamenii trec demni. Triști. Fermi. Și, iată, a venit Ceasul. Piața Palatului, intersecția cu Stirbei Vodă. Acolo, se aude vuietul. Soldații aliniați în poziție de tragere în dreptul Sălii Palatului privesc, aproape în gol, de sub caschetele de fier. Acum, iată, vuietul o ajune pînă la ei. N-au trecut decît cîteva minute de cînd Dictatorul și-a anunțat ultimul său decret și cel mai scurt, cel fără viața măcar o singură secundă. Vuietul a ajuns pînă la el: trec tancuri - se
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
în gol, de sub caschetele de fier. Acum, iată, vuietul o ajune pînă la ei. N-au trecut decît cîteva minute de cînd Dictatorul și-a anunțat ultimul său decret și cel mai scurt, cel fără viața măcar o singură secundă. Vuietul a ajuns pînă la el: trec tancuri - se retrag. Și mulțimea aclamă. Mulțimea strigă “Cinste vouă!” și-i îmbrățișează pe soldați, le oferă flori, le întind pîini. Da, armata nu vrea să tragă în popor. Oamenii au lacrimi în ochi
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]