1,530 matches
-
Țeasta i se prăvăli la rădăcina unui tufan, iar calul speriat dispăru printre copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Sub_semnul_blestemului_ion_nalbitoru_1366552764.html [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
Acasă > Poezie > Amprente > CÂND VALUL ÎNȚELEGE Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului Când valul înțelege că el este oceanul, Si zbaterea de maluri îl duce iar în larg, Rostogolind un vuiet, pe ape că mărgeanul, El spumega și rupe catarg după catarg, Spinarea-și încovoaie și spumegând se-întoarce, Nimic nu-i stă în cale, nici vânturi nu-l opresc, Mergând spre libertate, furia să-și descarce, Iar apele sub creasta
CÂND VALUL ÎNȚELEGE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 by http://confluente.ro/emilia_amariei_1470644273.html [Corola-blog/BlogPost/353414_a_354743]
-
publicat în Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016. PESCĂRUȘUL Pescăruș cu aripa-ntinsa De ce zbori spre furtună Spre ce meleaguri te-ndrepti Ce oameni ai zărit în drumul tău În fugă ta nebună N-ai învățat să aștepți Și vuietul mării se aude departe Iar valurile se sparg de stinci Acolo se opresc toate Și calde și reci Țipă pescarusule-n hula S-auda matrozii batrini S-apuce să stringa catargul Caravelei și apoi să taci. Citește mai mult PESCARUSULPescarus
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/edi_peptan/canal [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
auda matrozii batrini S-apuce să stringa catargul Caravelei și apoi să taci. Citește mai mult PESCARUSULPescarus cu aripa-ntinsaDe ce zbori spre furtunaSpre ce meleaguri te-ndreptiCe oameni ai zărit în drumul tauIn fugă ta nebunaN-ai învățat să asteptiSi vuietul mării se aude departeIar valurile se sparg de stinciAcolo se opresc toateSi calde și reciTipa pescarusule-n hulaS-auda matrozii batriniS-apuce să stringa catargulCaravelei și apoi să taci.... III. ÎN CĂUTAREA "EU-LUI", de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 2076 din
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/edi_peptan/canal [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
rămâi, rămâi la mine,/ Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ numai eu știu să le-ascult./ În al umbrei întuneric/ te asemăn unui prinț. Ce se uit- adânc în ape/ cu ochi negri și cuminți/ Și prin vuietul de valuri,/ Prin mișcarea naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi în taină/ Mersul cârdului de cerbi...” Copilăria s-a pierdut undeva în ceață și poetul constată cu durere: „Astăzi chiar de m-aș întoarce/ a-nțelege n-o mai
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1484407891.html [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
misterul însuși. Iată cum e notat acest moment de elevație spirituală: Toamnă orice sunet de frunză devine muzică divină. La fel: Soare, Foc și Timp aură, majestate - putere sacra. Drept încheiere (provizorie, desigur): Să știi să asculți în fiece om vuietul Duhului Sfânt. Ori: Din lemnul zeilor Crucea lui Cristos purtată pe Golgota! Și apoi, așezarea în acest orizont, în aceste noi coordonate, a existenței umane: Pașii creștinului nemăsurați - în drum spre biserică. Textul are o impresionantă unitate semantica, eflorescentele lui
DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Eugen_dorcescu_singuratatea_starea_de_gratie_a_contemplarii_recenzie_la_cartea_strajer_peste_suflete_poezie_grafi.html [Corola-blog/BlogPost/354360_a_355689]
-
joci mereu, cu întregirea mea. mă tot citești, adaugi o erată, te miri, mă mir și eu, cum sunt a ta... pui semne frunze, aripi răsturnate, ascuți creioane-n fluturi de cristal și mă deschizi din nou, la jumătate, cu vuiet lung de val, lovit de mal. dar nu-i de-ajuns cât mă prefac în carte! m-ai scrie și pe scoarță de copaci, să îți rămân citită-n iarbă...parte din răvășirea iernii, printre crini și maci. o să mă
NU E DE-AJUNS.. de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 by http://confluente.ro/clarissa_emanuela_1445321872.html [Corola-blog/BlogPost/360450_a_361779]
-
tras. Rușine!” Două tancuri acoperă spațiul central al străzii. Pe lângă ele troleibuzele se strecoară umile. Pe lângă ele și pe lîngă soldați oamenii trec demni. Triști. Fermi. Și, iată, a venit Ceasul. Piața Palatului, intersecția cu Stirbei Vodă. Acolo, se aude vuietul. Soldații aliniați în poziție de tragere în dreptul Sălii Palatului privesc, aproape în gol, de sub caschetele de fier. Acum, iată, vuietul o ajune pînă la ei. N-au trecut decît cîteva minute de cînd Dictatorul și-a anunțat ultimul său decret
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” by http://uzp.org.ro/prima-atestare-istorica-a-revolutiei-ziarul-libertatea/ [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
soldați oamenii trec demni. Triști. Fermi. Și, iată, a venit Ceasul. Piața Palatului, intersecția cu Stirbei Vodă. Acolo, se aude vuietul. Soldații aliniați în poziție de tragere în dreptul Sălii Palatului privesc, aproape în gol, de sub caschetele de fier. Acum, iată, vuietul o ajune pînă la ei. N-au trecut decît cîteva minute de cînd Dictatorul și-a anunțat ultimul său decret și cel mai scurt, cel fără viața măcar o singură secundă. Vuietul a ajuns pînă la el: trec tancuri - se
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” by http://uzp.org.ro/prima-atestare-istorica-a-revolutiei-ziarul-libertatea/ [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
în gol, de sub caschetele de fier. Acum, iată, vuietul o ajune pînă la ei. N-au trecut decît cîteva minute de cînd Dictatorul și-a anunțat ultimul său decret și cel mai scurt, cel fără viața măcar o singură secundă. Vuietul a ajuns pînă la el: trec tancuri - se retrag. Și mulțimea aclamă. Mulțimea strigă “Cinste vouă!” și-i îmbrățișează pe soldați, le oferă flori, le întind pîini. Da, armata nu vrea să tragă în popor. Oamenii au lacrimi în ochi
Prima atestare istorică a Revoluţiei: ziarul “Libertatea” by http://uzp.org.ro/prima-atestare-istorica-a-revolutiei-ziarul-libertatea/ [Corola-blog/BlogPost/93060_a_94352]
-
să-mi eliberez creierul din acea liniște, dar mirosul de viole și șarpele cu pielea lui rece alunecând pe pielea mea îmi paraliza voința. ) sute de mâini s-au eliberat îndreptându-se spre mine, înșfăcându-mă, paralizându-mi mișcările. În vuietul acelei liniști auzeam hârlețe în pământul uscat. Sunt vie, urla disperată întreagă ființa mea. Sunt ... totuși ... vie! și pământul îmi pecetluia neputința trupului apăsându-mă și ... În volumul Sub semnul apei și al dragonului Carmen Alexandina reușește să realizeze saga
DESPRE CĂUTAREA FERICIRII PRIN IUBIRE, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 by http://confluente.ro/Despre_c_utarea_fericirii_prin_al_florin_tene_1362132055.html [Corola-blog/BlogPost/345550_a_346879]
-
stearpă, colțuroasă și prăpăstioasă? - Aceea este, căpitane Sasu! Mâine dimineață ne aventurăm pe creasta din față. Din dosul ei se înalță un vârf semeț. Acolo este palatul! În seara următoare, înnoptară într-un loc stâncos unde plutea o atmosferă stranie. Vuietul vântului se auzea șuierând peste creste, iar din adâncul văilor se ridicau urletele sălbatice ale lupilor. Caii se speriară de ceva nevăzut și nechezară în noapte. Oștenii fură cuprinși de teamă și la orice zgomot tresăreau înspăimântați. Își închipuiau că
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1421825040.html [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
de oameni adunați înainte de a bate gongul schimbării anului, sardele înghesuite pe patinoarul din fața primăriei. Atâta lume amasată, tineri mai ales, multi veniți de curând în Canada din toate colțurile lumii, care cumva vibrau împreună de importanță momentului. Era un vuiet al mulțimii în aer, niște chiote, un excitment, ceva ce n-am mai știut vreodată. Acolo, muzica și antren, pe o scenă festivă, care se termină cu un minut înainte de Anul Nou. Mulțimea începea și cântă în cor numărătoarea inversă
Toronto – Celebrarea Anului Nou by http://revistaderecenzii.ro/toronto-celebrarea-anului-nou/ [Corola-blog/BlogPost/339607_a_340936]
-
numărătoarea inversă a secundelor ultimului minut, si la secundă 0 începeau focurile de artificii. Eu stăteam muta, alții chiuiau, simțeai că uite așa se scurge timpul mereu, dar parcă, acum, cumva, îl opream din mers, capturând memoria clipei. Apoi același vuiet al mulțimii, acelasi excitment, cumv a în unison, din oameni complet diferiți, adunați acolo prin șansă. Trăiam momentul Anului Nou împreună și scenă avea forță. La despărțire drumurile ce începeau în piață comună se separau. Fiecare pleca de acolo cu
Toronto – Celebrarea Anului Nou by http://revistaderecenzii.ro/toronto-celebrarea-anului-nou/ [Corola-blog/BlogPost/339607_a_340936]
-
două și sorbindu-ți vietatea vieții, ți-am scos occipitalul și din paloarea frunții am luat lumina lăsând întunericul să vină în aviditatea gravidintății tale în cea de-a noua lună, când pruncul cel nenăscut blocase tic-tac-urile timpului, oprind în vuiet viața cu pașii morții, lăsându-mă orfan. Referință Bibliografică: orfan din nou / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2140, Anul VI, 09 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ORFAN DIN NOU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1478718128.html [Corola-blog/BlogPost/384289_a_385618]
-
Căci ei Îl văd, Îl simt, Îl adoră și-I cunosc măreția, iubirea, bunătatea, puterea și sfințenia. Ei Îl văd pretutindeni: în frumusețea florilor, în verdele ierbii, în zborul fluturilor, în cântecul păsărilor, în gunguritul pruncilor, în seninul cerului, în vuietul mărilor și-al oceanelor, în toate splendorile naturii; în strălucirea soarelui, a lunii, a stelelor, a aurorelor polare, dar și în forța uraganelor, a furiilor mărilor și oceanelor, a cutremurelor, a tunetelor și trăznetelor ce ne lovesc, și a numeroase
DUMNEZEU de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/cristian_petru_balan_1472897407.html [Corola-blog/BlogPost/375183_a_376512]
-
simțea doar cum cade, prăbușindu-se în neant. La un moment dat scoase un țipăt și se trezi, era ziua, razele soarelui intraseră în cameră și îi luminau fața. Pe stradă se auzea larmă produsă de mașini, oameni, era tot vuietul vieții de la oraș. ,, Ce vis îngrozitor! De unde mai vin și asemenea vise teribile în mintea mea,” gândi Liviu. Apoi își readuse aminte de toată discuția cu Dorin și oferta acestuia și faptul că el acceptase bucuros să meargă în occident
CUMPĂNA DIN NOAPTE (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1472131194.html [Corola-blog/BlogPost/383767_a_385096]
-
suferința, nicicând fericire, șarpele tace. De ce să-l imităm? Eu sunt mai tare decât șarpele. Nu spun de ce. Enter a world of surprise. Noaptea am visat un cutremur. Nu muream, visam, vedeam, plafoane, praf, totul cade în tăcere, apoi în vuiet, nu sunt speriat, chiar bucuros, a venit un final, va veni un început. De mult n-am recitit O MIE ȘI UNA DE NOPȚI, singura carte ( ediție restrânsă de Eusebiu Camilar) pe care am citit-o integral. Eu nu citesc
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1424456400.html [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
concret al Pogorârii Sfântului Duh, înfățișându-i pe Sfinții Apostoli, adunați în Ierusalim, la cincizeci de zile de la slăvita Sa Înviere și la zece zile de la Înălțarea Lui, de-a dreapta Tatălui, când „din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei“ (F. Ap. 2, 2), iar aceștia s-au umplut de Duhul Sfânt, pogorât asupra lor sub chipul limbilor de foc, care i-a inspirat
POGORÂREA DUHULUI SFÂNT – CINCIZECIMEA SAU RUSALIILE – EVENIMENTUL ŞI PRAZNICUL ÎNCORPORĂRII, ÎNNOIRII ŞI SFINŢIRII CREDINCIOŞILOR ÎN BISERICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1465971215.html [Corola-blog/BlogPost/342600_a_343929]
-
marea, colosala oglindă albastră în care-i căzut cerul și-s încrucișate nesfârșite cărări fără pulbere, cu neîncetate doruri și aprinse iubiri. Cântecele compozitorului Dumitru Lupu sunt răpite de mare și încuiate în scoici care duse la ureche revarsă odată cu vuietul mării, melodii. Cântecele compozitorului Dumitru Lupu sunt cele mai melodice din muzică ușoară românească, purtate de talazuri în largul mării, până pier vârfurile vapoarelor, iar de la țărmuri, până la frontierele care rotunjesc țara, pe câmpii cu dropii, pe Carpați cu cerbi
DUMITRU LUPU. CÂNTECELE SALE ERAU ÎN NOI, FĂRĂ FORMĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1395141092.html [Corola-blog/BlogPost/353844_a_355173]
-
puțin să privesc în jur.Ieșise lumea la plimbare, fiind o seară senină și vremea destul de caldă. În comparație cu gerul de pe la noi, aici clima era mult mai caldă în acest anotimp. Am continuat să merg spre mare intuindu-i prezența după vuietul valurilor și a mirosului inconfundabil de alge și sare. Am ajuns repede la marginea plajei, scăldată de valurile mării. M-am apropiat de mal, am înmuiat mâna în valurile înspumate ce scăldau nisipul, dându-i bucuroasă salutul meu de bun
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464902194.html [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
Publicat în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului BALCIC, GURĂ DE RAI În fost ținut de România, Printr-o cascadă urlătoare, Din grădina Reginei Maria Se varsă apele în mare. Aici, în însoritul Balcic Apa cu vuiet tumultuos, Săpând în peretele calcic Ea face totul mai frumos. După căderi din treaptă-n treaptă Învârte roțile de mori, Pârâul apele-și îndreaptă Și-ajunge pân’ la urmă-n mări. Se scurge apa pe sub punte Scăldând colina înverzită, Lansând
BALCIC, GURĂ DE RAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/ionel_grecu_1436777693.html [Corola-blog/BlogPost/384472_a_385801]
-
dogoarea incandescenței. Aici, în acest capitol - ce poate fi considerat nu un punct final al volumului, ci, mai de grabă, un Epilog Deschis -, firul roș-alb, al Mărțișorului renașterii noastre continue, ca oameni, ca neam, ca țară, se împletește mirific cu vuietul roș-galben-albastru al Stindardului Dacic: capul de lup cu trup de șarpe, dar și cu filonul minunatului basm despre Ființa Limbii Române, la nord și la sud de punctul de frontieră Siret (35 de km până la Cernăuți, exact distanța de la Craiova
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-dulce-de-suceava-amar-de-cernauti-de-doina-cernica-maria-toaca/ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
în furtună. Vreo trei-patru sute de oameni în picioare, înfofoliți în cojoace, cu broboade și căciuli pe cap, se sufocau de căldură și înghesuială. Era un vacarm de nedescris, cu îmbrânceli în valuri, însoțite de chiote și țipete. Ca să acopăr vuietul talazurilor dezlănțuite, urlam și eu cât mă țineau bojocii. Când am țipat: -Tu ești, Mircea? unul din sală a țipat și el: Care Mircea, bă? Domnul Genescu m-a tras înapoi, după cortină, întrerupându-mi ”măreața” recitare: ce te-a
BĂDIA EMINESCU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/nastase_marin_1452680388.html [Corola-blog/BlogPost/369613_a_370942]
-
nerostite ritmul se întețește până la strigăt halta nebunilor începe să se umple de tropotele cailor reinventați a fi clopote căzute pe dalele mărunte ale dialogurilor promise și amânate mereu în oglinda aproape opacă mă privesc hibrid al așteptărilor într-un vuiet uriaș de trăiri între multe hotare trasate migălos cu cărbunele fricii oamenilor de a fi ei înșiși sinceri cu ei cu mine cu întregul plec departe de scurtăturile timpului îndes într-un sac de oase vocalele limbilor pământului filele fierbinți
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ma_astept_tot_eu_dincolo_anne_marie_bejliu_1389071229.html [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]