173 matches
-
existenței unei anumite forme în cadrul sistemului verbal. (2000: 226) Această diviziune a sistemului temporal corespunde, la Weinrich, cu opoziția între "erzählte Welt" (lumea povestită) și "besprochene Welt" (lumea vorbită). Această tendință spre diviziunea binară s-a fixat din nefericire în vulgarizarea școlară a cuplului "povestire/discurs", introducînd o confuzie pe care Benveniste o denunțase totuși prin anticipare: Se vorbește întotdeauna de timpuri ale "narațiunii istorice" pentru a evita termenul de "timpuri narative", prilej de numeroase confuzii" (2000: 231). Pentru a construi
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
manifestă cu rezultate notabile ca șef de revista, este preocupat de tradiția literară, într-o suită de foiletoane pledând pentru conservarea unor valori sau pentru restituirea dreapta a altora (că în cazul lui Al. Macedonski). Nivelul comentariilor nu depășește însă vulgarizarea informației esențiale, clasice, de istorie literară, reprodusa întotdeauna cu exactitate. SCRIERI: Cântițe și-ndoauă isturii aleapte, București, 1912; Poeme păgâne, București, 1919; Spre necunoscut, București, 1924; Vis și realitate, București, 1927; Daphnis și Chloe ai vremei noastre, București, 1928; Amurguri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287075_a_288404]
-
fost relatată de un prozator care discuta cu elevii de la seral pentru a pătrunde în universul proletarilor trecuți de la sapa ceapistă la tehnologii sofisticate de tratament termic și laminat pe baza unei școlarizări adesea precare. 149 Vezi, pentru nivelul de vulgarizare, lucrarea lui Al Siebert (Avantajul rezilienței, trad. din engleză datând din 2009, București, Business Tech International) și pentru perspectiva feminină, Joan Borysenko (Nu e sfârșitul lumii, traducere din engleză din 2010, București, Editura For You). Dacă am indica și lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
atractivă, a fost preluată de numeroși cercetători care, din acel moment, au încercat să localizeze la nivelul structurilor cerebrale cele mai diferite funcții psihice, inclusiv trăsături de personalitate. Tendința aceasta investigatorie a ajuns, la un anumit moment, la exagerare, la vulgarizarea unor ipoteze inițial valabile ca ipoteze de lucru, din care s-a detașat ulterior o tendință de gândire distinctă cunoscută sub numele de frenologie. Aceștia au fost cei care l-au atacat cel mai mult pe Gall. Un alt cercetător
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Dacia; Vuk Karadžić, cu o monografie a prințului sârb Miloš Obrenović; Jan Kollar, cu o istorie slovacă și slavă; Jovan Rajić, cu o sinteză privind evoluția popoarelor slave din Sud-Est; Katona Istvăn și Pray György, cu istorii ale poporului maghiar. Vulgarizarea științei nu e cu nimic mai prejos: opuscule despre cai, apicultură, sericicultură, plante industriale, arbori fructiferi, cultura tabacului etc. În fine, progresele medicinei sunt și ele popularizate prin același intermediar. Adesea, cărțile vor fi difuzate gratuit prin Consiliul locumtenențial, imprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
încarnare a răului, cumulând toate tarele psihice și morale, iar cei săraci ca depozitari exclusivi ai valorilor etice superioare. Romanul, o combinație eteroclită de pamflet și melodramă, se situează la nivelul de jos al producțiilor similare din epocă. O involuntară vulgarizare este biografia romanțată Beethoven-omul (1964), elaborată îndelung, mai bine de două decenii. A tradus, în colaborare cu Sofia Marian, din Hans Scherfig. SCRIERI: 5 acte, Brăila, 1925; Ghetto veac XX, București, 1934; Subiect banal. Appassionata, cu o copertă de Maxy
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
ea însăși numeroase filme documentare și a analizat impactul lor educațional (Ellsworth și Whatley, 1990)73. Dar Ellsworth a studiat și conținutul politic mai mult sau mai puțin latent al filmelor documentare realizate de alții. A ajuns la concluzia că „vulgarizarea culturii” urmărește, în mod subtil, și scopurile politice ale reproducției sociale și dominării culturale. A sesizat, de asemenea, că popular culture țintește chiar scopuri rasiste și antifeministe. În 1991, Aronowitz și Giroux au publicat Postmodern Education: Politics, Culture and Social
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Aronowitz și Giroux au publicat Postmodern Education: Politics, Culture and Social Criticism 74. Adoptând o teză enunțată de Ellsworth, cei doi autori au calificat popular culture ca fiind un element central al educației postmoderne. Raportând-o însă la pedagogia critică, „vulgarizarea culturală” le apărea ca o formă postmodernă de rezistență la curriculumul oficial. După Giroux, în lumea postmodernă pedagogia critică se transformă în „pedagogie de graniță” (border pedagogy). Rostul „pedagogiei de graniță” este de a funcționa ca un „contratext” și o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
semnul lui Homer, romanul Cetatea de pe stânca verde (1959) demonstrează abilitatea lui A. de a percepe simpatetic neliniști și pasiuni adolescentine, punând în scenă revelațiile personajelor, studenți care lucrează pe un șantier arheologic. În N. Bălcescu - revoluționar (1959), lucrare de vulgarizare, respectul pentru adevărul istoric este în cele din urmă corupt de teza partinică. Căderea Bastiliei (1959) este o istorisire marxistă a Revoluției franceze de la 1789, în timp ce o ficțiune romantică, Trandafirul roșu (1963), își plasează povestea în același moment, urmărind tribulațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
Chiar și enunțurile științifice rezultă din raporturile de forță ale formulărilor" (Latour, Bougnoux). Abordarea mediologică a științelor, deja foarte avansată, care evidențiază travaliul imperios al medierilor în cercetarea tehnico-științifică, a demistificat transcendența adevărului. Mediologia științelor nu vizează modurile lor de vulgarizare, nici instituționalizarea lor consecutivă și secundară; ea va intra, așa cum o fac Serres, Lévy-Leblond, Latour și alții, în chiar constituția Rațiunii savante, în miezul ei. Dar pentru că trebuie să înceapă cu începutul, debutantul în mediologie își va găsi liniștea în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ei; îi este postumă. Studiul și conservarea vulgatei ar fi trebuit să fie cea mai înaltă preocupare teoretică a teoreticienilor marxiști, dar a fost mai tot timpul considerată drept minoră de către aceștia. Dacă marxismul ar fi avut un sens, doar vulgarizarea sa ar mai fi fost o problemă, singura dificultate pe care marxiștii "demni de acest nume" refuzau s-o rezolve. Doctrinele sînt întotdeauna împușcate pe la spate, fiindcă uită să privească în perspectivă. Fatalul dispreț al medierilor a grăbit moartea acestui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este supusă acelorași constrîngeri pneumatice. Pneurile de altă dată nu circulau fără tuburi de aer comprimat. Dubla sursă sau natură este resortul oricărui așezămînt temporal, ateu sau nu. Spuneți-mi, privind în jurul vostru, dacă durerea instituției ecleziale, care constă în vulgarizarea sublimului, nu este împărtășită de nu știu care instituție seculară, compromis șchiopătînd mereu între spirit și timp, întoarcere la principiile fundamentale și abandon față de compromiterile germinative. În jargonul forumului: între sectarism și oportunism. Remarcați pur și simplu că Biserica romană, "una, sfîntă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
traduce în limba vulgară, apoi la academiile secolului al XVII-lea, în care se vorbește despre adevăr în schimburi epistolare ori cu voce tare, și în sfîrșit la saloanele de influență feminină ale secolului al XVIII-lea, sedii ale unei vulgarizări orale a științei scrise prin arta conversației, la cafenele, aceste 1800 de "manufacturi ale spiritului" cîte număra Parisul în 1789, pînă la cluburi și loji. Tot atîtea trepte în ascensiunea propagandei. Urbanitatea nu mai este o trădare, este o datorie
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lui Hristos, cunoaște papirusul care se rulează în volumen, se conservă mai prost decît argila, dar se poate consulta și transporta mai bine. Papirusul egiptean face posibilă o scriere cursivă și mai ușoară, aflată la baza "demoticii", o etapă în vulgarizarea misterelor sacre ale scrierii hieroglifice. Alfabetul nostru, deci democrația noastră, stă într-o bucată de trestie, și Rațiunea noastră grafică este, dincolo de toate, un cadou al lumii vegetale făcut speciei umane. În Egipt, valoarea simbolică a unui text era dată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
își dă seama că textele sînt în prezent pretexte. Pierre Leroux, omul anului 1848, tipograful totemic al tribului, era un fiu al Luminilor și al Enciclopediei. El conducea inițial un proiect de "Enciclopedie pitorească de buzunar" Diderot prelungit la extremele vulgarizării. Stalinismul a reprezentat din punct de vedere istoric, dimpotrivă, distrugerea euroasiatică a Rațiunii, negarea sîngeroasă a Epocii Luminilor. Dar dacă comunistul, după moda rusească, este un văr degenerat al socialistului european nativ, ni se pare lașă și nepotrivită, intelectual vorbind
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pierde, În special În operă, sensul cuvintelor În retorica goală, În declamare pompoasă, când, devenind pur și simplu neinteligibile, cuvintele sunt doar un pretext pentru ca notele să fie cântate! Am fost conștient de pericolul schematizării și chiar al unei posibile vulgarizări În interpretare, care e prezentă În orice Încercare de transpunere, și nu numai că nu aș Încuraja pe nimeni să-mi urmeze exemplul, dar chiar eu aș concepe o montare cu totul alta dacă aș reface azi Oedipe. Un spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
studiul vieții și operei marelui poet. "Ne aflăm în fața unei ediții destinate unui impact spune Dan Mănucă înainte de toate, psiho-social, curățită de instrumentele care însoțesc, în mod obișnuit, edițiile critice, dar și de acelea obligatorii chiar pentru o ediție de vulgarizare [...] nedumerește absența unui procedeu editorial elementar", cum ar fi, între altele, "corelarea scrisorilor publicate acum cu acelea deja cunoscute, publicate mai demult, cel puțin din punctul de vedere al succesiunii cronologie". Apoi, în privința stabilirii și înțelegerii contextului în care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
eșec (Roma nu i-a acordat binecuvântarea), succesorii săi, care vor avea mai mult noroc, nu vor uita lecția profesorului. „Sources” (așa se numea, la origine, colecția) se dorește un fel de „Budé” creștină, altfel spus, o colecție de „Înaltă vulgarizare”. Ce argumente justifică Întemierea unei asemenea colecții? Le regăsim În primul proiect, redactat de Fontoynont: Părinții „ne oferă exemplul unic al unor spirite remarcabile care doresc să câștige la credința lor o lume cu totul păgână”. De ce istoria nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
prelecțiuni, analizând maniera de tratare a subiectelor, așa cum pot fi ele decopertate din rezumatele publicate în primele numere ale "Convorbirilor literare", îți dai seama că prelecțiunile au fost cu totul altceva 2. Că, în consecință, au fost departe de aparenta vulgarizare a tematicii și n-au avut nimic a face cu birjarul de la piața "Sfântu Spiridon", cu măcelarul din Târgu Cucu, ori cu croitorul de pe Sărărie 3. Dar să încercăm, fie și pe scurt, să identificăm și alte trăsături definitorii ale
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Memorii, n-a fost vorba despre o creștere armonioasă a personalității, ci mai curând de diverse rupturi, sau contradicții, diverse crize în care mereu a pornit de la zero, începând cu India, continuând cu România, Portugalia și așa mai departe. Pericolul vulgarizării există mai ales că Eliade (opera lui) era foarte accesibil și, în al doilea rând, foarte transparent " Domnule profesor, acum, că a apărut și Jurnalul portughez, credeți că destinul operei lui Eliade este pe, să-i spunem, "drumul cel bun
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
că se ajunge, treptat, la o anumită inflație de documente? Că avem de-a face cu o adevărată isterie mai ales a tinerilor din ziua de azi, din ce în ce mai preocupați să lucreze pe Eliade? Nu se ajunge astfel la o nefericită vulgarizare? Ba da, pericolul vulgarizării există. Mai ales că Eliade (opera lui) era foarte accesibil și, în al doilea rând, foarte transparent. Apoi, România fiind izolată de comunism, Eliade părea un mit, un mit al unui mare succes public. Acum, odată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
la o anumită inflație de documente? Că avem de-a face cu o adevărată isterie mai ales a tinerilor din ziua de azi, din ce în ce mai preocupați să lucreze pe Eliade? Nu se ajunge astfel la o nefericită vulgarizare? Ba da, pericolul vulgarizării există. Mai ales că Eliade (opera lui) era foarte accesibil și, în al doilea rând, foarte transparent. Apoi, România fiind izolată de comunism, Eliade părea un mit, un mit al unui mare succes public. Acum, odată cu aflarea mai multor lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
demarcația trebuie operată între "cu expertiză fără expertiză". Am apelat la menționarea atitudinilor cititorilor față de controversatul critic al "beneficiilor" internetului tocmai pentru a sublinia faptul că, deși civilizația de astăzi este tributară anonimilor, societatea nu a premiat, în istoria sa, vulgarizarea științei și nici extremismul ideologic sau amatorismul semidoct. Ceea ce-și dorește societatea de la știință și tehnologie vizează securitatea, siguranța și eliminarea riscurilor care i-ar periclita habitatul și, ca urmare, viitorul. În aceeași măsură, important pentru omenire este extinderea
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
vechi român, 1898). Va părăsi mișcarea socialistă în 1899. Ulterior se înscrie în Partidul Liberal (1903) și va conduce „Voința națională”, oficiosul acestuia. Mai publică articole de istorie și drept în „Noua revistă română”, în „Viața românească” și compilații de vulgarizare a științei în „Albina”. Ieșit din viața publică, îmbătrânit și îndurerat (îi mor doi fii), N., din 1918 jurisconsult pe lângă Înalta Curte de Casație, traduce lucrări de drept, face studii asupra istoriei instituțiilor juridice românești etc. Și-a încheiat viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
ei, în epoci îndepărtate, dar frământate în egală măsură de marile întrebări ale sfârșiturilor de ciclu, de presimțirea că drama condiției umane își schimbă actorii și costumele, dar nu și esența. Scrisoarea a șaptea nu e nici o biografie romanțată, nici o vulgarizare a gândirii platoniciene, ci o nouă mărturie la dosarul întrebărilor majore pe care și le pune, pe care nu poate să nu și le pună omul contemporan. MONICA LOVINESCU Diversă ca expresie, ficțională și eseistică, redactată în patru limbi neolatine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]