207 matches
-
Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales-o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens.tc "5.2. La celălalt pol se situează nume total problematice, cu o singură ocurenta, pentru înțelegerea cărora contextul nu oferă suficient sprijin și asupra cărora nu există consens în domeniul comentariilor exegetice. Este vorba de coranicul Œamad și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Œamad și de biblicul Šaddai. Acesta din urmă oferă totuși opțiunea transliterării ca atare (nici un traducător în română nu a ales‑o), sau a traducerii echivalentelor sale din Septuaginta. Unii dintre cei care au tradus din ebraica au împrumutat soluția Vulgatei, Omnipotens." 5.3. Se spune ca traducătorul este silit adesea să opteze între fidelitatea față de text în conținut și expresie, pe de o parte, si inteligibilitate, pe de altă parte. La acestea se adaugă și componența stilistica. Rezultatul este până la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
autocrație, autoritarism, cezarism, rațiune de stat, despotism, dictatură, totalitarism etc.), aceasta ar deveni o categorie istoriografică, un modul de cercetare, formă de bază a guvernărilor contemporane privatoare de libertate, iar secolul XX ar deveni astfel caracterizat de tirania totalitară. În „vulgata” teoriei totalitarismului, mai ales prin textele lui C.J. Friedrich, Z.K. Brzezinski sau H. Arendt, demersul cercetărilor este îndreptat spre ideea argumentării noutății absolute a guvernărilor totalitare, care au impus instituții cu totul noi, au distrus toate tradițiile sociale, juridice
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
noastră prin recunoașterea funcționării în unele pasaje ale dialogului Republica a unui principiu pe care l-aș numi „primatul lui a ști asupra lui a fi”. Iată, de pildă, trei contexte în care acest principiu ni se pare activ. Orice „vulgată” a expunerilor Republicii reține faptul că Platon proiectează aici o cetate în care filosofii conduc, paznicii apără, iar restul muncesc. Dar ceea ce scapă acestei imagini este relația specială pe care filosofii o au față de ceilalți: ei știu ceea ce ceilalți sunt
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se subordoneze (ibidem). În anii care au urmat, lui Burnham i s-a reproșat că și-a prezentat teza într-un mod mult prea schematic și că n-a făcut decât să înlocuiască, în mod simplist, clasa muncitoare, revoluționară, din vulgata marxistă, cu tehnocrați (Fougeyrollas, 1950, pp. 31-32). Nu-i mai puțin adevărat că argumentele lui Burnham au făcut obiectul a numeroase dezbateri. Liderul socialist Léon Blum a acceptat să prefațeze traducerea franceză a lucrării The Managerial Revolution și a declarat
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
lucru. Pieile de animale care servesc drept suport al textelor sunt uneori răzuite pentru nevoile altor autori - Republica lui Cicero, de exemplu, dispare sub Comentariile psalmilor ale sfântului Augustin -, constituie adesea un articol deficitar: pentru cel mai vechi manuscris al Vulgatei latine a fost nevoie de 1550 de piei de vițel... Se șterg câteodată urmele textelor vechi pentru a face loc celor ajunse la modă. Iar moda e acum creștină... Când, prin secolul al IX-lea, sosește din China hârtia, inovația
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Prezența activă a elementului grec în spațiul balcanic în general și în cel românesc în special, în ciuda fluctuațiilor politico-economice, constituie un fenomen ce poate fi înscris în „durata lungă“, cerând a fi analizat sintetic și diacronic. Contrar opiniei încetățenite în vulgata istoriografică română, numeric, elementul grec nu s-a redus drastic după 1821, dar rolul i s-a diminuat treptat, prin efectele evoluției culturale, economice și politice a românilor. Ca urmare a desființării raialelor de pe Dunăre și a recunoașterii libertății comerțului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
premers celor cinci ani consacrați de el versificării psaltirii. Autorul Psaltirii în versuri a consultat, cum se crede, traducerile românești de până la el ale psalmilor, Psaltirea Scheiană și Psaltirea lui Coresi în primul rând, poate și o ediție grecească a Vulgatei. Operă de Renaștere, psaltirea versificată în Polonia, în 1579, de umanistul Jan Kochanowski (Psalterz Dawidów) va fi constituit, apoi, un stimulent în revelarea de sine a poetului român, în a cărui tălmăcire psalmii descoperă un univers, recreat în marginea textului
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
ajuns până la noi, tradus în latină, un amplu Comentariu la Levitic care pare să fi fost compus în anii 430-450, la Ierusalim sau în împrejurimile sale. Cum comentariul s-a păstrat în traducere latină, în text apar referiri frecvente la Vulgata latină a Bibliei, referiri ce trebuie considerate adaosuri ale traducătorului. Comentatorul, având în vedere ceea ce ne spune în introducere, înaintea acestei cărți ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Esihie ne-a parvenit și o traducere armeană a cărții lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pînă la noi, tradus în latină, un amplu Comentariu la Levitic care pare să fi fost compus în anii 430-450, la Ierusalim sau în împrejurimile acestuia. Cum comentariul s-a păstrat în traducere latină, în text apar referiri frecvente la Vulgata latină a Bibliei, referiri ce trebuie considerate adaosuri ale traducătorului. Comentatorul, avînd în vedere ceea ce ne spune în introducere, înaintea acestei cărți ar fi comentat Iezechiel; sub numele lui Hesychius ne-a parvenit și o traducere armeană a cărții lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
limba latină a fost dusă la bun sfârșit, în jurul anului 400 d. Hr., de către Sfântul Ieronim. Era un timp în care latina devenise limba de comunicare în întreg spațiul Imperiului Roman. De aceea traducerii Sfântului Ieronim i s-a spus Vulgata („în obște cunoscută”). Spre deosebire de Septuaginta, ea a cuprins și Noul Testament, fiind astfel prima veritabilă „integrală” a Bibliei, în înțelesul actual al cuvântului. Cărțile Noului Testament au fost scrise inițial în limba greacă. Despre Evanghelia Sfântului Matei există mărturii că a
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Vir. Ill., 61). El adaugă listei lui Eusebiu alte câteva titluri: comentarii la Geneză, Exod, Psalmi, Isaia, Daniel, Apocalipsă; precum și două tratate: De Antichristo și De resurrectione. Dacă localizarea episcopiei în fruntea căreia se afla Hipolit rămâne un mister, autorul Vulgatei îmbogățește totuși lista transmisă de Eusebiu, cu douăsprezece titluri noi. Mențiuni din perioada antică despre opera autorului în discuție mai găsim la Theodoret al Cyrului și la Fotie, care mărturisește că a citit tratatul Peri tou pantos, Comentariul la Cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi îndeosebi cazul Cărții lui Daniel. Principiul metodologic al supremației textului ebraic (celebrul ebraica ueritas), este dublat în cazul lui Ieronim de o serie de principii hermeneutice, pe care le vom prezenta succint. În această privință, cel puțin teoretic, autorul Vulgatei se prevalează de tradiția alexandrină, care distinge trei sensuri posibile în orice pasaj scripturistic: un sens literal sau istoric, un sens moral și un sens alegoric sau anagogic. În Epistola 120, adresată unei văduve pe nume Hebydia, în 407, Ieronim
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
simplul motiv că titlul celei mai celebre cărți pe care a scris-o e În engleză, iar Martin, un nume anglo-saxon. Evident, astfel de anexări nu au mers până la a traduce sau comenta altceva decât ceea ce, pentru câțiva cunoscători, devenise vulgată. Din fericire Însă, Honigberger a fost foarte clar În această privință; percepea suficient de distinct cultura din care făcea parte- cea a sașilor din Transilvania - și avea un apetit cosmopolit atât de viguros, Încât i-a stânjenit, neîndoios, pe toți
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
limitele urbanității. Vădit este că T. se singularizează prin faptul că intervențiile lui au aerul legitimității și autenticității depline, nu lasă impresia înregimentării gregare sau a unei ralieri oportuniste la o grupare sau la o sferă de interese și la „vulgata” ei de circumstanță. Publicistul „combate”, cu foc, cam „pe toată lumea”, adică vituperează fapte, comportări, afirmații și atitudini ale unor persoane de cele mai diferite apartenențe, orientări ori nuanțe politice, din țară ori din exil, din toate cercurile și mediile, fie
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
fără iluzii, în sensul că folosirea unui termen nou nu ne face neapărat mai inteligenți sau mai talentați, că literatura noastră nu devine mai valoroasă sau mai «competitivă» pe plan universal dacă «avem și noi postmoderniștii noștri».” Optzecist disident - față de vulgata lefterianistă și cărtăresciană privind p. românesc -, Mușina și-a afirmat poziția critică, a susținut necesitatea și legitimitatea în poezie a unui „nou antropocentrism”, pe care l-a teoretizat, și a continuat să critice îndârjit fetișizarea fenomenului prin texte cu caracter
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
la îndemână ediția moscovită din 1663 a Bibliei slavone. În acest caz, anul 1663 (și nu 1664) trebuie acceptat ca termen ante quem al tălmăcirii lui. „Izvoadele letenești” evocate - tot ca auxiliare - vor fi fost reprezentate de ediții oficiale ale Vulgatei, tipărite, probabil, la sfârșitul secolului al XVI-lea sau la începutul celui de-al XVII-lea, iar în celălalt „izvod letenesc ce au fost scos de curând”, alt text ajutător, cercetătorii au văzut „o traducere latină, recentă pentru Milescu, a
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
nu depășită”1. Mărturii biblicetc "Mărturii biblice" În contextul recuperării filozofice contemporane a conceptului teologic de revelație se impune un scurt excurs istoric. „Descoperire” sau „manifestare” (termen redat în limba germană prin Offenbarung, dar menținut sub numele de apokálypsis în Vulgata Fericitului Ieronim), revelația este un concept esențial al teologiei creștine, foarte rar utilizat în vocabularul elenistic. Consemnăm sensul practic de „descoperire” sau cel metaforic - folosit de Plutarh- al „dezvăluirii”. Referințele nou-testamentare la apokálypsis sunt mai numeroase, „revelația” jucând un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
interbelice 13. Ceea ce începuse într-un mod oarecum inocent, ca temă de cercetare erudită în domeniul literaturii comparate și al istoriei artei, s-a transformat într-o ideologie autohtonistă în toată puterea cuvântului, care prefăcea dezbaterea unor ipoteze într-o vulgată. Protocronismul pretindea că românii au prioritate absolută în aproape toate domeniile, de la teoria relativității la psihanaliză, de la cibernetică la estetică, de la literatură la inginerie. Conform unei linii de gândire imediat adoptate, românii au fost cei care au inventat, descoperit, inițiat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și poate, cele mai josnice expresii ale protocronismului, folosite deseori drept ketman pentru a câștiga prestigiu și resurse instituționale, nu convingeau pe nimeni. Întregului discurs îi lipsea un nucleu tare, o teorie articulată a românității care să poată susține atât vulgata națională, cât și canonul culturii înalte. Este, cred, momentul în care opera lui Noica a ajuns să joace un rol central. Teoriile antebelice ale lui Noica despre românitate, o combinație de heideggerianism și autohtonism radical, fuseseră destul de populare, dar nu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „În spate”, și Începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc Înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, În nici un caz „a spăla”, cum s-a Încetățenit printr-o Vulgată pioasă. Femeia Își deschide rezervorul sufletului, din care țâșnește „ploaia” căinței, stropind picioarele Mântuitorului. Apoi Le miruiește În semn de prețuire. Lacrimi și mir: două simboluri extraordinare, pe care tradiția patristică le va specula Îndelung. Ar mai trebui remarcată și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mai puțin frecventat de publicul larg, alcătuit din mărturii ale Antichității creștine și iudaice, urcând până la biografiile medievale. După aceea mă voi opri asupra Evangheliei lui Iuda. Voi propune o lectură fidelă a textului, care contrazice esențial și, sper, argumentat, vulgata răspândită de National Geografic. Într-o ultimă secțiune, foarte pe scurt, voi prezenta câteva reconfigurări moderne ale personajului nostru În eseul filozofic și În literatură. Iuda În Noul Testament În Noul Testament există o evoluție a figurii lui Iuda Iscariotul, de la Marcu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Întreg seminar traducerii și comentării apocrifei, În anul universitar 2005-2006. Articolul reprezintă rodul acestui seminar și el a fost citit, public, pe 30 septembrie 2006, la Ottawa, În cadrul colocviului „Christian Apocryphal Texts for the New Millenium”. Painchaud atrage atenția că vulgata lansată de National Geografic nu ține seama de mesajul tare al apocrifei, care este unul antisacrificial. Chiar la Început, Isus „Își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33). Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă, cu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pământene”. Iuda se diferențiază de restul ucenicilor? Nu, dimpotrivă. La p. 56 citim: „Dar tu, Iuda, tu vei face mai mult decât toți. Căci tu vei jertfi omul/trupul care mă poartă”. Pe acest pasaj se bazează teoria „revoluționară” a vulgatei legată de Evanghelia lui Iuda. Kasser traduce, tendențios, printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda Îi va depăși În oroare pe toți
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
din secolul al V-lea d.Hr. -, precum și o serie de ediții Întocmite cu multă grijă, acribie și talent filologic, de către savanții occidentali, Începând cu secolul al XVI-lea. Să nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată În Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate În unciale, adică În litere majuscule) sunt: 1) codex Vaticanus - notat cu B În codul specialiștilor; are câteva lacune În Geneza
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]