207 matches
-
nu depășită”1. Mărturii biblicetc "Mărturii biblice" În contextul recuperării filozofice contemporane a conceptului teologic de revelație se impune un scurt excurs istoric. „Descoperire” sau „manifestare” (termen redat în limba germană prin Offenbarung, dar menținut sub numele de apokálypsis în Vulgata Fericitului Ieronim), revelația este un concept esențial al teologiei creștine, foarte rar utilizat în vocabularul elenistic. Consemnăm sensul practic de „descoperire” sau cel metaforic - folosit de Plutarh- al „dezvăluirii”. Referințele nou-testamentare la apokálypsis sunt mai numeroase, „revelația” jucând un rol
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
slab de a mai faceceva prin tine însuți și alergi la ajutorul lui Dumnezeu ca la singurascăpare.Termenului ebraic pentru „credință” îi corespund, `ntr-o oare-care măsură” cât de cât cele două cuvinte grecești: „ejlpiv"” (elpis) șirespectiv verbul „ejlpivxw” redat de Vulgata lui Ieronim prin fides șirespectiv veritas (încredere), și „pivsti"”. Prin urmare, din perspec-tiva Sfintei Scripturi, cuvântul „credință” are două conotații binedefinite: prima are în vedere încrederea acordată unei persoane cea probat că merită cu prisosință acest lucru, iar a doua
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
poate să ne dezvăluie o anume formă de complicitate cu politicul (lucrul acesta, să ne amintim, s-a întîmplat și în cazul Heidegger - sociologul francez precizînd că de grands philosophes peuvent être politiquement de grands ânes). Însă pe fundalul descompunerii vulgatei marxiste, Franța avea să fie locul în care începea să se producă tragedia ideilor moderne. E suficient să-i amintim pe Sartre și Althusser, e de ajuns să invocăm episodul mai '68, pentru a ilustra jocul dintre adevăr și eroare
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
schiță, orice desen poartă accentul unei prezențe formidabile; în fața lui, admirația este amestecată cu o uimire care parcă te înfiorează și te determină să simți geniul, euforia geniului. Trebuie menționat faptul că Michelangelo îl înfățișează pe Moise, ilus‑ trând textul Vulgatei, care spune că acesta avea coarne, după întâlnirea cu Dumnezeu; iar în textul ebraic se spune că fața lui strălucea. 4.2.4. Cupola Bazilicii Sfântul Petru Există o dimensiune grandioasă în tot ce a înălțat, în tot ce și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
la îndemână ediția moscovită din 1663 a Bibliei slavone. În acest caz, anul 1663 (și nu 1664) trebuie acceptat ca termen ante quem al tălmăcirii lui. „Izvoadele letenești” evocate - tot ca auxiliare - vor fi fost reprezentate de ediții oficiale ale Vulgatei, tipărite, probabil, la sfârșitul secolului al XVI-lea sau la începutul celui de-al XVII-lea, iar în celălalt „izvod letenesc ce au fost scos de curând”, alt text ajutător, cercetătorii au văzut „o traducere latină, recentă pentru Milescu, a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
difuzate și utilizate ca suporturi și mijloace ale unui praxis organizatoric. Opera lui Marx, care a fost cea a marxiștilor, și-a arătat roadele după ce a fost redactată, cu puțin înainte de moartea autorului ei; îi este postumă. Studiul și conservarea vulgatei ar fi trebuit să fie cea mai înaltă preocupare teoretică a teoreticienilor marxiști, dar a fost mai tot timpul considerată drept minoră de către aceștia. Dacă marxismul ar fi avut un sens, doar vulgarizarea sa ar mai fi fost o problemă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
reviste a fost comentată? Repetată, imitată, deformată de către cine? Pe scurt, se prezintă problema, toate problemele, pornind de la începutul începutului. Mediologul este un cîine. El își obligă orgoliul să privească în pămînt și să adulmece prin colțuri. Amant vulgar al vulgatei și al lui vulgum pecus. De stirpe joasă, de traducere bună. Asta fiindcă noi, odrasle curioase ale creștinismului, îi venerăm pe Sfîntul Ioan și pe Sfîntul Duh, pentru care îi sîntem îndatorați Sfîntului Ieronim, inventatorul Vulgatei cu majusculă, scrib meticulos
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
colțuri. Amant vulgar al vulgatei și al lui vulgum pecus. De stirpe joasă, de traducere bună. Asta fiindcă noi, odrasle curioase ale creștinismului, îi venerăm pe Sfîntul Ioan și pe Sfîntul Duh, pentru care îi sîntem îndatorați Sfîntului Ieronim, inventatorul Vulgatei cu majusculă, scrib meticulos și desțelenitor care a înlocuit textele în ebraică cu cele în latină, pe atunci limbă vulgară. Martori ai dispariției socialismului, respectăm spiritul utopiei. De asemenea, ne place să ne prezentăm omagiile fondatorului saint-simonismului, acel biet conte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
autor, aceste fantome fără martori. Homer? Un bun mitograf, dar care ne vorbește despre ceea ce n-a văzut niciodată: el nu era contemporan cu Ahile și Hector, care de fapt nu promit nimic bun nimănui. re, e constituită tocmai de vulgata sa. Monoteism, botez, liturghie, comuniune erau lucruri deja cunoscute. Noutatea o reprezintă democratizarea vieții de apoi. MIJLOACELE UNIVERSALITĂȚII Ar mai fi necesare mijloacele acestei înnoiri. Mediumul deteritorializării a lăsat liber accesul la straturile sociale cele mai diverse: țărani, coloniști, barbari
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
miri după asta că Religia Omenirii a rămas prin sertare, nefiind "vizată" pentru a i se găsi utilizatori solvabili. Marx însuși își înzestrase discursul cu un mîner întins proletarilor și simpatizanților lor sau celor care voiau să vorbească în numele lor. Vulgata era asigurată. Veștile bune au modul de utilizare încorporat: ele îi desemnează în mod clar pe cei pe care te poți baza pentru vindecarea spiritului, vectorii salvării (și în imediata apropiere, cei ai lansării). Monoteism biblic, socialism proletar, democrație liberală
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
acestui ultim registru). În mod curios, la români, trecutul r...mane cel mai opac, datorit... penuriei relative de surse; și cel mai... imprevizibil, datorit... schimb...rilor abrupte în linia Partidului și în narațiunea asociat..., pe care am numit-o cândva „vulgata istoriografic...” - aproximativ în același timp, H.-R. Patapievici vorbea, măi plastic, despre „vulgata bunului român”. Prezentul a fost și este opac din pricina lipsei de informații, de analize și de interpret...ri credibile și competențe; viitorul, paradoxal, ca loc prin excelent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
opac, datorit... penuriei relative de surse; și cel mai... imprevizibil, datorit... schimb...rilor abrupte în linia Partidului și în narațiunea asociat..., pe care am numit-o cândva „vulgata istoriografic...” - aproximativ în același timp, H.-R. Patapievici vorbea, măi plastic, despre „vulgata bunului român”. Prezentul a fost și este opac din pricina lipsei de informații, de analize și de interpret...ri credibile și competențe; viitorul, paradoxal, ca loc prin excelent... al himerelor, a fost perfect previzibil în discursul comunist - „viitorul de aur”, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „În spate”, și Începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc Înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, În nici un caz „a spăla”, cum s-a Încetățenit printr-o Vulgată pioasă. Femeia Își deschide rezervorul sufletului, din care țâșnește „ploaia” căinței, stropind picioarele Mântuitorului. Apoi Le miruiește În semn de prețuire. Lacrimi și mir: două simboluri extraordinare, pe care tradiția patristică le va specula Îndelung. Ar mai trebui remarcată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mai puțin frecventat de publicul larg, alcătuit din mărturii ale Antichității creștine și iudaice, urcând până la biografiile medievale. După aceea mă voi opri asupra Evangheliei lui Iuda. Voi propune o lectură fidelă a textului, care contrazice esențial și, sper, argumentat, vulgata răspândită de National Geografic. Într-o ultimă secțiune, foarte pe scurt, voi prezenta câteva reconfigurări moderne ale personajului nostru În eseul filozofic și În literatură. Iuda În Noul Testament În Noul Testament există o evoluție a figurii lui Iuda Iscariotul, de la Marcu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Întreg seminar traducerii și comentării apocrifei, În anul universitar 2005-2006. Articolul reprezintă rodul acestui seminar și el a fost citit, public, pe 30 septembrie 2006, la Ottawa, În cadrul colocviului „Christian Apocryphal Texts for the New Millenium”. Painchaud atrage atenția că vulgata lansată de National Geografic nu ține seama de mesajul tare al apocrifei, care este unul antisacrificial. Chiar la Început, Isus „Își bate joc” de ucenicii adunați pentru euharistie (p. 33). Urmează o viziune colectivă: ucenicii contemplă o casă uriașă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pământene”. Iuda se diferențiază de restul ucenicilor? Nu, dimpotrivă. La p. 56 citim: „Dar tu, Iuda, tu vei face mai mult decât toți. Căci tu vei jertfi omul/trupul care mă poartă”. Pe acest pasaj se bazează teoria „revoluționară” a vulgatei legată de Evanghelia lui Iuda. Kasser traduce, tendențios, printr-un imperativ. Isus i-ar porunci lui Iuda să-i jertfească trupul carnal pentru a declanșa mecanismul mântuirii universale. Or, textul spune simplu: Iuda Îi va depăși În oroare pe toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
din secolul al V-lea d.Hr. -, precum și o serie de ediții Întocmite cu multă grijă, acribie și talent filologic, de către savanții occidentali, Începând cu secolul al XVI-lea. Să nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată În Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate În unciale, adică În litere majuscule) sunt: 1) codex Vaticanus - notat cu B În codul specialiștilor; are câteva lacune În Geneza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
dezvălui? CB: Sunt rezultatele cercetărilor unui grup de specialiști, coptizanți și istorici ai gnosticismului de la universitatea Laval, din Canada. Profesorul Louis Painchaud, coordonatorul acestui grup, a redactat două studii capitale despre Evanghelia lui Iuda, care vor fi publicate, sper, curând. Vulgata de până acum, susținută și de specialiști, din păcate, poate fi rezumată astfel: Evanghelia lui Iuda ni-l prezintă pe discipolul trădător Într-o lumină extrem de favorabilă, ca un intim al lui Isus, căruia Acesta Îi dezvăluie secrete nedezvăluite nimănui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de tradiția masoretică ? CB: Părinții au interpretat, ei n-au schimbat nici o iotă din textul LXX. Și au interpretat LXX În sens cristologic, În lumina evenimentului pascal. LXX a fost Vechiul Testament al Întregii creștinătăți pentru o periodă de opt secole; Vulgata lui Ieronim s-a impus foarte târziu În Occident. După venirea lui Isus Cristos era imposibil ca LXX să nu devină Biblie creștină. Firește că a devenit Biblie creștină, altfel prin ce să-și justifice creștinii identitatea și prin ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Ptolomeu Philadelphul la 283 înainte de Hristos. (Se zice traducerei sau "versiunea celor 70" sau "versiunea alexandrină"). Sfântul Ieronim, născut la Stridona (Dalmația) cătră 331 și mort la Betleem în 420,a tradus Biblia în limba latină. Și textul se cheamă "Vulgata". Am un băiat pe care l-am dat la școala urmală. Am văzut la O.N.C. cu Costake filmul foarte frumos Țara Moților, pentru care am scris românește textul. Am vorbit cu d. Adrian Corbu despre parcelările ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
recomandă corectura, îndreptarea greșelii, operațiunile de gomaj etic, ci dimpotrivă subliniază defor- mările a căror expresivitate cuceritoare se insinuează în propriile noastre comportamente, în propriul limbaj pe măsură ce aflăm cât suntem de caragialești. Există un întreg repertoriu eticist care circumscrie o vulgată a ceea ce înseamnă „Caragiale - contemporanul nostru”. Am putea constitui un manual al utilizatorului mediu, în special cel care face jurnalism, al acestei vulgate revelatoare : Caragiale (omul și opera) turnesol al oricărei situații picant- absurde din lumea „de azi”. Tot în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în propriul limbaj pe măsură ce aflăm cât suntem de caragialești. Există un întreg repertoriu eticist care circumscrie o vulgată a ceea ce înseamnă „Caragiale - contemporanul nostru”. Am putea constitui un manual al utilizatorului mediu, în special cel care face jurnalism, al acestei vulgate revelatoare : Caragiale (omul și opera) turnesol al oricărei situații picant- absurde din lumea „de azi”. Tot în vulgata „Caragiale - contempora- nul nostru” intră și dihotomia între un Caragiale maestru al superficiilor, lejer, surâzător, frivol și unul abisal recupe- rat din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a ceea ce înseamnă „Caragiale - contemporanul nostru”. Am putea constitui un manual al utilizatorului mediu, în special cel care face jurnalism, al acestei vulgate revelatoare : Caragiale (omul și opera) turnesol al oricărei situații picant- absurde din lumea „de azi”. Tot în vulgata „Caragiale - contempora- nul nostru” intră și dihotomia între un Caragiale maestru al superficiilor, lejer, surâzător, frivol și unul abisal recupe- rat din câteva momente „paradoxale” și din drama Năpasta, situație, de altfel, deconstruită inteligent de istoricii lite- rari. Ceea ce s-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
specifică de exorbitare pe care spațiul mediatic o creează. Avangardiștii se vor bucura de acest zgomot al urbei ca de un glas vital al modernității, pentru omul finisecular însă zgomotul civilizației este înre- gistrat cu paraziți. O întreagă serie de vulgate științifice unele vehiculând milenarisme, utopisme și ocultisme pe înțelesul tuturor demarează o neliniște generalizată, o deconcertare sistematică, dar și o anxietate nouă, o sensi- bilitate aparte. Sunetul epocii nu are nimic armonic, chiar dacă în componența sa intră și reale armonii
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tuturor demarează o neliniște generalizată, o deconcertare sistematică, dar și o anxietate nouă, o sensi- bilitate aparte. Sunetul epocii nu are nimic armonic, chiar dacă în componența sa intră și reale armonii, efectul este unul de bruiaj, de cacofonie. Printre aceste vulgate științifice putem recunoaște teo- riile malthusiene ale dezvoltării progresive a populației în detrimentul resurselor, școala alienistă a lui Bénédict Augustin Morel, degeneraționismul lui Max Nordau a cărui carte, Degenerescență, era deja tradusă în românește în 1894, autorul fiind destul de popular la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]