284 matches
-
12 iulie 1898, adică la puțin timp după ce aceleași personaje au descoperit alte două gaze rare similare, anume krypton și neon. Aceștia au găsit elementul nou în reziduurile provenite din componentele evaporate ale aerului lichid. Ramsay a sugerat numele de "xenon" pentru gazul tocmai descoperit după grecescul ξένον ("xenon"), singularul neutru de la forma ξένος ("xenos"), care înseamnă "străin" sau "straniu". În 1902, Ramsay a estimat proporția în care xenonul se găsește în atmosfera Pământului la aproximativ o parte la 20 de
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
aceleași personaje au descoperit alte două gaze rare similare, anume krypton și neon. Aceștia au găsit elementul nou în reziduurile provenite din componentele evaporate ale aerului lichid. Ramsay a sugerat numele de "xenon" pentru gazul tocmai descoperit după grecescul ξένον ("xenon"), singularul neutru de la forma ξένος ("xenos"), care înseamnă "străin" sau "straniu". În 1902, Ramsay a estimat proporția în care xenonul se găsește în atmosfera Pământului la aproximativ o parte la 20 de milioane. În decursul anilor 30', inginerul american Harold
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
provenite din componentele evaporate ale aerului lichid. Ramsay a sugerat numele de "xenon" pentru gazul tocmai descoperit după grecescul ξένον ("xenon"), singularul neutru de la forma ξένος ("xenos"), care înseamnă "străin" sau "straniu". În 1902, Ramsay a estimat proporția în care xenonul se găsește în atmosfera Pământului la aproximativ o parte la 20 de milioane. În decursul anilor 30', inginerul american Harold Edgerton a început să studieze tehnologia luminii stroboscopice pentru fotografiile cu timp mic de expunere. Aceste studii au condus la
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
început să studieze tehnologia luminii stroboscopice pentru fotografiile cu timp mic de expunere. Aceste studii au condus la inventarea blițul cu neon, în care lumina este generată prin transmiterea unui scurt curent electric într-un tub de sticlă umplut cu xenon gazos. În 1934, Edgerton a reușit să genereze flash-uri cu durata de o microsecundă cu această nouă metodă inventată de el. În 1939, fizicianul americann Albert R. Behnke Jr. a început să exploreze cauzele beției scufundătorilor. Acesta a a
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
scufundătorilor. Acesta a a testat efectele modificării amestecului de gaze pentru respirație asupra scufundătorilor și a descoperit că acest lucru face ca scufundătorii să o perceapă ca o modificare a adâncimii. Datorită acestor rezultate, acesta a dedus faptul că gazul xenon poate deservi ca anestezic. În ciuda faptelor că toxicologistul rus Nikolay V. Lazarev a studiat aparent anestezia produsă de xenonul gazos în jurul anilor 1941, primul raport pe aceeași temă a fost publicat prima oară în 1946, de către cercetătorul medical John H.
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
lucru face ca scufundătorii să o perceapă ca o modificare a adâncimii. Datorită acestor rezultate, acesta a dedus faptul că gazul xenon poate deservi ca anestezic. În ciuda faptelor că toxicologistul rus Nikolay V. Lazarev a studiat aparent anestezia produsă de xenonul gazos în jurul anilor 1941, primul raport pe aceeași temă a fost publicat prima oară în 1946, de către cercetătorul medical John H. Lawrence, ce a experimentat acestea pe șoareci. Xenonul a fost prima dată utilizat ca anestezic pentru operații în anul
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
toxicologistul rus Nikolay V. Lazarev a studiat aparent anestezia produsă de xenonul gazos în jurul anilor 1941, primul raport pe aceeași temă a fost publicat prima oară în 1946, de către cercetătorul medical John H. Lawrence, ce a experimentat acestea pe șoareci. Xenonul a fost prima dată utilizat ca anestezic pentru operații în anul 1951 de către americanul Stuart C. Cullen, ce a operat cu succes două persoane. Xenonul și celelalte gaze rare au fost catalogate, încă din cele mai vechi timpuri, pe când se
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
oară în 1946, de către cercetătorul medical John H. Lawrence, ce a experimentat acestea pe șoareci. Xenonul a fost prima dată utilizat ca anestezic pentru operații în anul 1951 de către americanul Stuart C. Cullen, ce a operat cu succes două persoane. Xenonul și celelalte gaze rare au fost catalogate, încă din cele mai vechi timpuri, pe când se puneau bazele chimiei, ca fiind în totalitate inerte din punct de vedere chimic, și se credea că e imposibil ca acestea să formeze vreun compus
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
preda la catedra sa de la "University of British Columbia", Neil Bartlett a descoperit că gazul numit "hexafluorură de platină" (PtF) este un puternic oxidant ce poate oxida oxigenul gazos (O) pentru a forma "dioxigenilul hexafluoroplatinat"(O[PtF]) Deoarece O și xenonul au același potențial de ionizare, Bartlett a realizat că hexafluorura de platină este, de asemenea, aptă să oxideze xenonul. Pe data de 23 martie 1962, acesta a amestecat cele două gaze și a obținut primul compus al unui gaz nobil
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
PtF) este un puternic oxidant ce poate oxida oxigenul gazos (O) pentru a forma "dioxigenilul hexafluoroplatinat"(O[PtF]) Deoarece O și xenonul au același potențial de ionizare, Bartlett a realizat că hexafluorura de platină este, de asemenea, aptă să oxideze xenonul. Pe data de 23 martie 1962, acesta a amestecat cele două gaze și a obținut primul compus al unui gaz nobil cunoscut vreodată, "hexafluoroplatinatul de xenon". Începând de atunci, o multitudine de compuși ai xenonului au fost descoperiți, împreună cu câțiva
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
ionizare, Bartlett a realizat că hexafluorura de platină este, de asemenea, aptă să oxideze xenonul. Pe data de 23 martie 1962, acesta a amestecat cele două gaze și a obținut primul compus al unui gaz nobil cunoscut vreodată, "hexafluoroplatinatul de xenon". Începând de atunci, o multitudine de compuși ai xenonului au fost descoperiți, împreună cu câțiva compuși de argon, krypton și radon, incluzând fluorohidrura de argon (HArF), difluorura de krypton (KrF) și fluorura de radon (RnF). În 1971, mai mult de 80
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
de asemenea, aptă să oxideze xenonul. Pe data de 23 martie 1962, acesta a amestecat cele două gaze și a obținut primul compus al unui gaz nobil cunoscut vreodată, "hexafluoroplatinatul de xenon". Începând de atunci, o multitudine de compuși ai xenonului au fost descoperiți, împreună cu câțiva compuși de argon, krypton și radon, incluzând fluorohidrura de argon (HArF), difluorura de krypton (KrF) și fluorura de radon (RnF). În 1971, mai mult de 80 de compuși ai xenonului erau deja descoperiți. Xenonul are
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
o multitudine de compuși ai xenonului au fost descoperiți, împreună cu câțiva compuși de argon, krypton și radon, incluzând fluorohidrura de argon (HArF), difluorura de krypton (KrF) și fluorura de radon (RnF). În 1971, mai mult de 80 de compuși ai xenonului erau deja descoperiți. Xenonul are număr atomic egal cu 54, asta însemnând că conține 54 de protoni. La temperatură și presiune normală, xenonul gazos are densitatea egală cu 5,761 kg·m, fiind de aproape 4,5 ori mai mare
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
ai xenonului au fost descoperiți, împreună cu câțiva compuși de argon, krypton și radon, incluzând fluorohidrura de argon (HArF), difluorura de krypton (KrF) și fluorura de radon (RnF). În 1971, mai mult de 80 de compuși ai xenonului erau deja descoperiți. Xenonul are număr atomic egal cu 54, asta însemnând că conține 54 de protoni. La temperatură și presiune normală, xenonul gazos are densitatea egală cu 5,761 kg·m, fiind de aproape 4,5 ori mai mare decât densitatea medie a
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
de krypton (KrF) și fluorura de radon (RnF). În 1971, mai mult de 80 de compuși ai xenonului erau deja descoperiți. Xenonul are număr atomic egal cu 54, asta însemnând că conține 54 de protoni. La temperatură și presiune normală, xenonul gazos are densitatea egală cu 5,761 kg·m, fiind de aproape 4,5 ori mai mare decât densitatea medie a atmosferei Pământului (1,217 kg·m). În stare lichidă, xenonul are o densitate mai mare de 3100 g·ml
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
conține 54 de protoni. La temperatură și presiune normală, xenonul gazos are densitatea egală cu 5,761 kg·m, fiind de aproape 4,5 ori mai mare decât densitatea medie a atmosferei Pământului (1,217 kg·m). În stare lichidă, xenonul are o densitate mai mare de 3100 g·ml ( 3100 kg·m), cu densitatea maximă în punctul triplu). În aceleași condiții, densitatea xenonului solid este de 3640 g/·cm, care este mai mare decât densitatea medie a granitului, de 275
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
5 ori mai mare decât densitatea medie a atmosferei Pământului (1,217 kg·m). În stare lichidă, xenonul are o densitate mai mare de 3100 g·ml ( 3100 kg·m), cu densitatea maximă în punctul triplu). În aceleași condiții, densitatea xenonului solid este de 3640 g/·cm, care este mai mare decât densitatea medie a granitului, de 275 g/cm.. La presiuni de ordinul gigapascalior, xenonul trece într-o fază metalică. Fazele cristaline ale xenonului solid depind de presiunea la care
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
g·ml ( 3100 kg·m), cu densitatea maximă în punctul triplu). În aceleași condiții, densitatea xenonului solid este de 3640 g/·cm, care este mai mare decât densitatea medie a granitului, de 275 g/cm.. La presiuni de ordinul gigapascalior, xenonul trece într-o fază metalică. Fazele cristaline ale xenonului solid depind de presiunea la care se află; structura rețelei cristaline trece, odată cu creșterea presiunii, de la sistemul "cubic cu volum centrat" la cel "hexagonal", iar începând de la presiunea de 140GPa dobândește
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
punctul triplu). În aceleași condiții, densitatea xenonului solid este de 3640 g/·cm, care este mai mare decât densitatea medie a granitului, de 275 g/cm.. La presiuni de ordinul gigapascalior, xenonul trece într-o fază metalică. Fazele cristaline ale xenonului solid depind de presiunea la care se află; structura rețelei cristaline trece, odată cu creșterea presiunii, de la sistemul "cubic cu volum centrat" la cel "hexagonal", iar începând de la presiunea de 140GPa dobândește caracter metalic, urmând ca la 155GPa să devină complet
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
la care se află; structura rețelei cristaline trece, odată cu creșterea presiunii, de la sistemul "cubic cu volum centrat" la cel "hexagonal", iar începând de la presiunea de 140GPa dobândește caracter metalic, urmând ca la 155GPa să devină complet metalic. Când se "metalizează", xenonul arată albastru-ciel, fiindcă el absoarbe lumina roșie și transmite alte frecvențe vizibile. Acest comportament este neobișnuit și neîntâlnit la metale și se explică prin lățimea relativ mică a benzilor de electroni în xenonul metalic. Xenonul face parte din grupa elementelor
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
să devină complet metalic. Când se "metalizează", xenonul arată albastru-ciel, fiindcă el absoarbe lumina roșie și transmite alte frecvențe vizibile. Acest comportament este neobișnuit și neîntâlnit la metale și se explică prin lățimea relativ mică a benzilor de electroni în xenonul metalic. Xenonul face parte din grupa elementelor cu valența zero, elemente numite generic și "gaze inerte" sau "gaze nobile". Acestea sunt inerte pentru majoritatea reacțiilor chimice (cum ar fi combustia, de exemplu), deoarece electroni de pe stratul de valență sunt în
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
complet metalic. Când se "metalizează", xenonul arată albastru-ciel, fiindcă el absoarbe lumina roșie și transmite alte frecvențe vizibile. Acest comportament este neobișnuit și neîntâlnit la metale și se explică prin lățimea relativ mică a benzilor de electroni în xenonul metalic. Xenonul face parte din grupa elementelor cu valența zero, elemente numite generic și "gaze inerte" sau "gaze nobile". Acestea sunt inerte pentru majoritatea reacțiilor chimice (cum ar fi combustia, de exemplu), deoarece electroni de pe stratul de valență sunt în număr de
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
grupa elementelor cu valența zero, elemente numite generic și "gaze inerte" sau "gaze nobile". Acestea sunt inerte pentru majoritatea reacțiilor chimice (cum ar fi combustia, de exemplu), deoarece electroni de pe stratul de valență sunt în număr de opt. De aceea, xenonul are o configurație foarte stabilă, la fel ca și celelalte gaze, în care electronii de pe stratul de valență sunt strânși legați și nu prea acceptă alte combinații. Totuși, xenonul poate fi oxidat de către compuși oxidanți puternici, și mulți compuși de
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
de pe stratul de valență sunt în număr de opt. De aceea, xenonul are o configurație foarte stabilă, la fel ca și celelalte gaze, în care electronii de pe stratul de valență sunt strânși legați și nu prea acceptă alte combinații. Totuși, xenonul poate fi oxidat de către compuși oxidanți puternici, și mulți compuși de xenon au putut fi sintetizați astfel. Într-un tub de gaz, xenonul emite o strălucire de culoarea lavandei în momentul în care este străbătut de curentul electric descărcat. Xenonul
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
are o configurație foarte stabilă, la fel ca și celelalte gaze, în care electronii de pe stratul de valență sunt strânși legați și nu prea acceptă alte combinații. Totuși, xenonul poate fi oxidat de către compuși oxidanți puternici, și mulți compuși de xenon au putut fi sintetizați astfel. Într-un tub de gaz, xenonul emite o strălucire de culoarea lavandei în momentul în care este străbătut de curentul electric descărcat. Xenonul emite o bandă de linii de emisie care acoperă spectrul vizibil , dar
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]