1,262 matches
-
aceasta avea să și amintească multă vreme: o conduse la un apartament situat chiar în inima orașului, îi oferi o cheie și o rugă: - E casa ta, e casa noastră, te rog să deschizi tu ușa! Olga puse cheia în yală, fu gata să pășească peste prag, când Victor o reținu: - Te rog să nu intri, vreau să te trec pragul ca pe o mireasă. Olga acceptă propunerea cu o bucurie pe care nici nu știa cum să și-o manifeste
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
perechi de mandibule ale mele. Senzații pe care totuși nu o să le descriu ca să nu impresionez negativ firile mai delicate. Ghiftuit, am ieșit din cutie pentru o siestă lejeră. Cum mă plimbam eu ca vodă prin lobodă, clic-clac, aud zgomotul yalei. M-am blocat un pic, recunosc. Mi-am revenit destul de rapid și am luat-o la goană spre marginea mesei, aruncându-mă imediat pe podea și după aceea făcând o cursă nebună până sub frigider. În timpul ăsta, ce să vezi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scoase capul și privi în sala de așteptare. Și-l retrase rapid, spunând cuiva dinăuntru: "Nu-i cine știe ce". Un minut mai târziu, ieși cu niște chei în mână și se duse la grupul sanitar. Deschise ușa de acolo cu o yală și dispăru în toaleta rezervată cadrelor, închizând, tot cu cheia, în urma ei. De fapt, că să păstrez acuratețea descrierii, trebuie spus că era singura toaletă vizibilă. După alte cinci minute, apăru de acolo cu o figură întrucâtva mai mulțumită și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
greu nu era altceva decât gestul. Gestul cuiva de a mă umili, de a mă atenționa că voi fi de-acum încolo monitorizat, că nu voi putea face nimica nesupravegheat. Acesta era surghiunul, indirect vorbind. Urma așadar, să-mi schimb yala la ușă, să-mi schimb toate încuietorile și să pun semne peste tot, frânturi de chibrituri, ca să văd dacă respectivul mă va mai vizita, și să fiu cu ochii-n patru. O fi gelozia vreunei femei, care abandonată când nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zece zile înaintea reprezentației noastre, eu și cu Iozefina serbam deja două săptămâni de la primul nostru sărut. Merg la întâlnire pe la orele la care biblioteca nu avea mulți clienți. Ajung primul. Descui pentru că aveam și eu și Iozefina chei de yală de la intrare. Iau o carte dintrun raft și aștept citind aiurea, câteva pasaje la întâmplare. Fiindcă pe ușă scria vin imediat, era foarte clar că bibliotecara noastră era dusă probabil la cumpărături și că nu va lipsi prea mult. Stând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Giulești și nici Contesa de Bethlen. Acolo nu se mai înfiripau, cu certitudine, noi și noi speranțe și nici prietena Mona nu-l mai aștepta cu lumina aprinsă, camuflată cu ziarul maroniu, pentru că, dintr-o ambiție prostească, el schimbase toate yalele. Se opri lângă un zid și-și șopti: Nu există pe lumea aceasta de rahat, numai un singur cerc. Și acela, dacă e cerc cu adevărat, va trebui să se închidă. Dacă nu, nu se va mai putea numi niciodată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
proprietate asupra Polului Nord. Cazul ajunge la Tribunalul de la Haga, Însă orașul olandez fiind acum la Tropice, judecarea se amână pentru perioada când temperaturile vor coborî sub 40 o Celsius. Furios, nea Pandele pleacă la Durău, Închizând Polul Nord În casă cu yala. Într-o noapte, din cauza unei inundații la familia Văleanu, care stă deasupra, apa se infiltrează În apartamentul lui. Nu vom ști niciodată dacă a fost un act de sabotaj planetar ori un accident cauzat de-o garnitură defectă. Cert e
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să ne sprijine, dar am impresia că el nu a Înțeles exact ce doream să obținem - sau s-a prefăcut că nu Înțelege. Atunci, am schimbat tactica și i-am propus să accepte, În colectivul lui de cercetători de la Universitatea Yale, un tînăr cercetător român de perspectivă, instruit special pentru astfel de misiuni. Palade mi-a promis că are să se mai gîndească la propunerea mea. La rîndul meu, i am promis că, dacă va muri, Liceul agroindustrial din comuna Podul Turcului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
gîndească la propunerea mea. La rîndul meu, i am promis că, dacă va muri, Liceul agroindustrial din comuna Podul Turcului, județul Bacău, va purta numele lui, dar nu s-a arătat prea Încîntat. Totuși, peste numai trei luni, Universitatea din Yale a acordat o bursă pentru un student român, nu știu dacă la intervenția lui Palade sau ca urmare a demersurilor ambasadorului nostru la Washington, și bineînțeles că l-am trimis pe omul pregătit special În acest scop. Era un tînăr
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Dracula. CÎtă vreme primeam informațiile de care aveam nevoie, acest lucru nu mă deranja prea mult, deși n-aș putea spune nici că-mi convenea. Dar, la Începutul anului 1987, un raport al DIE mă anunța că sursa noastră din Yale s-a „defectat“. Ce se Întîmplase? „Studentul“ se căsătorise, Între timp, cu fiica unui agent FBI și obținuse cetățenia americană. Acesta era un lucru bun. Numai că, după Încheierea studiilor la Yale, În loc să rămînă În apropierea profesorului Palade, el s-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
al DIE mă anunța că sursa noastră din Yale s-a „defectat“. Ce se Întîmplase? „Studentul“ se căsătorise, Între timp, cu fiica unui agent FBI și obținuse cetățenia americană. Acesta era un lucru bun. Numai că, după Încheierea studiilor la Yale, În loc să rămînă În apropierea profesorului Palade, el s-a angajat la CIA, profitînd de relațiile socrului său. Ceea ce nu știa „studentul“ știa Departamentul de Informații Externe: că, În realitate, așa zisul agent FBI era omul nostru! Partea a doua VÎNĂTORII
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu-și putea imagina extratereștrii altfel decît În farfurii zburătoare, o greșeală de care era de altfel conștientă. Problemele ei țineau de reprezentare; de obicei, Își imagina altceva decît ar fi trebuit. Dacă, să zicem, cineva Îi cerea o broască Yale, ea se gîndea În primul rînd că va trebui să meargă În ținutul Yale din Anglia și să prindă o broască În vreunul din rîurile sau lacurile acelui ținut, pentru a i-o aduce, neimaginîndu-și nicidecum că acela Îi ceruse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
era de altfel conștientă. Problemele ei țineau de reprezentare; de obicei, Își imagina altceva decît ar fi trebuit. Dacă, să zicem, cineva Îi cerea o broască Yale, ea se gîndea În primul rînd că va trebui să meargă În ținutul Yale din Anglia și să prindă o broască În vreunul din rîurile sau lacurile acelui ținut, pentru a i-o aduce, neimaginîndu-și nicidecum că acela Îi ceruse o broască de ușă. Și, În felul ei, avea dreptate, căci nu există vreun
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să se Împrăștie detașate Într-o mare de nonsens luminos. Jos În stradă o mașină de poliție era parcată cu o roată pe trotuar și o băltoacă de raze lucind pe capotă. Până la urmă bătăile au Încetat. În schimb, În yală a fost introdusă o cheie. Abia am apucat să fac legătura Între mașina-de-pe-stradă și bătăile-de-la-ușă, când pe ușă au intrat doi ofițeri de poliție. Cel mai În vârstă avea părul blond, ondulat; cel tânăr prefera nu doar alifie de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de corp - din care, partea de jos era cu două mărimi mai mare și necesita o spălare rapidă. — La naiba, Sascha, mă Întâmpină cu farmecul cu care m-am obișnuit, și se băgă la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar nimic special În meniul din seara respectivă: doar mâncare de fasole cu carne de porc). M-am deplasat de-a lungul coridorului, aerul devenind din ce În ce mai proaspăt cu fiecare pas scârțâitor, și ajuns la numărul 6 am potrivit cheia În yala care strălucea cu blândețe În Întuneric și care, dintr-un motiv obscur, era montată chiar lângă clanță. Fereastra a rămas tot deschisă. Când mi-am scos geaca mi-am dat seama de un sunet pe care-l asociam tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În seara aceea când ne-am Întâlnit la Crama Albastră, și-a dat seama că eu eram cel care se ascunde În șifonierul Dorei. De asta s-o fi oferit să cerceteze apartamentul. Într-o sâmbătă seara, reușind să dibuiască yala Dorei, s-a prefăcut că-mi caută cleștișorii, când de fapt Încerca să recupereze filmul. Singurul lucru pe care l-a găsit a fost acel căluț de lemn. Și-am presupus că era posibil să fi găsit și ceea ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uit ceea ce tocmai am trăit. Mi-am găsit pantalonii pe care-i băgasem sub saltea și mi-am mai vârât câteva lucruri În buzunar. Anton nu mi-a spus când se Întoarce, doar să las ușa descuiată, cu cheia În yală, pe dinăuntru. Dacă suspiciunile mele erau corecte, ar fi fost bine să am grijă: prietenul meu trebuia să aibă În continuare sentimentul acesta de securitate. Mâzgălind un bilețel scurt pe o bucată de hârtie, i-am mulțumit pentru ospitalitate. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mele erau corecte, ar fi fost bine să am grijă: prietenul meu trebuia să aibă În continuare sentimentul acesta de securitate. Mâzgălind un bilețel scurt pe o bucată de hârtie, i-am mulțumit pentru ospitalitate. Apoi am băgat cheia În yală și am plecat. O oră mai târziu am ieșit În lumina orbitoare la sud de cimitirul lângă care locuiesc. Sub picioarele mele, metroul zgomotos Își continuă drumul În lumea subterană, ferindu-se de lumină. Pe maidanul unde fusesem jefuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de alături nu se auzea nici un sunet. În spatele ușii următoare Însă, se discerneau voci În surdină și târâit de mobilă pe podea. Din camera 206, nimic. Mi-am continuat drumul. Din 204, iar nimic. Cineva Întoarse undeva o cheie În yală. Apoi, deodată m-am trezit În fața camerei cu care asociam atât de multe din viața mea: frumusețe, nervi și decepții, dorințe ascunse și fantezii clarvăzătoare - aproape tot, În afară de veridicitatea goliciunii, poate. Și totuși, dacă nu mă Înșelam, cauza desfășurării evenimentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
păream epuizat Într-un fel fermecător, cumva uman. Mi-am scos rujul din poșetă și, sprijinindu-mă de perete, m-am lăsat jos, gândindu-mă că adevăratul eu se ascundea, Într-adevăr, pe dinăuntru. Apoi am auzit o cheie În yală. Spre surprinderea mea, În cameră intră inspectorul Wickert - În vârful degetelor, cu simțurile alerte. Cu un revolver În mână, avansă câțiva pași, apoi privi În jur și răsuflă ușurat, cred, ascunzând arma În teaca de pe umăr. Abia când Își aranjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
FDR de Rosh Hashanah și de Yom Kippur, iar maică-mea îl binecuvânta de fiecare dată când aprindea lumânările de vineri seara). Senatorul de Connecticut fusese coleg de cameră cu tăticul ei la Harvard, iar fratele ei, „Burdihan“, absolvent la Yale, era angajatul Bursei din New York și (ce noroc pe capul meu!) juca polo (da, jocul acela călare!) în după-amiezele de duminică, undeva în comitatul Westchester, după cum jucase în toți anii de colegiu. Ea ar fi putut fi o Lindabury, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-ar putea să mă pripesc din nou, nu? La naiba cu tot orgoliul tău!" M-ai înțeles greșit murmură Paula. Bine, lasă, amîndoi sîntem nervoși. Eu nu, că nu aștept pe nimeni spune Paula simplu, răsucind cu calm zăvorul yalei. Nici chiar pe mine? Asta o hotărăști tu. La revedere! Pașii grăbiți ai bărbatului pe culoarul lung o înfiorară pe Paula, făcînd-o să se simtă umilită, dar și meschină în același timp. De mult își zice, mai ales la despărțirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Orașul întreg va zice: o floare duce alte flori... Pe sală se aud vocile unor asistente. Maria tresare și privește speriată spre ușă. "Să i-o iau înainte!" își zice Mihai și face un pas înapoi, răsucind ușor, fără zgomot, yala de la ușă, punînd-i piedica. Maria... se precipită el, să nu dea timp de reacție femeii ascultă ce-ți spun; o clipă, te rog ascultă-mă, doar atît: sînt curse, rapide ori directe, care trec o singura dată prin stația vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai spus) în casă. Într-o zi, să zicem joi, atunci când nu sunt trei ceasuri rele și nici nu se postește, tata s-a întors de la fabrică să ia un dosar uitat și m-a găsit în fața blocului. Nu spărsesem yala, nici n-o descuiasem cu un șperaclu. Pur și simplu ieșisem pe fereastra de la bucătărie, bucătăria noastră mică, cu butelie, de la etajul doi. N-a fost ideea mea, recunosc, mă învățase Cerasela să leg două cearceafuri și mă așteptase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]