105 matches
-
EminescuOpIV 208} Ce întîlnesc întîiu pe țărm e-un tumul - Proroc prea sigur al vieței umane, Tu ești cenușa iară viața-i fumul. Nu crede însă că în doruri vane Caut norocul spre-a te-afla pe tine, Noroc lumesc - zâmbiri aeriane! Las pe-alții să zidească din ruine Zidiri de-o zi pe răbdătoarea spată A vechiului pământ, ce nu-i de mine. În furnicarii din Apus ei toată Viața-și fac doruri nebune, Nu știu că-n lume nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vârfuri de copaci Ca un scut de-argint răsare, împlînd lungile alee C-umbre negre și dungi albe - urmăriți pe vr-o femee, Suppusînd sub a ei poale mult mai mult de cât doi craci; Voi, ce-uniți tot universul în zâmbirea minții scurte, Ce cătați gândiri de înger n-ochii mari, cari vă par Două nopți însprîncenate - vie-vă-n minte măcar, Cumcă demonul din ochi-i e același de sub burtă. Ah, gândiți o clipă numai la sulița cu vârf roș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
M-ai învățat ca lumea s-o citesc, 15Greșind cu tine chiar, iubesc greșala: S-aduc cu tine mi-este toată fala. Cu tine da... Căci eu am trei isvoară Din care toată mintea mi-o culeg: Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clară A lumii visuri eu ca flori le leg; Mai am pe-un înțelept... cu-acela iar Problema morții lumii o desleg; Ș-apoi mai am cu totul pentru mine Un alt maestru, care viu mă ține... {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luptă, 50Milioane de ființe cu ziua întreruptă Susțin prin a lor moarte, hrănesc prin putrezire, Acea frumoasă haină ce-acopere pe fire. În van creați la vorbe și le-asvîrliți în vînt: Plodirea este rolul femeei pe pământ. Priviți acele râsuri, zâmbiri, visări, suspine, Dorința de plodire o samănă în tine. Ce vă certați cu noaptea și buiguiți cu luna? De-ți face-o, de nu-ți face-o... tot una e, tot una. De nu-ți fi voi în lume din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
însumi, doresc și cred c-amorul Folos mi-aduce mie... {EminescuOpIV 260} CÎND TE-AM VĂZUT, VERENA... Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine-mi Zăvor voiu pune minți-mi, simțirei mele lacăt, Să nu pătrundă dulce zâmbirea ta din treacăt Prin ușile gîndirei, cămara tristei inemi. Căci nu voiam sa ardă, pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cîntare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și recea-ți ironie mai mult încă să-l sferme. O cât de bine știi tu natura ce a vrut Când a făcut zăpadă și diamant din lut, Știi ce voiește dânsa cu ochi-ți străluciți - Ea vrea prin o zâmbire să fim nefericiți. Să văd a ta făptură să, nu mai fi ajuns! Ce demon oare-n cale-ți m-a pus ca să pătrunz - Și de sub frunte ochii mai bine i-aș fi rupt De cât să sorb din ochi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a lui Firdusi cale strâmbă. Dar ori și când el alta nu așteaptă De cât ca ție, suflete, să-ți placă, Tu să-l aprobi cu gura înțeleaptă. În mii costume astfel se îmbracă Și ca s-atragă dulcea ta zâmbire Minuni, de vrei, sărmanul o să facă... Ș-acuma-l vezi, cu-a lor ademenire L-au dus pe-a lături dulcile terține, Uitând ce-a vrut să-ți spue-n aste șire. Au vrut să-ți spue că e plin de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
L-au dus pe-a lături dulcile terține, Uitând ce-a vrut să-ți spue-n aste șire. Au vrut să-ți spue că e plin de tine, Că de-al tău farmec ritmul său foiește, C-a sale gânduri de zâmbiri sunt pline Ș-astfel pe mine el mă stăpânește... Adună-n versuri ale mele zile Și-n strofe le-a legat grădinărește, În poala ta svîrlind aceste file. {EminescuOpIV 285} TERȚINE Tinzîndu-ți mâna o priveai cuminte, Mișcai zâmbind a tale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
meu suflet tu numai să te joci... Ș-apoi... Merit eu oare mai mult de la un înger De cât de-a lui privire eu sufletu-mi să-mi sînger? O bate-ți joc, copilă, ucide-mă de vrei, {EminescuOpIV 287} Zâmbirea gurei tale, un vis din ochii tăi Mai mult e pentru lume de cât un traiu deșert... Și încheierea vieți-mi: pe tine să te iert. Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte slabă De care nime-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mi bate: Că sâmburele lumii e-eterna răutate!! {EminescuOpIV 302} Cîntați-o dar, popoară! În glasu-adînc al stranei Voiu mesteca legenda cea vechie a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemătul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară"... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, 150Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mizeria-mi s-o cauți și dorul vieții mele, Un înger ești, un suflet ce-i rătăcit de mult, Al cărui glas de noapte eu noaptea îl ascult? O, cine ești? Îmi spune, de ce mă prinzi în brațe, 450De ce zâmbirea lină E-amor și e dulceață? De ce cuvântul buzei e lamură de miere? De ce-mi întinzi tu gura, când sufletu-mi te cere? Și sânul tău de marmor lași pradă gurii mele Și buclele-ți în valuri ca să mă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu e ca și tine senină și cuminte... Oh vino! Vin și-acuma... surîde-mi, ah! surâde, Vorbește-ncet... la vorba-ți eu ochi-mi voiu închide Căci nu pot deodată cuprinde-a ta frumsețe... De-aud... nu pot să caut zâmbirea blândei fețe, De văd a ta cerească, armonică-arătare, Urechea mea e surdă și gura-mi glas nu are... O, înger! stea din ceriuri... nemaigîndită! scumpă! O! sufletul din pieptu-mi spre tine să se rumpă Ar vrea... Dar cine ești tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cade mort - Brigbel. {EminescuOpIV 422} GELOZIE Când te-am văzut, femee, știi ce mi-am zis în sine-mi? N-ai să pătrunzi vr-odată înluntrul astei inemi. Voiu pune ușei mele zăvoare grele, lacăt, Să nu pătrunză-n casă-mi zâmbirea ta din treacăt. Și cum? dar înțelegi tu cum? Cu-acea gelozie, Ce gîndurile-ți arde și inima-ți sfâșie. Căci mă-ntrebam, se poate c-atît de-mpodobită Cu inima și mintea, să nu fie iubită? Căci prea, prea e frumoasă... Dorința
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și pentru voi anume creaiu al vieții iad. Și să vă-nșele vecinic l-am îmbrăcat frumos Cu nopți senine-n stele, cu soare auros. În sâmburii durerii eu pus-am fericire, În vicii am pus miere și în păcat zâmbire. Tot ce-aspirați în lume toate-au același fine. În mantie de rege m-am îmbrăcat pe mine Și de vă-ntindeți mâna dup-a mea umbra-avară Las mantia să-mi cadă și mă revedeți iară. Coroană, aur, glorii, cântare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuvînt! Un zâmbet e în zile de mâhnire, Un soare e la-ntunecos avânt. Ș-atunci prin casă-un dulce geniu trece Frumos și blând... părea că-i geniul vinei Celei mai mîndre-n astă lume rece... O taină poartă în zâmbirea finei Frumoasei guri, ce nici prin gând ne trece, Care-i e taina; iară geniul cine-i? Tu mă urmezi adânc în somn Pe luciul visurilor mele, Plutind, al gândurilor Domn, - Ca luna ce se prinde 15Cu dulcea ei icoană
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbros, Suflarea ta murmură Cuvânt armonios, Pe corp neacoperită Lipsindu-ți vălul tău; O dormi, o dormi iubită, O dormi, o dormi mereu. Când râzi, pe a ta gură Amorul a descins, Orice prepuitură De-odată s-a și stins; Zâmbirea ta-i ferită De orice cuget rău; O râzi, o râzi iubită, O râzi, o râzi mereu. {EminescuOpIV 548} Când tu cânți, alintată Pe brațele-mi, la sân, Auzi cum cîte-odată Gîndu-mi răspunde lin; Cântul tău resuscită O zi din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
astă lume trecătoare, Că-i ceva desăvârșit Și să vadă la picioare Acest dar neprețuit. Toamna vine și prin lunce Frunza cade rânduri, rânduri, Adâncit îmbla atunce El în grijă și pe gânduri; El purta în gîndu-i nurii, Ochii mari, zâmbirea gurei Și îmblînd prin codrii mari, El văzu mama pădurei Rătăcind pintre stejari. El durerea lui ș-o spune Și că trebue să moară De n-a prinde - acea minune, Acea tainică fecioară. Ea - îi zise-atunci bătrâna -- Locuește ca o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Numărul vieții o pripă-i, Trecător, de Unde - un șopot Și ființa lor o clipă-i, Eu eternă sunt și n-o pot! El își scurge toată viața Într-un chin, în nedormire, Vecinic o avea în față Blândă, dulce, în zâmbire, Vecinic tinde a lui mână Dup-imaginea-i divină, Vrea s-o strângă, s-o omoare, Dar deși de nuri e plină, Totuși umbră-i ca din soare. De dorința lui aprinsă Ce-a rămas neîmplinită, El un an trăi la dânsa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să câștige ce-a dorit, Să fie - a lui ce-a iubit. Puica cea desmierdăcioasă Din ochi negri mângâioasă, Puica ademenitoare Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculiță Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mititea Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz Cu gropițe în obraz Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te - nchipuesc Îmi vine să - nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea ta. Norilor, o, norilor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sunt De lume mă pierz. La mormânt alerg, Mă sălășluesc, Viața nu voiesc Ca să mai trăiesc. Că destul am fost În lume trăind, Valuri multe - am tras Nimic folosind. 25 Înger cu păr galben Înger ce slăvesc, În dulcea-ți zâmbire Raiul îl găsesc, Din nenorocire Când mă văz gonit, Când sunt de necazuri, Rele ocolit. Dacă-ți aud glasul Chinuri îmi sunt vis, Fericirea-mi râde Ceriul mi-i deschis; Viața și nădejdea Și amoru-mi vin Din doi ochi albaștri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n somnul cel greu Ești în veci de față Sufletului meu - Orice sentimenturi De la tine-mi vin, Tu ești pomenirea În orice suspin. 25 bis Când sunt de necazuri, Rele ocolit, Din nenorocire Când mă văz gonit, În dulcea-ți zâmbire 401 {EminescuOpVI 402} Raiul îl găsesc, Înger cu păr galben, Înger ce slăvesc. Viața și nădejdea Și amoriu-mi vin Din doi ochi albaștri Ca cerul senin - Dacă-ți aud glasul Chinuri îmi sunt vis, Fericirea-mi râde Ceriul mi-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
soare, pentr-un zbor de înger; Fără de zăbavă, din zi până-n noapte, Mă colindă versul, caldele lui șoapte Și-n atâta zbucium, numai tu mi-ești țelul, Care-mi dai tristețea și înfrângi oțelul; Doar cu o privire stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi întinzi un deget, Plin de bucurie, visez fără preget... Singur la o masă, alungând veninul Și printre hățișuri scotocind destinul, Alunec în apa-nvolburată-ntruna Să-mi
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
MI-EȘTI TOTUL... Mi-ești pâinea râvnită și vinul diurn, Odihna și truda atâtor calvaruri Prin timpul ce trece solemn, taciturn, Zgârcit în zâmbire și daruri... Infernul mi-l dai din adânc de abis, Deasupra doar stelele-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
se ivește radioasă”. Sunau desigur mai bine decît alte încercări de a exprima poetic în romînește venirea dimineții, între care cea a lui Ion Budai-Deleanu: „Musă, ian’ curmă-ți odihna lină;/ Vezi cum zorile d’albe roșite/ Să ivesc cu zîmbire sărină”. în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul celui următor, întrebuințarea cuvîntului oscilează între serios și umoristic. La Eminescu, el evocă sfințenia: „Făcui.../ Din ochirile ți murdare ochiu-aurorei matinal” („Venere și Madonă”), în timp ce la Caragiale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
manuscris, tot "Iul. 1869": Vezi a luncii vînt de vară Călduros Cîntă-n lira mea amară Languros. De-ai pătrunde c-o privire Al meu sîn. Să vezi marea-i de mîhnire Și venin, Ai cunoaște-atuncea bine Traiul meu: Suflet mort, zîmbiri senine, Iată eu."122 Și strofa, pe care Perpessicius a lăsat-o la capitolul Exerciții & Moloz. Fără îndoială că poetul a compus-o cînd s-a dus la mormîntul Casandrei, cu o cununiță, din flori de cîmp, și cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]