105 matches
-
EminescuOpIV 208} Ce întîlnesc întîiu pe țărm e-un tumul - Proroc prea sigur al vieței umane, Tu ești cenușa iară viața-i fumul. Nu crede însă că în doruri vane Caut norocul spre-a te-afla pe tine, Noroc lumesc - zâmbiri aeriane! Las pe-alții să zidească din ruine Zidiri de-o zi pe răbdătoarea spată A vechiului pământ, ce nu-i de mine. În furnicarii din Apus ei toată Viața-și fac doruri nebune, Nu știu că-n lume nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vârfuri de copaci Ca un scut de-argint răsare, împlînd lungile alee C-umbre negre și dungi albe - urmăriți pe vr-o femee, Suppusînd sub a ei poale mult mai mult de cât doi craci; Voi, ce-uniți tot universul în zâmbirea minții scurte, Ce cătați gândiri de înger n-ochii mari, cari vă par Două nopți însprîncenate - vie-vă-n minte măcar, Cumcă demonul din ochi-i e același de sub burtă. Ah, gândiți o clipă numai la sulița cu vârf roș
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
M-ai învățat ca lumea s-o citesc, 15Greșind cu tine chiar, iubesc greșala: S-aduc cu tine mi-este toată fala. Cu tine da... Căci eu am trei isvoară Din care toată mintea mi-o culeg: Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clară A lumii visuri eu ca flori le leg; Mai am pe-un înțelept... cu-acela iar Problema morții lumii o desleg; Ș-apoi mai am cu totul pentru mine Un alt maestru, care viu mă ține... {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
luptă, 50Milioane de ființe cu ziua întreruptă Susțin prin a lor moarte, hrănesc prin putrezire, Acea frumoasă haină ce-acopere pe fire. În van creați la vorbe și le-asvîrliți în vînt: Plodirea este rolul femeei pe pământ. Priviți acele râsuri, zâmbiri, visări, suspine, Dorința de plodire o samănă în tine. Ce vă certați cu noaptea și buiguiți cu luna? De-ți face-o, de nu-ți face-o... tot una e, tot una. De nu-ți fi voi în lume din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
însumi, doresc și cred c-amorul Folos mi-aduce mie... {EminescuOpIV 260} CÎND TE-AM VĂZUT, VERENA... Când te-am văzut, Verena, atunci am zis în sine-mi Zăvor voiu pune minți-mi, simțirei mele lacăt, Să nu pătrundă dulce zâmbirea ta din treacăt Prin ușile gîndirei, cămara tristei inemi. Căci nu voiam sa ardă, pe-al patimilor rug Al gândurilor sânge și sufletu-n cîntare-mi; Și nu voiam a vieții iluzie s-o sfaremi Cu ochii tăi de-un dulce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și recea-ți ironie mai mult încă să-l sferme. O cât de bine știi tu natura ce a vrut Când a făcut zăpadă și diamant din lut, Știi ce voiește dânsa cu ochi-ți străluciți - Ea vrea prin o zâmbire să fim nefericiți. Să văd a ta făptură să, nu mai fi ajuns! Ce demon oare-n cale-ți m-a pus ca să pătrunz - Și de sub frunte ochii mai bine i-aș fi rupt De cât să sorb din ochi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a lui Firdusi cale strâmbă. Dar ori și când el alta nu așteaptă De cât ca ție, suflete, să-ți placă, Tu să-l aprobi cu gura înțeleaptă. În mii costume astfel se îmbracă Și ca s-atragă dulcea ta zâmbire Minuni, de vrei, sărmanul o să facă... Ș-acuma-l vezi, cu-a lor ademenire L-au dus pe-a lături dulcile terține, Uitând ce-a vrut să-ți spue-n aste șire. Au vrut să-ți spue că e plin de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
L-au dus pe-a lături dulcile terține, Uitând ce-a vrut să-ți spue-n aste șire. Au vrut să-ți spue că e plin de tine, Că de-al tău farmec ritmul său foiește, C-a sale gânduri de zâmbiri sunt pline Ș-astfel pe mine el mă stăpânește... Adună-n versuri ale mele zile Și-n strofe le-a legat grădinărește, În poala ta svîrlind aceste file. {EminescuOpIV 285} TERȚINE Tinzîndu-ți mâna o priveai cuminte, Mișcai zâmbind a tale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
meu suflet tu numai să te joci... Ș-apoi... Merit eu oare mai mult de la un înger De cât de-a lui privire eu sufletu-mi să-mi sînger? O bate-ți joc, copilă, ucide-mă de vrei, {EminescuOpIV 287} Zâmbirea gurei tale, un vis din ochii tăi Mai mult e pentru lume de cât un traiu deșert... Și încheierea vieți-mi: pe tine să te iert. Ce sunt? Un suflet moale unit c-o minte slabă De care nime-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mi bate: Că sâmburele lumii e-eterna răutate!! {EminescuOpIV 302} Cîntați-o dar, popoară! În glasu-adînc al stranei Voiu mesteca legenda cea vechie a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemătul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară"... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, 150Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai scos din rădăcine marea s-o-mproști în soare, Ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mizeria-mi s-o cauți și dorul vieții mele, Un înger ești, un suflet ce-i rătăcit de mult, Al cărui glas de noapte eu noaptea îl ascult? O, cine ești? Îmi spune, de ce mă prinzi în brațe, 450De ce zâmbirea lină E-amor și e dulceață? De ce cuvântul buzei e lamură de miere? De ce-mi întinzi tu gura, când sufletu-mi te cere? Și sânul tău de marmor lași pradă gurii mele Și buclele-ți în valuri ca să mă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu e ca și tine senină și cuminte... Oh vino! Vin și-acuma... surîde-mi, ah! surâde, Vorbește-ncet... la vorba-ți eu ochi-mi voiu închide Căci nu pot deodată cuprinde-a ta frumsețe... De-aud... nu pot să caut zâmbirea blândei fețe, De văd a ta cerească, armonică-arătare, Urechea mea e surdă și gura-mi glas nu are... O, înger! stea din ceriuri... nemaigîndită! scumpă! O! sufletul din pieptu-mi spre tine să se rumpă Ar vrea... Dar cine ești tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cade mort - Brigbel. {EminescuOpIV 422} GELOZIE Când te-am văzut, femee, știi ce mi-am zis în sine-mi? N-ai să pătrunzi vr-odată înluntrul astei inemi. Voiu pune ușei mele zăvoare grele, lacăt, Să nu pătrunză-n casă-mi zâmbirea ta din treacăt. Și cum? dar înțelegi tu cum? Cu-acea gelozie, Ce gîndurile-ți arde și inima-ți sfâșie. Căci mă-ntrebam, se poate c-atît de-mpodobită Cu inima și mintea, să nu fie iubită? Căci prea, prea e frumoasă... Dorința
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și pentru voi anume creaiu al vieții iad. Și să vă-nșele vecinic l-am îmbrăcat frumos Cu nopți senine-n stele, cu soare auros. În sâmburii durerii eu pus-am fericire, În vicii am pus miere și în păcat zâmbire. Tot ce-aspirați în lume toate-au același fine. În mantie de rege m-am îmbrăcat pe mine Și de vă-ntindeți mâna dup-a mea umbra-avară Las mantia să-mi cadă și mă revedeți iară. Coroană, aur, glorii, cântare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuvînt! Un zâmbet e în zile de mâhnire, Un soare e la-ntunecos avânt. Ș-atunci prin casă-un dulce geniu trece Frumos și blând... părea că-i geniul vinei Celei mai mîndre-n astă lume rece... O taină poartă în zâmbirea finei Frumoasei guri, ce nici prin gând ne trece, Care-i e taina; iară geniul cine-i? Tu mă urmezi adânc în somn Pe luciul visurilor mele, Plutind, al gândurilor Domn, - Ca luna ce se prinde 15Cu dulcea ei icoană
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbros, Suflarea ta murmură Cuvânt armonios, Pe corp neacoperită Lipsindu-ți vălul tău; O dormi, o dormi iubită, O dormi, o dormi mereu. Când râzi, pe a ta gură Amorul a descins, Orice prepuitură De-odată s-a și stins; Zâmbirea ta-i ferită De orice cuget rău; O râzi, o râzi iubită, O râzi, o râzi mereu. {EminescuOpIV 548} Când tu cânți, alintată Pe brațele-mi, la sân, Auzi cum cîte-odată Gîndu-mi răspunde lin; Cântul tău resuscită O zi din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în toată lumea, În văzduh și pe pământ. 5 Eu ș-atunci, în neființă, Vor fi încă norocit Că le sufăr aste toate Pentru una ce-am iubit* ÎNGER CU PĂR GALBĂN (Cîntec vechi de lume) (p. 634) În a ta zâmbire raiu-l regăsesc Înger cu păr galbăn, înger ce slăvesc, Viață și nădejde și amor îmi vin Din doi ochi albaștri ca ceriul senin, 1027 {EminescuOpXV 1028} 5 Și la glasu-ți piere chinul ca un vis Fericirea-mi râde, ceriul mi
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
MI-EȘTI TOTUL... Mi-ești pâinea râvnită și vinul diurn, Odihna și truda atâtor calvaruri Prin timpul ce trece solemn, taciturn, Zgârcit în zâmbire și daruri... Infernul mi-l dai din adânc de abis, Deasupra doar stelele-și flutură-naltul, Rămân pe vecie damnatul prescris Cum nu e pe lume un altul... Mi-ești viața și moartea-mpreună, buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
sa a numit pisica pisică, și calculele d-lui ministru de finanțe calcule fantastice. Într-o repede ochire retrospectivă d-sa a percurs toate fazele cestiunii Strussberg și a adus aminte d-lui prim-ministru, care zâmbea, că cu aceeași zâmbire ironică a dat concesiunea Strusberg și mai târziu a fost silit să recunoască singur că cu zâmbetul pe buze a ruinat țara! D-sa a spulberat apoi ideile puse înainte de d. Ioan Ghica, dovedind că sunt nu numai neadevărate, dar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lume ai venit?/ Ai știut că viața-ntreagă/ Trista-mi inimă pribeagă/ Tot pe tine te-a iubit?183 De remarcat forța mântuitoare a venirii: Ai știut cine te-așteaptă/ Și-ai venit să răsplătești/ Lungi durerile-mi lumești,/ Cu zâmbirea-ți înțeleaptă/ Și cu ochii tăi cerești 184. La vremea când copilul Mihai abia aștepta întâlnirea cu fata dragă (Ah! În curând pasul spre tine grăbește 185), într-o viziune mai târzie, iubita va lua un vag contur de Crist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Julius Evola ține să remarce cât de profundă este gândirea celui dintâi atunci când spune că îndrăgostiții trăiesc între vis și moarte 65. Veșnic îndrăgostit, așa cum l-a surprins Caragiale în însemnările sale, Eminescu trăia în absolut viața morții: Suflet mort, zâmbiri senine/ Iată eu66; pe de altă parte, viața și opera lui sunt țesături atât de dense și care se întrepătrund atât de mult, încât, adesea, ele se confundă: Căci iubirea mea și viața-mi nu sunt lucruri osebite 67. Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ci mai fericesc/ O rază trecută din caos lumesc; Eu nu plâng pe-un angel ce n-avea în lume/ Afară de zile neci aur neci nume [...]/ Tu ești o martyră dar nu plâng de tine/ Căci nu voi să-ntunec zâmbirile-ți line. Înfățișând plânsul ca efect al unei suferințe mistuitoare, Eminescu îl va proiecta asupra întregului cosmos, așa încât aproape nimic nu va ramâne neatins de el: munții, soarele, văile, stelele, izvoarele, codrii, marea, zeii etc. Pe coordonate distincte și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bogat, sărac etc.; „De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân.” $adjectiv$$/„Bătrânul cu-a lui cârjă sus genele-și ridică.” (M. Eminescu, I, p. 93) $substantiv$$. • adjective care intră în corelație lexico-gramaticală cu adverbe: frumos, urât, încet; „Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet” (M. Eminescu, I, p. 32) $adjectiv$$/„Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie.” (M. Eminescu, I, p. 234) $adverb$$. • adjective rezultând din participii verbale: ruginit, îngălbenit, ascuțit, copt, obosit etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al minții zbor de foc cutezător... Pe când mâna-ncă copilă pe-ochiul sânt și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopți senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger. Lângă tine-ngenuncheată, muma ta stătea-n uimire, Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne. în pădurile antice ale Indiei cea mare, Printre care, ca oaze, sunt imperii fără fine, Regii duc în pace-eternă a popoarelor destine
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ea plutind ca umbre împărați din răsărit, Umbre regii și tăcute ce-urmau astrul fericit... Strălucea pustia albă de a lunei raze ninsă, Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin Povestind povești bătrâne, au văzut păstorii steaua Cu zâmbirea ei ferice și cu razele de neauă Ș-au urmat sfințita-i cale către staulul divin.[...] Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său, Dară inima-i deșartă mâna-i fină n-o urmează... De a veacului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]