596 matches
-
trăirea, bând frumusețea unei vieți. Inima lui caldă, dogoritoare ne deschide porțile sufletului. Cântarea răsună din adânc și ne inundă făptura. Poezia lui bate-n aripile cugetului nostru dorinți înviorate, chemări din Slava Luminii. Un crâmpei de soare umblă /prin zăbrele loc să-și facă, /a împins vreo zece suliți /în celula mea opacă. /Și pe firul lor subțire /a lăsat ușor să vină /pentru zilele Învierii /o plăcintă de lumină. /s-a uitat în jur și-n blidu-mi /și văzând
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > TURCOAZ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2123 din 23 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TURCOAZ În întuneric, geamurile-s stinse Și luna stă închisă-ntre zăbrele, Săracă este noaptea fără stele, Iar frunzele din ramuri sunt desprinse. Doar brumele se-nșiră în mărgele, Pe șesurile arse, necuprinse, Iar ploile-n tristețe sunt prelinse, Peste păduri și-n parcurile mele. Sunt pași pierduți pe-aleea fără raze
TURCOAZ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384897_a_386226]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ȘI SUFLETUL... Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Umbrele stelelor zăbrele gândurilor înalțate spre cer în surâsuri... Șoapte de dor, flori adormite-n visare colindă prin gând, zvâcnesc o mie de vise-n poemele mele și rodesc într-o mie de jocuri... Eu, copilul pitit în leagănul cu alint aninat de
ȘI SUFLETUL... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384366_a_385695]
-
în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului peisaj soare nins de raze dulci, idol eleat sub apii, vine seara să te culci în liturgige agapii. delf plutind pe ape grele, luna beată de alcool, împânzită de zăbrele, lasă-n urmă turnul gol. lujere de fum se-nalță, plopi ogive verticale, se încalță, se descalță, urmărind aceeași cale. seara în oglinzi atol, în azurul viorelii, lasă cerul parcă gol și e rupt din Boticelli. ca și somnul serii
PEISAJ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384474_a_385803]
-
Plânge cerul peste mine și mi-e aripa rănită. Fluturii cu praf de lună, ce mi-au descântat de moarte Și-au pierdut zboru-ntr-o noapte și-au rămas tot mai departe; Singură-ntr-un glob de ceață, mai zăresc printre zăbrele Câte-un zâmbet de Vioară răstignit în dans de iele... versuri - Vio Petre Referință Bibliografică: Este toamnă și în mine / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Violetta
ESTE TOAMNĂ ŞI ÎN MINE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384517_a_385846]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > SCRISOARE CĂTRE DEȚINUȚII POLITICI Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Vă sărut cu buzele mele murdare pe frunte, pe mâini, pe picioare, pe răni, pe lanțuri, zăbrele, pe sufletele prefăcute în stele, și vă mulțumesc cu răsăritul, cu amurgul, cu muntele, cu marea, pentru sângele, lacrimile, puroiul, sudoarea cu care ați udat Grădina Maicii Domnului în care au început deja să crească florile ce nu mai știu
SCRISOARE CĂTRE DEŢINUŢII POLITICI de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384677_a_386006]
-
încetul cu-ncetul metodic, ostil, ca la carte. Sunt culori tari toate trei ce strivesc cerul pavoazat cu ofrande ca la vechii evrei oferite unui Dumnezeu înstelat. OCHI PRĂFUIT DE STELE Omul roșu, pe burtă întins privindu-ne atent printre zăbrele ne urmărește cu un ochi învins și cu celălalt prăfuit de stele. Printre zăbrele-n orizont privește prin negru-mpleticit, speriat, se uită la noi cu privirea-i de pește înregistrându-ne acvatic, pixelat. Din axa lumii pornesc zăbrelele și se
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
strivesc cerul pavoazat cu ofrande ca la vechii evrei oferite unui Dumnezeu înstelat. OCHI PRĂFUIT DE STELE Omul roșu, pe burtă întins privindu-ne atent printre zăbrele ne urmărește cu un ochi învins și cu celălalt prăfuit de stele. Printre zăbrele-n orizont privește prin negru-mpleticit, speriat, se uită la noi cu privirea-i de pește înregistrându-ne acvatic, pixelat. Din axa lumii pornesc zăbrelele și se afundă într-o gaură negră, visează omul că sfârtecă ielele înfipte colțos în carnea
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
atent printre zăbrele ne urmărește cu un ochi învins și cu celălalt prăfuit de stele. Printre zăbrele-n orizont privește prin negru-mpleticit, speriat, se uită la noi cu privirea-i de pește înregistrându-ne acvatic, pixelat. Din axa lumii pornesc zăbrelele și se afundă într-o gaură negră, visează omul că sfârtecă ielele înfipte colțos în carnea lui „macră”. OBIECT DIN „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” A apărut un obiect roșu necunoscut șerpește ascuns după negre stări, de femei e lovit pentru că-i prea
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
fi-va ... XVII. MI-E DOR..., de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. MI-E DOR... Mi-e dor de prispa casei mele Scluptată-n lemn și învelită-n lut, De gardul vechi, cu carii și zăbrele Și curtea largă, cea cu mărul slut. Fântâna-n umbra perjului de vară, Scornea o apă rece și senină Sub soarele ce apunea în sară, Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă. Mi-e dor de-a mea livadă mare Cu rod mănos
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
șoaptă Dar niciodată nu am fost decis Ca măcar una, să îți fi trimis Că nu știam dacă-i o bună faptă Sunt multe gânduri povestite-n ele De dragoste, de dor și de suspin Dar am avut la inimă zăbrele Pierdut în timp, și într-un joc de iele S-au prefăcut toți anii doar în chin Sunt mii de rânduri scrise cu migală Ca-n vremea ceea când eram școlar Iubirea mea le-a așternut pe coală La fel
SCRISORI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383029_a_384358]
-
cu trăsături omenești, al cărei corp era încarnarea întâmplătoare a unei ființe mari și necruțătoare. În fiecare zi lucram în sufragerie la masa mare, privind din când în când către colivia lui Sucki. El părea melancolic și se uita printre zăbrelele subțiri direct prin fereastră unde se vedeau corbi și coțofane zburând amenințător, parcă ar fi fost într-un război continuu unii cu alții, pentru a-și apăra spațiul vital. De fiecare dată când eram profund concentrată pe lucrul meu, Sucki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
neagră decît verde-Închis (cum fusese cîndva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într-o hîrtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete! Deci nici urmă de chiotele de entuziasm În care se treziseră În zorii zilei, Înainte de răsăritul soarelui, ca s-o pornească la drum. Din bucuria care le umpluse sufletul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ascultat huruitul tramvaiului albastru care se pierdea În ceață. Reședința familiei Aldaya era peste drum. O poartă mare din fier forjat acoperită de iederă și de frunze uscate o păzea. Profilată printre bare, se Întrezărea o portiță Închisă zdravăn. Deasupra zăbrelelor, În prelungirea unor șerpi de fier negru, stătea numărul 32. Am Încercat să iscodesc interiorul proprietății de acolo, Însă abia dacă se zăreau muchiile și arcele unui turn mare și Întunecat. O dîră de rugină sîngera din orificul Încuietorii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În turburatu-mi suflet, am construit o Arcă - Informă nălucire de biblic corăbier, - Și turme-ntregi de gânduri pe puntea ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
intrare, pe un taburet. Ținându-l pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăștiind în jur pace și liniște. Masa de la perete era gătită deja de sărbătoare și bucatele aburinde stăteau frumos aliniate! Mirosea a sarmale de ghebe, a plăcinte de mere cu scorțișoară și
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
un soare uriaș 47. Gaura nouă - șoarecele a lucrat iar în schimb de noapte 48. Pe pragul de lemn bătrân așteptând luna- ceașca de ceai 49. Un tunet răzleț - căzând secerate florile de prun... 50. Casa de bătrâni - luna printre zăbrele singurul opaiț 51 Văruit proaspăt - păianjenul își țese o pânză nouă 52 curtea goală - păscând iarba înaltă umbra unui cal 53 Acoperiș de lemn - pe coamă doi guguștiuci își cheamă puii 54 leagănul de lemn - dauă mâini de copil cuprinzând
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
urcă vântul prin oase! Scotocesc depărtarea peste umărul dealului; te apropii nesigură ca o umbră, te învălui cu ochii pe contur, mai apare câte o cută cât o margine de frunză ori fisură prin care intră dragostea, o rază printre zăbrele la subsol în beciul domnesc. Aici viețuiește vinul împărtașania lui Dumnezeu cât o lumină în suflet. Referință Bibliografică: În beciul domnesc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 917, Anul III, 05 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
ÎN BECIUL DOMNESC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363930_a_365259]
-
pe trupul-frânt se-nșiră... Cu degetele zdrobite a ctitorit poeme, în răni adânci i-au odrăslit petale roșii, pe Calea sfântă a-nvierii să ne cheme, cum l-au chemat la rând pe el Strămoșii. Pe crucea împietririi a negrelor zăbrele cu sufletul său coase mii de constelații, ca un viers sublim cântat de rândunele, stau neclintiți în veșnicia lor Carpații. Din Aiudul crud și-al deselor prigoane, și-a răstignit din suflet, jertfă, sfânt-altar, în piroanele lui Iuda a sculptat
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
cui îi pasă? de-o fi vreme ...frumoasă -La ce bun îmi zicea Anton să aduni mure din alun Lasă Acolo îți voi săpa Crinarium-ul și ce dacă nu îi mai ai .. cheia Oricum tu între două case.... primeai piatra zăbrelelor iar din adverbe Acum nu stai la Semaforul lui... Referință Bibliografică: MI-E FERICIRE PÂNĂ LA CER / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1815, Anul V, 20 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Ranta Cândea : Toate
MI-E FERICIRE PÂNĂ LA CER de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362380_a_363709]
-
se răsfrângă tot verdele și-albastrul din lunci... ploaie de iunie stăm în ploaie și ne iubim plouă infernal peste tot prin cerul oval curg norii ca niște arătări frumoase pomii nu mai au contururi sufletele noastre dansează scăpate din zăbrele nu te mai auzeam când îmi spuneai: răspunde-mi! ce să-ți răspund? plouă infernal ce frumoasă e ploaia de iunie când ne spală de rugina dragostei îmbrățișați uitasem de unde am venit și unde plecăm... chitara o chitară printre plopi
MINIPOEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361031_a_362360]
-
distruși; raportul dintre lumea temniței și cea de afară, prezentat fie ca unul de totală opoziție (Parcă n-am fost în lume niciodată.../ Duminicile ne-au uitat și ele,/ prietenii prin cârciumi se îmbată/ noi tot aici, noi tot după zăbrele., idem, „Noi tot aici”, p. 206), fie de asemănare (și cei din „libertate” suferă, fiind într-o temniță mai mare: Ne cresc orfani copiii pe coclauri,/ nevestele ca fânul se usucă,/ răsar din mame stânjenei și lauri,/ noi tot aici
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Scăldându-se-n oglinzi de curcubeie - Ce purpură-i pe trup d-echinacee - Când se-adâncește-n ape line, astrul! Topindu-se-n a undelor strânsoare Se stinge sub nepământești săruturi Cu valurile albe - așternuturi Se lasă-alene răsfățat de mare. Alunec, lin, printre zăbrele sparte, Prin chiparoși valseaz-acum amurgul Când îmi șoptește tainic Demiurgul: „Veghează-i umbra ațipind pe-o carte...” CÂND CURCUBEIELE VOR SCRIE-AMURGURI Când curcubeiele vor scrie-amurguri, Smaralde înflorind sclipiri prin iarbă Desprinde-ți gândul din trăirea oarbă Zăgăzuită-n bocetul din
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
ARHETIP Acum sunt zilele prea lungi, prea grele, Când plaja-și pierde tot mai mult nisipul Și-n amintiri se estompează chipul, Iar nopțile sunt mai sărace-n stele. Ne-nșeală viața-ntruna cu tertipul Că fericirea nu stă sub zăbrele, Lumina nu e-nchisă-n jaluzele, Iar dragostea rămâne arhetipul. Dar ce model pot fi toate aceste Sau ce măsură pusă în tipare, Când valurile-și domolesc din creste Și-n spuma lor figura ta dispare ? Șoptește marea, briza-mi
ARHETIP de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368411_a_369740]
-
din agoniseală, Se predă curată și foarte cinstită Ca blândă fecioară pur neprihănită... Păcăleala azi nu-i o simplă glumă Chiar de e april cu suflet de mumă, Minciua, hoția prinse-n joc de iele Alunecă-n valuri spre groase zăbrele. Nu e păcăleală, hoții se divulgă C-a-nțărcat bălaia și n-au ce să mulgă, Pajiștea-i vândută și joiana-i slabă, Goală-i visteria scoasă la tarabă! Baronii și boșii prinși cu păcăleala Din arest ne plimbă, grea e abureala
VÂLTOARE DE APRILIE de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367502_a_368831]