5,630 matches
-
chiar reverberând accente din lirica lui O. Goga: „E ger și în soba-nvechită de timp... lemne ard/ Trosnește de doruri grădină, zăpezile-o-ngroapă/ Din lacrimi de cer înghețate privirea-mi se-adapă/ Și-un lujer de floare uscată zăcând sub un gard/ La fel ca și mine așteaptă... din neguri te-arată!” (Nostalgie). Este imposibil să scrii despre poezia Georgetei Resteman și să ai pretenția epuizării tuturor nuanțelor lirice, de a contura toate motivele ori temele expuse prin vers
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
si m-ar stoarce, n-ar ieși picătură de zeama din mine”. Cam așa e și cu depresia. Te usucă. Nu mai ești om. Nu mai poți stă pe picioare. Nici să te clatini nu mai ai putere. Doar să zaci cu ochii fixați undeva, în bagdadie. Și gândurile dispar. Și rămâne un abis incomensurabil, o imensă gaură neagră în creier, în inimă. N-ai chef de nimic îți ia puterea, până la ultima picătură de vlaga. Nu te mai simți în
DUMNEAEI, DEPRESIA... de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Reflectii_si_sentimente_cezarina_adam_cezarina_adamescu_1334428654.html [Corola-blog/BlogPost/348324_a_349653]
-
pe cruce, gol, țintuit, bătut, scuipat, batjocorit, în așteptarea doar a unei lungi și teribile agonii, n-a răsplătit el vorba bună a bunului tâlhar cu făgăduința extraordinară: Astăzi, cu Mine, în rai? În vreme ce patriarhii, proorocii, drepții Vechiului Legământ mai zăceau încă în iad! Oare ce făcuse tâlharul cel bun? Îl deferecase pe Iisus Hristos? Îl dăduse jos de pe cruce? Nu! Îi adresase doar o vorbuliță bună. I-a îndulcit și rourat sufletul - în acel pustiu al cruzimii, răutății, pizmei și
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
Acasa > Versuri > Iubire > STRIGÂND IUBIREA Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Strigând iubirea Zac la margine de râu Zgribulit de-atâta frig, Cu dorul încins la brâu Doar iubirea ta o strig, Strig într-una,obosesc Dorul tare mă apasă, Păsările-n stol sosesc În pădurile de-acasă Vântul bate,bate tare, Șoapte-n
STRIGÂND IUBIREA de VALER POPEAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Versuri/Iubire/valer_popean_1491453299.html [Corola-blog/BlogPost/356104_a_357433]
-
brâu Doar iubirea ta o strig, Strig într-una,obosesc Dorul tare mă apasă, Păsările-n stol sosesc În pădurile de-acasă Vântul bate,bate tare, Șoapte-n taină tot aud Din iubirea asta mare, Hrănită cu rod de dud, Zac la margine de râu, Șoapte de iubire-aud, Cu dorul încins la brâu Adun fructele de dud. Nu mai strig,nu mă aud. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Strigând iubirea / Valer Popean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2288, Anul VII
STRIGÂND IUBIREA de VALER POPEAN în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Versuri/Iubire/valer_popean_1491453299.html [Corola-blog/BlogPost/356104_a_357433]
-
cântatul cocoșilor, hangiul alerga ici și colo cu treburile necesare fiecărei gospodării dar cu multă grijă pentru a nu deranja călătorii ce poposeau la hanul său, în drumul lor prin Europa. Pajiștile arse de razele dogoritoare ale soarelui de iulie zăceau îngălbenite. Nu plouase de mult. Străzile pustii ale cetății aveau pietrele și podețele crăpate. Deodată, strada principală tresării la ropotul asurzitor al unei trăsuri care se opri în fața hanului. Din ea coborâră două femei. Una, mai în vârstă, purtând în
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
ascuns de mine apare prin ochi de iubire.... VIII. LUMINA CADE A IUBIRE, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2327 din 15 mai 2017. Când dormi nu dorm, zâmbești zâmbesc, când geana ta mă atinge cu o clipire eu zac de dorul să te învelesc cu o sărutare, ărutare, tare... ca să nu vorbesc. O, și cât din cât se face rai și cât din mine este primăvară când știu că dorm învelit de o stea afară peste un zâmbet ca
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
peste lumină într-o floare cu fotosinteza nubilă. Nu mă asculți... deși cade lumina: vertical, orizontal și mai presus de tot a întuneric. Citește mai mult Când dormi nu dorm, zâmbești zâmbesc,când geana ta mă atinge cu o clipireeu zac de dorul să te învelesccu o sărutare, ărutare, tare...ca să nu vorbesc.O, și cât din cât se face raiși cât din mine este primăvarăcând știu că dorm învelit de o stea afarăpeste un zâmbet ca firul de plumbce atârnă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
ascunse cu firul realității. Sunt oameni dispuși să-ți dea încredere și să deschidă făgașul șansei pentru tine. Îți sunt trimiși de destin, chiar dacă nu îi visai, ei vor fi mijlocitori între tine și dorințele tale. Toate acele fantezii ce zăceau prăfuite pe raftul inimii, acum sunt redeschise de acești oameni speciali, ai întâlnirilor mari ale sorții. Îți întretaie calea la timpul potrivit, atunci când ești și tu pregătit, iar momentul este ales cumva de o forță divină. Ceața din orizontul tău
ÎNTÂLNIRILE DESTINULUI... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 by http://confluente.ro/Intalnirile_destinului_cornelia_viju_1331489151.html [Corola-blog/BlogPost/366332_a_367661]
-
fluid invizibil, cu o dinamică specială a curgerii. Subtilități compoziționale ce amintesc de opera avangardistului polonez de la debutul de secol XX - Mieczyslaw Jastrun, care, într-unul dintre monologurile sale tăcute, scria: Spionați de inimă,/ săpăm noaptea în adâncimea timpurilor noastre/ zăcând în umbrele noastre ca-ntr-un mormânt,/ ca să strălucim iarăși în zori,/ zodie opusă umbrelor,/ acolo unde viii îi îngroapă pe morți,/ morții îi îngroapă pe vii, / și morții pe morți. Ori, ca să extindem registrul, se poate constata respirația unei
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Decembrie_2013_noi_aparitii_gheorghe_stroia_1387651582.html [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
ne vedem peste zece ani și ce întreprindem concret pentru asta, mă îndoiesc că vei afla în țară un răspuns. Oamenii nu mai cred, nu mai speră, nu îi mai motivează nimic decât interesul propriu, chinurile si frustrarea acumulată, dar zac inerți civic, vociferând inutil în fata televizorului sau pur și simplu epuizați, preferând să se lase conduși. Direct în stâlp sau în șanț. Pare că nu-i mai șochează nimic, nu-i mai oripilează nimic, nimic nu li se mai
LASĂ-MI DOAMNE... POMII VII! de DOINA THEISS în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Lasa_mi_doamne_pomii_vii_doina_theiss_1378997214.html [Corola-blog/BlogPost/365010_a_366339]
-
jos, ce Dumnezeu! BĂTRÂNUL: După cum văd, urciorul vostru s-a spart. Dar nu-i nimic, dacă vă este sete, am eu ploscă și vă dau și vouă să vă potoliți uscăciunea din cerul gurii, precum și arșița din suflet. Ca mâine o să zac și eu sub glie și atunci apa care v-o dau astăzi îmi va potoli arșița din sufletul meu. Scoate plosca și îi desface dopul, dar constată uimit:) Iaca, este goală ( o întoarce) Nu mai este nici un strop de apă
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Vestitorul_piesa_de_teatru_fragment_de_al_florin_tene_1352877105.html [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
loc prin mulțime. - Vă rog, faceți loc! Îndepărtați-vă puțin! Lăsați un spațiu liber, are nevoie de aer. Este însoțit de cineva? - Da, doamnă, sunt tatăl lui și el este cumnatul său, se auzi o voce stinsă din apropierea bărbatului ce zăcea inert pe cimentul din parcarea talciocului. Îngenuncheată lângă bărbat, “Anonimous 2 ” îi verifica cavitatea bucală, pentru a fi sigură că nu există un corp străin ori dacă nu și-a înghițit limba. Această posibilitate fiind eliminată, în timp ce își apropie fața
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Orizont/Meditatie/olguta_trifan_1455488389.html [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
ce mai rămăsese viu prin pădure se dădeau prinși de lupul Colț Fioros. Copacii pădurilor, se lăsau loviți de Viscorilă, iar pomii erau smulși de acest turbat, care-i ducea în grădinile din Țara de Fum. Cei care se împotriviseră zăceau aruncați în troiene cu cătușe de gheață la rădăcini și haine de țurțuri pe ramuri și tulpini. Era plină Temnița Troienelor Uriașe de răzvrătiți... Oamenii pierduseră orice speranță. - Gata, până aici ne-a fost! ziceau ei. Din lanțurile Iernii nu
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421103679.html [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
nu mai însemn nimic pentru ei... Astăzi e ziua mea. Ce zi tristă, copilul meu... Copiii dragi îmi sunt plecați și plâng de dorul meu departe, printre străini. Mor pe acolo și nu are cine să îi îngroape. Bolnavii? Îmi zac uitați și umiliți în spitale. Bătrânii? Îmi mor amărâți și înghețați, fără bani de pastile... sau striviți pe trecerea de pietoni. Dascălii? Doctorii? Îmi fug... Exod! Tinerii? Se refugiază în miraje etnobotanice...sau supraviețuiesc doar la gândul evadării în altă
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
spun că lupta împotriva corupției nu a fost finalizată, dar nu sunteți singuri, Uniunea Europeană vă susține”. Vă reamintesc faptul că cel mai scandalos dosar de corupție din istoria postdecembristă este neatins de Justiția română. Peste 6.000 de file secretizate zac în arhivele serviciilor de informații. Bancorex este un caz-școală al al devalizării celei mai importante bănci românești de comerț exterior, cel puțin până la data „îngropării” ei. În acest moment, există posibilitatea executării fondurilor de investiții care au gajat firmele care
SCRISOARE DESCHISĂ EXCELENŢEI SALE, MR. MARTIN SCHULTZ, PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN de RADU GOLBAN în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Radu_golban_scrisoare_deschi_radu_golban_1391684382.html [Corola-blog/BlogPost/354736_a_356065]
-
pragul înserării... Vătaful i-a adunat pe toți, alipindu-l și pe băiat alaiului. Tot într-un zbor înflorit și-n strigături cu ecou și-au ținut drumul până la casa năpăstuită ce-i chemase. Aci, în mijlocul ogrăzii luminate de făclii, zăcea pe-o scoarță fata gospodarului. Cu ochii bulbucați, cu spume la gură, se zvârcolea în dureri, căci văzuse Ielele când alunecase în poieniță, la taina scurtă cu băiatul morarului, ăl de-o ceruse de curând. Vătaful porunci liniște, îi așeză
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1443336134.html [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
Și nu mai ajunge pe acoperiș cu materialele la mesriași, că din tot seninul s-a iscat o vijelie puternică încât l-a doborât de pe scară cu lemnele-n brațe, de care s-a și lovit între coaste și a zăcut zile bune. A murit tânăr, în plină putere de muncă, la numai 57 de ani, dând mâna, defi- nitiv, cu moartea. Asta e a doua istorioară. Moartea nu face minuni. Nu poate mântui și nici înălța suflete.Moartea, imparțială, osândeș-
MONUMENT ISTORIC de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1412740524.html [Corola-blog/BlogPost/341067_a_342396]
-
trupul unui martir. Or, noi moaște nu avem. - Dar avem martiri vii printre noi, a spus părintele Andronic. Au consacrat pâinea și un pic de vin turnat într-un pahar ciobit subtilizat din spitalul închisorii, pe pieptul episcopului Mârza, care zăcea în pat, greu bolnav din cauza celor îndurate. Puțini au fost de acord cu această liturghie, motivând că ea nu era după Carte. Dar Cartea nu fusese scrisă în închisoarea de la Gherla!” (Richard Wurmbrand, Cu Dumnezeu în subterană, Ed. Stephanus, București
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Cateva_referinte_despre_credinta_si_spiritualitate_in_universul_concentrationar_comunist.html [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
asemenea senzații se pot trăi pe o pătură, la umbra unor pini, în mijlocul naturii - am completat eu, trăgându-mi sufletul după atâta efort. Câteva minute de liniște și revenire binefăcătoare se așternuseră peste cuibușorul nostru din mijlocul naturii, în care zăceam amândoi zdrobiți de profunzimea iubirii depline. Da, a fost ceva deosebit... nu voi putea uita asta și voi rămâne cu amintiri plăcute din vacanța de pe litoral - constată Miruna cu glas șoptit. Păcat că în seara asta trebuie să ne luăm
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423849293.html [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CAMUFLAJ Autor: Carina Anca Ienășel Publicat în: Ediția nr. 1697 din 24 august 2015 Toate Articolele Autorului prea multe nume port pentru un trup, prea multe doruri zac doar într-un suflet: în abandon indiferent un lup îmi par a fi - uitat de Timp în urlet... m-ascund în Toamnă fără să mă-ntreb de pot să-mbrac rugina înserării, și mă prefac oricând într-un efeb stârnind
CAMUFLAJ de CARINA ANCA IENĂȘEL în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 by http://confluente.ro/carina_anca_ienasel_1440391841.html [Corola-blog/BlogPost/373561_a_374890]
-
să facă altul. Nu poți să îl numești ființă când cu minciună se hrănește, nu vrea să ceară în căință iubirea celui cel iubește. Și totuși omul s-a născut cu traista plină de păcate, și-n ura oarbă a zăcut cărând o cruce către moarte. Ar vrea să fie împărat mâncând în foamea lui nebună, credința care l-a cărat prin uragane și furtună. Referință Bibliografică: Ce vrea un suflet de la om / Anton Viorel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CE VREA UN SUFLET DE LA OM de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ce_vrea_un_suflet_de_la_om_anton_viorel_1388101288.html [Corola-blog/BlogPost/347586_a_348915]
-
i-o provoacă oamenii. Primăvara, mai întîi îi fac apariția ghioceii. Este fascinantă forța lor de a se ivi de sub frunzele încă înghețate. E ca și cum noi, oamenii, ar trebui să ne naștem ridicînd pe umerii o tonă de cer. „Câinele zăcea în cușca strâmtă de lemn. Era un câine de talie mijlocie, a cărui înălțime nu depășea 45 cm, la o lungime de 90 cm. În schimb, cântărea undeva înspre 50 kg. Era îngrozitor de voinic; musculos, cu labe puternice, cu un
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_margineanu_serban.html [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
caută haotic o brazdă de pământ, Un loc numai al ei pentru-o rodire nouă Unde cu nemurire doi îngeri să îi plouă. Prin rugăciune zbor spre nori olimpieni Eu, biată semincioară crescută-n buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi Ce spală-ntinăciunea și tăinuite patimi. De-aș deveni și piatră
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
vântCe-și caută haotic o brazdă de pământ,Un loc numai al ei pentru-o rodire nouăUnde cu nemurire doi îngeri să îi plouă.Prin rugăciune zbor spre nori olimpieniEu, biată semincioară crescută-n buruieni,Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire,Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimiCe spală-ntinăciunea și tăinuite patimi.De-aș deveni și piatră la
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]