805 matches
-
acultural, dar nu acest lucru conta, ci simțămintele lui pe care ar fi greșit să le numesc antiromânești. Acest tânăr nu mai avea în nici un fel noțiunea de patriotism (România înseamnă pentru mine sărăcie și corupție, mi-a spus; apoi zădărnicie, a adăugat, fiindcă nimic nu se leagă acolo). Partenerul meu de dialog nu era interesat decât să rămână în străinătate și să trăiască decent. De ceea ce se întâmplase în decembrie 1989 nu își mai amintea (pe vremea aceea avea, de
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
poveste (dar care personaj al filmului nu e un personaj de poveste?), cu părul de un alb strălucitor și cu o distincție regească - e bătrîn și trist; a cucerit tot ce era de cucerit, și acum, la crepuscul, simte gustul zădărniciei; pentru binele imperiului, vrea să lase puterea unui bărbat puternic și necorupt, Maximus, un general care a condus legiunile romane spre victorie, prin felurite ținuturi barbare. Dar Commodus cel neiubit află de hotărîrea împăratului și, după o criză de gelozie
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
cu blîndețea marială și taina tăcerii Domnului ce nu s-a mai văzut" (p. 37); "Nu-i așa că le zice de ți-e mai mare dragul?" (p. 45) " El nu intră în sufletul nostru cu anasîna și otuzbirul" (p. 54), "Zădărnicie, zădărnicie, gioarse și chimval" (p. 179) etc. Pariul lui Pascal este evocat succint: "il faut parier sau laie ori bălaie" (p. 86). Limbajul familiar se legitimează prin spiritul caragialian: în trimiteri directe, în aluzii (o scrisoare e datată "8 august
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
blîndețea marială și taina tăcerii Domnului ce nu s-a mai văzut" (p. 37); "Nu-i așa că le zice de ți-e mai mare dragul?" (p. 45) " El nu intră în sufletul nostru cu anasîna și otuzbirul" (p. 54), "Zădărnicie, zădărnicie, gioarse și chimval" (p. 179) etc. Pariul lui Pascal este evocat succint: "il faut parier sau laie ori bălaie" (p. 86). Limbajul familiar se legitimează prin spiritul caragialian: în trimiteri directe, în aluzii (o scrisoare e datată "8 august - ziua
Echilibru stilistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16843_a_18168]
-
act substitutiv, sub semnul unui neîncetat efort: "Plăcerea/ și furia/ de a crea/ de a distruge/ de a crea/ etcaetera/ un spațiu de limbaj/ de a-l tot goli/ și a-l tot umple/ cu obiecte de limbaj/ puterea și zădărnicia/ gestului încăpățînat și răbdător" (Iubire). Destrucția și creația sînt fenomene inseparabile, țelul fiind victoria, oricît de trudnică, a celei din urmă: "Mîna ta să distrugă/ acea floare/ acel copac/ apoi să le refacă/ bucată cu bucată/ în cel mai ascuns
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
al vieții decît despre moarte. Dina Hrenciuc - Pas în cerc, Editura Paralela 45, Colecția 80, Seria Proză, Pitești - București - Brașov - Cluj-Napoca, 2001, 110 p., f.p. Dezamăgirea poetului care urmărește vechile armuri și virtuți ale poeziei căzute în pasta realului, dulce-amară, zădărnicia lor pe care o recunoaștem fără să ne putem dezice de ele, aceasta mi se pare a fi tema volumului lui Adrian Alui Gheorghe: "îngerul// venise să spună/ o poezie/ dar cum/ să faci din cuvinte/ ceea ce nu poți zidi
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
Pavel Șușară Momentele festive își au, inevitabil, dincolo de ceremonialul optimist și de jubilația obligatorie, stările lor de impas și de zădărnicie. Nici bietul Brâncuși n-a scăpat, chiar acum, în anul său oficial, de clipele grele în care mai tare decît sărbătoarea a fost dimensiunea ridicolului. Spectacole teleastice cu poezie și cu muzică, oratorii sterpe și prețioase, gesticulații aranjate special pentru
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
Răului ascendent? Dan Damaschin se vrea martorul unui atare timp al Răului exaltat, paroxistic, pe care-l caligrafiază cu un tragic fior încercînd a-i capta esența din capul locului, chiar prin titlurile poemelor, granule ale sumbreții fără scăpare: Elogiul zădărniciei, Les puissances des ténèbres, Starea de plîns, Apoteoza Răului, Pustiitorul, Agonie, Atotsfîrșitul. Sau asumîndu-și rolul de herald al nimicirii, prin acest vers-deviză: "Că o solie a ireparabilului sosește poetul". Un prim aspect al acestei solii care poartă mesajul tenebrelor nimicitoare
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
feciorelnice de mesteacăn, vițele sălbatice descind în noapte pentru a-i sugruma pe oameni, o gingașă floră înnebunește în serele-ospicii, totul fiind îngăduit "întru surparea trunchiului Ființei" (Cărțile junglei de asfalt). Evident, amoralitatea își pune pecetea pe această rezervație a zădărniciei care e universul transpus în "limbajul spaimei", în "dialectul groazei", inspirate de el însuși. "Efigiile Binelui și Răului s-au șters de pe monezile date la topit" (ibidem). Or, indistincția dintre Bine și Rău ce înseamnă altceva decît o biruință a
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
odată forme istorice superioare". Așadar, obstacolul progresului l-ar constitui "eternitatea". Ce este această "eternitate" din care ne silim a ieși? E o mentalitate "organică", mai exact un tip de sensibilitate funciară potrivit căreia acțiunea istorică e relativizată, lovită de zădărnicie în duhul Psalmilor Vechiului Testament, o "tînguire biblică" a unui neam solidar cu un "plan neschimbător" al lumii sale: "eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore - pe care neamul nostru nici
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
pleci, dar nu-ți cunoști cărarea Și nici un semn în noaptea ta nu pare-a Vesti că zorii pot să se mai nască." Dincolo de glumă, de autoironie sau ironie, de atitudinea polemică sau detașată, de persiflare, dincolo de gândul sfâșietor al zădărniciei și, cu toate că "scrisul e-o povară" și: O noapte dau pe-un vers, în disperare/ Cu gestul unui rege: - dați-mi versul/ Acela chinuitul, ștersul,/ Ca un metal bătut în pietre rare, Ion Horea are, totuși, siguranța creatorului dintotdeauna care
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
și porcii? Să fii bruiat de grohăitul și agitația rîtului lor în troacă? Două perspective diferite, două situări diferite, două modalități de a fi privit și de a privi: Bruscon și Hangiul. Amîndouă, împreună, paradoxul în care trăim, nimicnicia, deșertăciunea, zădărnicia. Aproape două ore, un actor, Bruscon-Iureș se agită, se consumă, se epuizează, se dă de ceasul morții pentru pregătirea reprezentației cu piesa sa, scrisă și jucată de el și de familia lui (vai!) într-un han murdar, într-o sală
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
au picioarele copiilor, și vorbind cu vocea posomorîtă, hărțuită, uimită, pînă cînd în cele din urmă ascultarea însăși avea să se renege pe sine și simțul auzului avea să se recunoască învins de la sine și obiectul de demult mort al zădărniciei ei neputincioase și totuși neîmblînzite avea să se arate, parcă printr-o recapitulare încărcată de reproșuri, invocat liniștit, neatent și inofensiv, iscat din mereu reînnoita și visătoarea și învingătoarea pulbere. Glasul ei nu se oprea, se pierdea pur și simplu
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
despre România. E drept, cum altfel ar putea scrie, ca evreu el însuși, despre o țară în care au fost și cazuri de evrei uciși în abator, ca vitele? Dar oare aceasta să fie România? Căutînd un răspuns - conștientă de zădărnicia efortului meu, dată fiind subiectivitatea inevitabilă - mi-am aliniat în fața ochilor chipuri ale unor personalități pe care le cunosc personal și le apreciez, și fețele abrutizate într-adevăr de alcool și sărăcie pe care le întîlnim pe stradă, în metrou
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
se stabilește la Timișoara în 1926, după ce, în prealabil, cunoscuse atmosfera transilvăneană prin participarea, ca bursier, la viața artistică a coloniei de la Baia Mare. Personaj tipic pentru lumea contradictorie a asfințitului de Imperiu, pentru acea atmosferă încărcată exploziv cu strigăte ale zădărniciei, cu voluptățile din vecinătatea stingerii și cu patetismele compensatorii ale diverselor profeții socio-politice, Podlipny cumulează în arta sa toate aceste dimensiuni ale unei umanități obosite și derutate, însă tocmai din această pricină cu resurse expresive și simbolice ireproductibile în alte
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
din categoria satirei de moravuri, ci și un eseu filosofic și, în cele din urmă, un poem cu un fior tragic. Tabletele din volumul atât de ingenios intitulat Ghicitul în mulțimi sunt scrise, ca și versurile, cu un sentiment al zădărniciei. Ana Blandiana știe că discursul ei nu este ascultat și că dacă totuși este ascultat nu este luat în considerare. Ana Blandiana știe că ea este Casandra. Aceasta însă nu o face să tacă. Poeta acceptă, ca pe o coroană
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
convinge pe sine însuși că visul are consistența realității tangibile. Și, în sfîrșit, cel de-al cincilea nivel este acela al unui spațiu cu o puternică amprentă temporală. Este un nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zădărnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această vîrstă se regăsesc deopotrivă specia și individul), Ilea dă întregului un aer meditativ
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
care-mi sosesc prin poștă? Dar și când trebuie să scriu eu însămi un text neutru, o cerere banală către Primărie ori alt for, am de fiecare dată o reacție de lehamite și neîncredere? Frisonul inoportunității mă bântuie, senzația de zădărnicie și de neant, chiar și atunci când aș avea de relatat bunăoară ce mi s-a întâmplat ieri. Și ca ieri, de când mă știu, tot întâmplându-mi-se câte ceva grav, ce poate părea banal în nefirescul lumii, dar în sufletul meu
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
împlinit, de multe ori chiar de la firul ierbii, tensiunile receptării. Injustețea își are regulile ei îndrăznețe, dincolo de virtuțile fiecăruia. Se pot număra pe degetele de la o mână scriitorii români în activitate ce beneficiază deja de serii de autor. De unde, atunci, zădărnicia unor bătălii literare ori rechizitoriale? Dacă la mijloc e adevărul, rostul nu mai ține de cel care luptă pentru evidența lui. Va izbuti, el, adevărul, și singur. Așa se face că Marta Petreu revine sistematic în volum la amendări legate
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
Virgil al nostru, săritorul Virgil cu mustața lui inconfundabilă, portarul Uniunii Scriitorilor. Vai, ce personaj profund știe să facă scriitorul din acest om pe lângă care suntem tentați să trecem fără să-l vedem! Și ce parabolă tulburătoare construiește el despre zădărnicie și vanitate, despre glorie și uitare! Și ce confesiune sinceră până la cruzime scrie el despre propria condiție: „Eu mă iluzionez că Dumnezeu îmi va lăsa o zi, înainte să mor, să pun grămadă manuscrisele și să le dau foc, alături de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
trăgînd de căpăstru un cal bătrîn. Și nici măcar nu merge călare pe această umbră de cal, asemenea lui Don Quijote, luptîndu-se cu iluzorii mori de vînt. Pentru ea nu există nici măcar mori de vînt, care să macine timpul sau să irosească zădărnicii, și nici nu găsește vreun rost în a imagina uriași ai speran- țelor ei, pe care să-i îmbrace în cuvinte... Cuvintele nu-și prea au rostul. Maria Dinului se adresează unor „bogătani”, dar ei n-o aud. Copiilor nu
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
mereu al doilea. Din tot ce scrie însă, Gina Stoiciu pare să găsească mereu antidotul eșecului. Muncește mult, păstrează o familie unită, învață să trăiască singurătățile, tot mai acute, chiar din sânul comunităților românești. Cum spuneam, numai plecarea fiului e zădărnicie. Dar și așa, ea conștientizează că niciodată nu a gândit exilul și prin ochii copilului. De aceea, întoarcerea lui nu este imposibilă, cum se întâmplă cu orice întoarcere esențială a exilatului. Povestea Ginei Stoiciu este, în primul rând, istoria unei
Echilibrul vindecat by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2730_a_4055]
-
ridicat al unei asemenea construcții și oricum disproporționat cu posibilitatea Biserici dintotdeauna sărace și un buget public realmente redus și supus presiunilor a numeroase priorități. În același timp, nu putem ignora felul de a fi al românilor, poate întruchipat în zădărnicia durabilului legendei Meșterului Manole, de a tergiversa lucrurile. Un alt exemplu celebru este cel al Palatului Primăriei Capitalei. Deși inițiat de primarul Nicolae Filipescu (în 1912) și continuat de „starostele” Barbu Ștefănescu-Delavrancea, în cooperare cu arhitectul Ion Mincu, el avea
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
Greciei / Iar astăzi, sporindu-le, s-au îndepărtat de cuvinte / Făurind prin filme și armament o spaimă a universului. / Poeții americani nu se iau în seamă decât pe ei înșiși / Mai au puterea să creadă că engleza americană îi impune. / Zădărnicia muncii lor a înconjurat Casa Albă de câteva ori / Ei însă nu se lasă. Stau zburdalnici între două oceane și scriu. Vorba unora de la Neptun eu scriu, cine mă citește? / Răspunsul asigurat Publius Ovidius Naso / El, Ovidiu, care scria Fastele
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
înțeles că nu doar Ceaușescu, ci marxismul însuși era problema, Danemarca noastră. Între ziariștii din România, ai fost consecvent alături de noi, membrii și experții Comisiei Prezidențiale, în demersul condamnării dictaturii comuniste. Când unii sceptici de profesie spuneau că este o zădărnicie, că ne pierdem vremea, tu ai spus și ai scris că este un imperativ moral care nu poate fi amânat. Avem amintiri, valori și idealuri comune", susține Tismăneanu. Știm, și tu și eu, că unele idei pot distruge lumea umană
Tismăneanu: Ce-a făcut Culcer la TVR se numeşte profesionalism () [Corola-journal/Journalistic/23699_a_25024]