93 matches
-
și mă amuză faptul că s-a nimerit să dorm o noapte tocmai în pavilionul Road Runner's, deși eu am rămas un impostor printre călători. În cameră, instalația de aer condiționat e ajutată de un ventilator uriaș, ca să combată zăduful. În timp ce Băcanu se spală pe mâini la baie, am ocazia să-mi demonstrez ignoranța tehnică. Încerc să opresc ventilatorul, ca să nu fie curent, și trec câteva secunde bune până ce mă dumiresc că "obiectul" are patru viteze; în consecință, trebuie să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Trebuie să fie vreo treizeci de grade Celsius. Credeam că în toate deșerturile nopțile sunt reci, friguroase, dar văd că m-am înșelat. Noroc că instalația de aer condiționat din cameră își face datoria. Altminteri, n-am putea dormi din pricina zădufului. 30 august Mă trezesc devreme, pe la patru. Băcanu doarme cu pătura trasă peste cap în patul dinspre ușă. Socotesc zilele de când am venit în America și descopăr, surprins, că n-a trecut nici o săptămână. Asta în "timpul obiectiv", cum îl
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de Sus, în ultimelele zile din șaabana, chiar înainte de începutul lunii sfinte; Salma, maică-mea, era scutită de post în așteptarea întremării, iar taică-meu, Mohamed, nu mai avea acum de ce să bombăne, nici măcar când îi era foame sau când zăduful era în toi, căci nașterea unui fiu ce-i va duce numele mai departe și-i va purta într-o bună zi armele este, pentru orice bărbat, un motiv de îndreptățită bucurie. Pe deasupra mai eram și cel dintâi fiu, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
copilăriei mele, care avea în capătul din vale casa mea cea părintească, iar în cel din deal, biserica, pot spune tare: - Da! Este cea mai frumoasă uliță din lume! Ploaia Se apropia ploaia. O așteptam de mult timp. Căldura și zăduful nu vroiau să-i cedeze locul, dar vântul îi veni în ajutor. „Adu-o, Doamne!” mă rugam eu. Când începuseră să cadă primele picături, eu eram deja în casă. M-am așezat pe scaunul de la masa de lângă geam și priveam
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai degrabă. Când în locu-i cine vine? - un voinic strein. El spune: - Împărate pre-nnălțate, eu vi l-am pus în alune. Iară cioara cea de mire pe trei perini șade-n puf, 610Slugi îl apără cu creanga de muscuțe și zăduf; Cum trecuse Călin pragul de sub el o pernă cade, Cum veni-n mijlocul casei nici a doua nu mai șade, Când ajunse la - mpăratul și a treia stă să cadă, Că țiganului, vezi Doamne, nu i se cădea să șadă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-o, mărginindu-se să-și miște un pic trupul și să așeze mai bine una din pietre, ca să-l apere de soare. Căldura creștea, dar stratul de nisip îl izola și sufla o ușoară briză ce făcea aerul respirabil, fără zăduful insuportabil din interiorul salinei. Erg-ul făcea parte din lumea lui și petrecuse nenumărate zile îngropat așa, așteptând o turmă de gazele. Le lăsa să se apropie încet, rumegând lujerii din grara, până când aproape că putea să le scuipe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în apă“, glăsuia o veche zicală, și în fața ochilor săi se afla confirmarea proverbului, căci, întinzându-se până îi pierdeai din ochi în depărtare, își înălțau frunzele spre cer peste douăzeci de mii de palmieri, fără să le pese de zăduful înăbușitor, fiindcă rădăcinile lor se adânceau în apa clară și răcoroasă a sute de izvoare și nenumărate puțuri. Era, într-adevăr, un spectacol frumos, chiar și cu soarele ce te bătea în cap, drept și imparțial, dezolant și copleșitor, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iar la suișuri, când coasta era foarte abruptă, bărbații erau obligați să urce pe jos. Așa au călătorit timp de două zile și două nopți, înghesuiți ca niște curmale într-o pungă de piele de iepure, asudați și sufocați de zăduful de nesuportat, incapabili să prezică măcar cât avea să mai dureze acel supliciu, sau dacă aveau să ajungă vreodată să zărească hotarele monotonului deșert. La fiecare oprire, Gacel simțea impulsul de a părăsi vehiculul slinos și de a-și continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trăsăturile. Tensiu nea întinde fiecare fibră, ascuțind unghiurile, încrucișându-le ; hașură de riduri, rânjet. Beatitudine solitară, de parcă ar fi atins marginea lumii, a zilei, miezul sângeriu, de unde pornesc toate. Apogeul invizibil al zilei, marți, miercuri ; aceeași oră și același loc ? Zăduful clocește, capete și brațe pendulează aiuristic, leșinul răsucește colile groase și roz de ozalid prăbușite peste mese și peste sulurile de calc subțiri, transparente. Scaunele, planșetele și cuierul se mișcă bălăbănit, fără zgomot. Se privește cu luare-aminte în fereastra deschisă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gogoși, tichete de tren și de vapor, hanorace, discuri, decorații, ceasuri cu cuc și cucuvea, papuci, cărți de joc, brelocuri, repartiții, ventilatoare, biciclete, trotinete, piuneze, ochelari de soare și iar cecuri și diplome, premii și repartiții și bilete de amor. Zăduful, labele grele, trupul de urs crescut, adunând lent căldura, reținând-o, clipă peste clipă, grad peste grad ; zăduful plutește, se plimbă, se întinde sub masă, reapare, mai umple o gaură, revine, rupt, o aripă, aici, dincolo, amețeală, înec, lovitură, una
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
joc, brelocuri, repartiții, ventilatoare, biciclete, trotinete, piuneze, ochelari de soare și iar cecuri și diplome, premii și repartiții și bilete de amor. Zăduful, labele grele, trupul de urs crescut, adunând lent căldura, reținând-o, clipă peste clipă, grad peste grad ; zăduful plutește, se plimbă, se întinde sub masă, reapare, mai umple o gaură, revine, rupt, o aripă, aici, dincolo, amețeală, înec, lovitură, una și încă, te ridică din scaun, te clatină, te plesnește, te împinge spre ceilalți. „Dacă ar fi arme
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vechi care-și împlinise sorocul: Și cum am să știu eu să orânduiesc, așa de unul singur, scurgerea vremii? a întrebat Anul cel Nou. Tare mi-e teamă că am să încurc ploile cu omăturile, zilele de arșiță și de zăduf cu înghețurile și cu vântoasele. Că aici în traista asta plină văd că am de toate. Am să le scot și eu cum mi-or veni la îndemână... Nu se cade să facem una ca asta, fiindcă în lume totul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Nou. ” Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și subliniați expresiile frumoase. Împărțiți textul pe fragmente. 2. Scrieți mesajul care se desprinde din fiecare fragment. 3. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor: broboadă glasul clinchet de clopoței zilele de arșiță și de zăduf presar argintul viu al brumelor iar pădurile, înainte de a le scutura frunza, le ferec în aramă. femeie frumoasă căreia argintul îi înflorise la tâmple 4. Scrieți compuneri inspirate de textele următoare: a) Toamna (compune cu început dat ) „Toamna. Cel mai
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
toiul secerișului. Satul țiuie a pustiu, ulițele goale așteaptă zadarnic: nici copiii nu mai ies să se joace în praful lor, răscolindu-l și pierzându-se în nourașii ce se ridică deși, grei, înecăcioși, luminați de soare. Afară e un zăduf arzător, și toată suflarea câtă a mai rămas în sat s-a tras la umbră. E către amiazi și soarele e ca o bobotaie de argint. Câinii și-au căutat umbră de dimineață și nu s-ar mișca de acolo
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
gândit să ne trezim... să zicem, la șase? Puterea de a mă opune mă părăsise. — Desigur, am spus, întinzându-i lui Graham furculița și paharul gol. În noaptea aceea mi-a fost imposibil să adorm. Nu știu de ce: poate din cauza zădufului sau poate a ideii că trebuia să mă trezesc devreme, dar am zăcut pe canapea mai mult de o oră, schimbându-mi mereu poziția pentru a descoperi că fiecare era mai inconfortabilă decât cea dinainte, până când nu mi-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tot cîte un leu de fiecare. 11. După ce au primit banii, cîrteau împotriva gospodarului, 12. și ziceau: "Aceștia de pe urmă n-au lucrat decît un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi care am suferit greul și zăduful zilei." 13. Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: "Prietene, ție nu-ți fac nici o nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? 14. Ia-ți ce ți se cuvine, și pleacă. Eu vreau să plătesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
false disprețuri, făcând apropieri între impotența lui caricaturală și lumea de basm a poeziei. Procedarea este a picturii, unde pruncul apare, ca la Perugino, în goliciuni naive și miniatural diforme, într-un cerc de magi și îngeri: Scoți scufița, de zăduf, Aburos și mărunțel Și rămâi cu tâmple goale, Pe întinderea albastră. N-ai pe cap decât un puf Unde-am mai văzut și când, Bălăior de lână moale. Eu mă uit din colț la el, În văpaia din fereastră Ce
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu membrii tribului: „Când sunt siliți să străbată vara porțiuni Întinse lipsite de apă, băștinașii nu călătoresc decât noaptea. Înainte de a părăsi ultima oază, ei beau apă cât pot și apoi pornesc la drum puțin după răsăritul soarelui. Când Începe zăduful, băștinașii sapă câte o groapă la adăpostul vreunui copac până ajung la nisipul rece și pun pe deasupra un acoperiș rudimentar. Apoi aruncă peste ei nisip rece, Îngropându-se până la gât și rămân astfel acoperiți până când răcoarea serii le permite să
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]