292 matches
-
ridică târgul: Ce-i?!?! Ce-i?!?! Au dat tatarii?!?!... Lanțurile podului scârțâie, tropot de copite, vânzoleală, zăngănit de arme, strigăte, forfotă. Lumină! Lumină! Slujnicuțe în catrință, despletite, lipăie, dau buzna cu lumânări aprinse în odaia domnului. Pe scări, pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii. După ei, intră vitejii boieri, înzăuați, legați pe ici, pe colo cu feși însângerate, osteniți-osteniți, somnoroși, dar veseli, gălăgioși... Vodă Ștefan, intră șchiopătând, înghesuit, sufocat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
semn celorlalți, care Îi turnară În gură puțin din lichidul amărui. Rănitul se Învioră și continuă: — ...Sunt un cioplitor În piatră și m-am rătăcit. De câteva zile și nopți mă tot Învârt prin pădure. — și? — și am auzit zgomote, zăngănit de arme. Era unul Îm potriva mai multora. Am vrut să-l ajut... Puteam să-mi pierd viața... Dacă mă gândeam mai bine, rămâneam ascuns. Simeon se hotărî să nu spună adevărul. Cine știe de partea cui erau călugării? „Nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
până la lacrimi că un călăreț atât de falnic m-a băgat În seamă pe mine, umilul Gregor. I-am răspuns cu respect și am călărit mai departe, văzându-mi de drum, când, după cotitură, am auzit În urma mea chiote, răcnete, zăngănit de arme. Mi-a fost frică, netrebnicul de mine, și m-am ascuns Într un tufiș, rugându-mă fierbinte la Sfântul Apostul Petru să mă păzească de primejdie, eu nefiind În stare să țin o sabie În mână. După ce n-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nemișcat la pământ. Necunoscutul Îl dezbrăcă pe acesta de pelerină și i-o aruncă lui Simeon: — Îmbrac-o și Încearcă să te strecori fără să te recunoască vreunul. De afară se auzeau din ce În ce mai lămurit zgomote Înă bușite, chemări, porunci scurte, zăngănit de arme. — Nu cred că au timp de noi, spuse necunoscutul. Armata ducelui a Înconjurat castelul. Trebuie s-o găsim pe domnița Adelheid, Înainte ca cei doi ticăloși s-o folosească pentru a-și scăpa pielea. Sau s-o omoare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu viitorul zdrobit! De ce nu trimiți o ploaie de foc de sus, ca să ne pârjolească pe toți, de-a valma. Căci nici unul nu e mai bun decât altul! Până și pruncii cresc și făptuiesc fărădelegi...“ * * * Sus pe ziduri se auzeau zăngănit de arme și blesteme cumplite. Oamenii Îi priveau Îngroziți pe cei doi cavaleri care-și trăseseră săbiile, Încrucișându-le. Toți se Întrebau uluiți cum de prietenia lor sfârșea Într-o ură atât de cumplită. Vrei să ne spânzure pe amândoi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din mijloc, în capătul din fund. Conspectam Anarhismul poetic de Const. I. Emilian. Se făcuse ora 9, dar, ca ăla venit din provincie, voiam să folosesc și minutele rămase pînă la închidere. Cînd a început să trosnească clădirea și să zăngăne geamurile, n-am realizat ce se întîmplă. Cei din prima parte a sălii au zbughit-o, instinctiv, spre ieșire. Rămas singur, am luat-o și eu la fugă. În timp ce eram pe la mijloc, s-a întrerupt lumina și am auzit căzînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
menajamente: „Eu am visat ceva cu totul diferit”; „România, când vom înceta înțeleptul nostru canibalism? Poți să te speli pe cap cu victoria-ți postrevoluționară. / Revoluția a fost una, iar postrevoluția / este altceva. / Postrevoluția este o cutie de conserve care zăngăne. / O cacialma cu lumpeni revoluționari și / lichele parvenite. / Un vax. Un pârț istoric al unor pârțâiți istorici.” E aici mai degrabă strigătul de deznădejde al unui om ce nu mai are încredere decât în pronia cerească. Canalizarea interesului poetului spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
O invită să stea o vreme pe culoar ca să se reculeagă. Se reculege o clipă sau se preface. Și, apoi, e sătulă de asta, se simte rău, bate la o ușă, la întâmplare. De dincolo se aud voci, râsete și zăngănit de tacâmuri. Un șef de sală, în frac negru și vestă roșie, apare în prag cu un aer năuc: "Ssst! Nu e voie! Invitații sosiți din Israel sunt deja la masă. Au făcut deplasarea special pentru inițierea dumneavoastră." "Au asistat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai sunase la telefon, dar în zadar. Abia atunci realizase că nu mai avea de unde s-o ia pe Clara. — Asta-i tot? se întrebase el, trăgând un șut în ușa de la ca mera lui Eduard. Un șut năprasnic, care zăngănise în toată casa ca un dangăt de clopot. Asta-i tot? strigase el, înfuriat. Am dat-o în bară ca prostul? Bobo se îndreptă spre rucsacul în care își aranjase meticulos niște schimburi și începu să le scoată dinăuntru, la fel de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pași... Castelmare sosi... Tăcere. Ieronim plezni cu vârful sabiei într-un mur de granit și la acestă fulgerare scăpărătoare se recunoscură îmbii rivali. În același moment, fără să se fi schimbat vro vorbă măcar, săbiile începură a se crucișa, a zăngăni, apoi se auzi un gemet... o cădere grea pe pavagiul dur al stradei, una din cele două umbre dispăru într-o casă apropiată... cealaltă rămasă mută.. \ \ VII Ieronim se-ntinsese pe patu-i și dedese-ntr-o parte perdeua de la fereastă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fost un platou de lasagna și un supliment de chifteluțe În sos tomat, din cele pe care le mâncasem la reanimare. Încă nu eram În stare să mă hrănesc singur. Lingura Îmi tremura În mână și se ciocnea de farfurie, zăngănind; nu reușeam să o ridic la gură. Doctorul Bertolucci a venit să ia masa cu Rosamund și cu mine. Încă departe de a gândi normal, Întorceam mereu conversația la subiectul canibalismului. Dar doctorul Bertolucci era foarte mulțumit de starea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să fie, într-o secundă, din nou în picioare, așa cum făcea Doinița, i se părea ceva de neînchipuit. Săriturile erau, oarecum, simple. Măsurau cinci pași înapoi, își luau elan și din fugă se repezeau la banca metalică, făcând-o să zăngăne îngrozitor. Se sprijineau în mâini și ridicau picioarele în sus, în semișpagat, crăcănat, sau orice altă figură care le venea pe moment. Bica, martor nelipsit la toate drăcoveniile ce le treceau prin cap, se prăpădea de râs văzându-le agitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu-i așa? Hm, e cam liniște. Bănuiesc că aici nu e război. Nobunaga privi printre copacii zelkova, zărind poate siluetele uliilor deasupra, pe cerul albastru. Săbiile de la brâu se ciocneau Între ele și de celelalte obiecte agățate la centură, zăngănind ușor. După ce Nobunaga trecu, suita lui Dosan abia se stăpâni să nu izbucnească În râs. Se vedea pe fețele lor cât se străduiseră să nu râdă de ridicolul scenei. — Asta a fost? Întrebă Dosan. Toată procesiunea? — Da, s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lume Nu-i decât un vis deșart. Trăind doar o viață Vezi ceva care nu moare? Glasul lui era neobișnuit de puternic și răsunător. Și cânta ca și cum i-ar fi sosit ceasul. Un samurai venea grăbit pe coridor. Armura Îi zăngăni zgomotos pe podelele de lemn, când Îngenunche. — Calul dumneavoastră e gata. Vă așteptăm ordinele, stăpâne. Mâinile și picioarele lui Nobunaga se opriră din dans, Întorcându-se spre cel care vorbea: — Nu cumva ești Iwamuro Nagato? — Ba da, stăpâne. Iwamuro Nagato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se numea Tsukinowa. La poartă, foșnetul frunzelor tinere se auzea În vântul nopții, iar luminile lampioanelor pâlpâiau. Nobunaga sări pe cal, Într-o șa bătută cu sidef, și porni În galop spre poarta principală, cu tasetele armurii și sabia lungă zăngănind În mers. Cei rămași În urmă, la castel, uitară de orice stăpânire și Începură să strige, În timp ce se prosternau În fața lui. Nobunaga le adresă câteva cuvinte de rămas bun acelor bătrâni care-l slujiseră atâția ani. Îi părea rău pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu căști de fier ascunși În zona aceea și, dintr-o dată, sări Într-o parte. — Inamicul! Vasalii săi apropiați și membrii familiei stăteau În jur, lovind trupele invadatoare. Deasupra lor ardeau flăcările, de jur Împrejur, plutea fumul negru. Se auzea zăngănit de armuri, lănci și săbii Încleștându-se. Curând, pământul Începu să se acopere cu trupurile morților și ale răniților. Cea mai are parte a soldaților din castel Îl urmau pe Nagamasa, luptând din toate puterile, pentru ca fiecare să piară de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Trecuseră cam două ore de când apăruseră steagurile inamicului pe muntele din fața lor. Ieyasu, Însă, era calm. — Shiroza. Hanjuro. Veniți Încoace. Încă așezat, privi În jur, cu o expresie senină. — Da, stăpâne? se apropiară de el cei doi samurai, cu armurile zăngănindu-le. Ieyasu le ceru celor doi oameni părerea, În timp ce compara harta din fața lui cu realitatea. Dacă stau să mă gândesc, se pare că forțele lui Shonyu din Kobehazama trebuie să fie alcătuite din veterani adevărați. În funcție de felul cum se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cu „noaptea șcareț ca un paznic încearcă lacătele tristeții”, cu „glasul care nu mai poate scăpa din ocna obicinuinții”, ori cu imaginea omului care „astupă cu bancnote ocheanul prin care ar putea privi în veșnicie”, și chiar a „lanțurilor sângelui” zăngănind “în închisorile vinelor” ... În ce privește suita corespondentă de metafore ale inerției, ea nu era, tot aici, deloc mai săracă, de la „mucegaiul zilelor”, „somnul lânced” al plantelor ori „nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, până la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor șcareț anunță
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
voturi din agitarea temei primejdiei ungurești vor face asta, fiindcă - nu-i așa? - dacă nu curge, pică. Tocmai cînd președintele Iliescu îl decora pe Nicolae Văcăroiu cu Steaua României, la Cotroceni au început să tremure perdelele și au început să zăngăne cristalele candelabrelor a remarcat reportera ziarului Adevărul, prezentă la ceremonie: "Era 10,15 și intrarea lui Nicolae Văcăroiu în rîndurile cavalerilor neamului fusese salutată printr-un cutremur de patru grade. În afară de o ușoară rumoare, festivitatea a continuat netulburată." Fenomenul a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14507_a_15832]
-
crime de egală - dacă nu și mai teribilă anvergură - comunismul merita un tratament identic. Părtaș la câștigarea celui de al doilea război mondial, Stalin nu a sfârșit înfășurat într-un covor dat cu gaz și incendiat, mareșalii săi și-au zăngănit voluptuos decorațiile până la sfârșitul zilelor, ca, de altfel și Molotov, Jdanov, Vâșinski, iar Beria plătind tribut modului de a se face politică în U.R.S.S.! Cele 3600 de vagoane de sânge vărsat de soldatul sovietic întru îngenunchierea nazismului, într-o
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
Le duceam eu la Clubul presei, cu mine le da voie! Mi-ai adus aminte și de Bokăncel! Bokăncel era o metalistă cu pantaloni lărgoși, plină de lanțuri și la școală, de mă miram cum de o lasă profii așa, zăngănea... mai și scria... Mă intrigase un ciclu de proze scurte, de poeme în proză, care purtau, toate, ca titlu, o cifră, parcă 15... Titlul nu avea nici în clin nici în mînecă cu textul! Mai tîrziu, cînd a terminat liceul
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
67). Tematica este așadar gravă; dar nu acest aspect dă valoare cărții, pentru că, deși are toate premisele, volumul nu este o culegere de scrâșnete (surde, banalizate și ele). Scriitorul are inspirația de a nu se urca la tribună de unde să zăngăne cheile moralei. Cornel Mihai Ungureanu este un prozator mult prea ingenios, pentru a cădea în capcana amvonului. Drept care, cultivă punctul de vedere al uluitului, al rațiunii față cu absurdul imoral. De facto, am citit aceste pagini ca pe o invitație
Invitație la inocență () [Corola-journal/Journalistic/7245_a_8570]
-
o masă de lângă ușă și am început să împăturesc șervete. Personalul de la bucătărie se pregătea să plece. În afară de radioul de la recepție nu se mai auzea nimic. Când am auzit, puțin după ora unsprezece și jumătate, zăbrelele de la ușa de la intrare zăngănind, am știut că Harry se întoarce. Nici măcar n-a trebuit să mă uit. Se opri în spatele scaunului și se aplecă încet deasupra umărului meu. Am întors capul atingându- i în treacăt obrazul. - Connie, spuse el și în aceeași clipă i-
Ingo Schulze - Simple Storys by Victor Chiriță () [Corola-journal/Journalistic/5979_a_7304]
-
simt cum un ornament de cavou îmi strivește piciorul, aud iarba de pe morminte în cearșaf, văd serafimii și Criștii de ipsos care mă amenință cu mâinile sparte; o femeie cu pălărie planta verze și napi printre rădăcinile chiparoșilor; talăngile iezilor zăngăneau în capela fără icoane, redusă la trei pereți calcinați și la un fragment de altar cu fețișoară de masă scufundat în plante agățătoare; iar eu urmăream cum înainta noaptea lespede după lespede, coagulând binecuvântările sfinților în pete de întuneric. Dar
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
în 1921) situația nu s-a schimbat, Opera Română fiind găzduită în sala de lângă Cișmigiu, „într-o rușinoasă stare”, spunea Mihail Jora, și după cutremurul din 1940 în micul local al Teatrului „Regina Maria” de pe chei, pe lângă care trecea tramvaiul zăngănind și descurajând vocile mai slăbuțe. Doar așa poate fi înțeles impactul avut asupra ansamblului și a fanilor operei instalarea într-un sediu propriu, adecvat. Renovat recent, el își serbează semicentenarul cu un look împrospătat și confortabil. Toate acestea și multe
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]