203 matches
-
câmpul de bătaie cu un curaj nebunesc, ca Într-o Înfruntare pe viață și pe moarte, așa cum povestește Baudelaire În Duellum: „Doi ne-mpăcați potrivnici, luptând cu-nverșunare,/ Au Împroșcat văzduhul cu sânge și scântei,/ Și toată-această larmă, cu zăngănit de fiare/ E-un joc al tinereții și-al patimilor ei.// ...Atâția frați de-ai noștri În acest iad căzură!/ Hai, cruntă amazoană, să ne-azvârlim și noi,/ Ducând În veșnicie aprinsa noastră ură...”. La o primă vedere pare ciudat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nu se închidea apartamentul decât noaptea. Am împins-o ca într-un vis. Îmi imaginasem atât de clar clipa aceea, credeam că știu cuvânt cu cuvânt ce aveam să-i spun Charlottei și de ce aveam să o acuz... Totuși, auzind zăngănitul imperceptibil al ușii, la fel de familiar ca și vocea cuiva apropiat, respirând mirosul plăcut și discret care plutea în apartamentul Charlottei, am simțit cum mi se golește capul de cuvinte. Doar câteva crâmpeie din urletul meu pregătit cu grijă îmi sunau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zgomot mare într-o casă făcută din rămășițele vechiei monăstiri și ai cărei proprietari lipseau de mai mulți ani. Aceasta îngrozi mult pe vecini. Ei deteră de știre poliției, care trimise câțiva sergenți. Care nu fu mirarea ăstor militari auzind zăngănitul paharelor amestecat CU hohote de râs ascuțite! Mai întîi s-a crezut că sânt niscaiva falsificatori de monede cari fac chief și, judecând că sânt foarte mulți după intensitatea zgomotului, cerură ajutoare. Nici un sergent însă n-avea curajul să-și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
astfel de mașină a fost principalul nostru mijloc de transport de fiecare dată atunci când a trebuit să „legăm” Iașul de satul Trifești, locul pe care s-a focalizat interesul nostru de cercetare pentru o perioadă de timp. Astfel, acompaniate de zăngănitul pieselor componente ale mașinii, de triluri de muzică autohtonă cu influențe orientale lăsate cu bună știință să răzbată și dincolo de spațiul „înghesuit” din interiorul vehiculului, am străbătut de fiecare dată drumul șerpuitor către sat. Relieful larg vălurit, cu platouri joase
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ori era ceva intim, despre care nimeni nu vorbea. Dar din când În când mai apăreau și manifestări dramatice. Într-o după-amiază, În timpul orei de Înot, ușa de tablă de la vestiar s-a deschis și s-a Închis cu un zăngănit. Zgomotul s-a strecurat printre trunchiurile de pini, trecând dincolo de plaja Îngustă, până la apă, unde eu pluteam pe o cameră de tractor, citind Love Story. (Ora de Înot era singurul moment când reușeam să citesc câte ceva. Deși instructorii taberei Încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
peste hotelurile părăginite din Tenderloin. Ceața acoperă vilele victoriene pastelate din Pacific Heights și Învăluie casele În toate culorile curcubeului din Haight. Se plimbă În sus și-n jos pe străzile Întortocheate din Chinatown, se Îmbarcă În funiculare, făcând ca zăngănitul clopoțeilor acestora să sune ca niște geamanduri, se cațără În vârful Turnului Coit până când n-o mai vezi, invadează districtul Mission, unde mariachi, muzicienii ambulanți, dorm Încă, și-i sâcâie pe turiști. Ceața din San Francisco, pâcla aceea rece care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
diademele regale. Cezarul își sprijină gânditor spatele de pervazul oblonului care face trecerea din birou spre grădină. Oftează adânc. Intrigantul are dreptate. Societatea îi cere lui, ca împărat, întâi de toate protecție militară și victorii răsunătoare asupra dușmanilor. Dar când zăngănitul armelor se stinge și ajunge în plan secund, i se pretinde să devină judecător suprem. Urăște acest rol, căci orice verdict favorabil uneia dintre părți în seamnă inevitabil respingere sau penalități pentru cealaltă. Adică noi nemul țumiți și dușmani. N-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o voce pe care se silește să o facă să sune impasibil: Și ăia cu plasa de pescar? — Retiarii... — Hoplomachus...! strigă în acest moment Rufus la un luptă tor aflat în încleștare cu un altul. Restul vorbelor se pierd în zăngănit de arme. — Vezi? șoptește Vittelius confidențial la urechea germanului. Gladiatorul opus tracului se numește acum hoplomachus, deși poartă tot costumul samniților. Dar ăl’ de se bate cu rețiarul nu e tot un fel de samnit? Romanul consimte. — Ba da, însă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în drum. — De pe stâncăria de jos încă se vede fumul incendiilor. Sigur puteți să-l vedeți și voi, dacă urcați în turn. Iar în jos, pe râu, probabil că a fost o luptă cumplită: am auzit, pe când urcam, strigătele și zăngănitul armelor. însă burgunzii erau puțini, iar hunii fără număr. Și atunci, iată... noi... am fugit și am venit aici să vă cerem adăpost și protecție. Chipul sever al lui Canzianus se întunecă. — Protecție? întrebă cu o voce răgușită, dar fermă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care, la rândul său, se așeza, fără grabă, în dispozitiv. Ziua se anunța caldă; peste câmpie aerul era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate ajungeau la ureche aproape asurzitoare: bâzâitul tăunilor, tropotul copitelor, zăngănitul metalic al armelor; cele ce veneau de la o distanță ceva mai mare - chemarea bucinei și a cornului ce transmiteau în permanență ordine - se auzeau în schimb mai greu și cu o stranie întârziere, ca venite dintr-o altă lume. Grămezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ambarrus, Almirus - cel care purta însemnul - și toți capii cohortelor. — Ascultați, le spuse. Trebuie să-i împiedicăm pe barbari să spargă linia. Nu trebuie să treacă, ați înțeles? O clipă mai târziu, din primele linii răsună, ca o explozie, un zăngănit cumplit produs de ciocnirea dintre cele două trupe. — Ce trebuie să facem? întrebă Ambarrus, strigând, fiindcă urletele luptătorilor deveniseră asurzitoare. — închideți spărturile. Așa cum am stabilit: tu iei cele două cohorte din dreapta, eu le iau pe cele două din centru. Bretannione
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-o, cu o vehemență surprinzătoare, pentru că nu avea lumină la bicicletă. Pe la ora cinci, era deja înghețată. Pedala prin orașul înghețat, în căutarea unei cafenele deschise. În Clerkenwell, a găsit una - înghesuită, supraâncălzită, plină de aburi de mâncare și de zăngănitul aspru, metalic, al tacâmurilor. A comandat ouă și pâine prăjită și o ceașcă de ceai, iar apoi, cu ochii pe geamul mizerabil al cafenelei spre strada întunecată de afară, a stat și s-a gândit ce să facă în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
izbi În față un vînt rece ca gheața. Mi-am mutat geamantanul În mîna mai apărată de vînt și, trecînd pe trotuar, mi-am Îndreptat pașii spre zona dreptunghiulară Întunecată, mărginită de streașinile clădirilor. Pașii mei răsunau pe scări ca zăngănitul unei cutii goale de conserve. CÎte opt cutiuțe poștale aranjate pe două rînduri orizontale. Sub numărul 12 - scris cu vopsea albă - numele lui Nemuro, pe o bucată de hîrtie prinsă cu scotch... Pe cînd urcam Încet treptele, mă Întrebam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nou drum pornind din capul pieptului. Nu mai exista nici o Îndoială că-mi uitasem și propriul nume. Singurul lucru care mi-a mai rămas Îl constituia conștiința faptului că eram totuși EU. Ceșcuța sări dintr-o dată de pe farfurioară cu un zăngănit. Bine că era goală și nu s-a spart... Nu-mi dau seama cum s-a Întîmplat, dar presupun că a sărit o data cu genuchiul meu și dacă așa stăteau lucrurile, Înseamnă că și eu am sărit În picioare. CÎnd mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se citeau teama și oboseala, aveau privirea celui ce cunoaște demnitatea de a muri cu arma în mână, sub comanda unui general întotdeauna victorios. Acolo însă, în pădurea aceea, erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nemișcat ca plantele din jurul lui, absorbind liniștea și verdeața. Oh, dar cu maimuțele era altfel, își zise fără voia lui, privindu-le cum treceau prin bucătăria mamei sale, răsturnând oale și tigăi, dând găleți de-a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de forță grațioasă. Cu cozile ținute sus deasupra capetelor, dărâmau cutia cu lapte ca laptele să se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ne dați afară... Acum vin meniurile, dispuse ca niște bilete de examen, iar noi ezităm și rămânem tăcuți câteva secunde, murmurând încruntați deasupra ciudatelor tipărituri. Ora patru. Linex și Self se leagănă în lumina orbitoare în fața pisoarului subteran. Am auzit zăngănitul fermoarului de un metru al lui Terry, apoi zornăitul jetului care se înfigea în peretele faianțat. Și așa începe o nouă zi, ca atâtea altele, cu o pișare bună. — Ua, făcu Terry străbătut de un fior. — Ce-ți mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gând vrăjmaș față de mine! ‘’ Apoi i-a povestit tot ce i se întâmplase între timp și cum s-a folosit de protecția lui Roland pentru a scăpa din cetatea asediată. În momentul acela s-a auzit tropote de cal și zăngănit de arme, vestind apropierea cuiva; iar Sacripant,furios de această întrerupere, și-a tras coiful pe cap și a sărit pe cal luând poziție de luptă. Un cavaler, cu scutul și panașul albe ca zăpada, s-a ivit în luminiș
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
trece la faza a doua, atacarea zonei În care s-a produs nenorocirea! Trebuie să plecăm imediat! Voievodul ridică mâna, cerând liniște. Între timp, coridorul se umpluse de oșteni. Doamna Maria ieși din cameră, Îngrijorată de zgomotele de pași, de zăngănitul de săbii și mai ales de vocea lui Ștefan. Ieșiră și Ilea Huru comisul și pârcălabul Dajbog. Spătarul Mihail aștepta porunca domnitorului. - Căpitane Petru! spuse Ștefan. Am Înțeles procedurile acestei forțe europene de intervenție și le-am respectat. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce schimbări aducea venirea lui În fruntea Ordinului. - O clipă, spuse Ștefănel, ascultând atent. Afară se aude zgomot de arme. Vreau să aflu ce se Întâmplă. Trei Cuceritori ieșiră imediat pe poartă și alergară spre locul din care se auzea zăngănitul de săbii. Reveniră repede, spunînd că trupele poliției vamale au intrat În conflict cu echipajul unei corăbii ancorate la chei, prea aproape de palat. - O corabie ancorată aproape de palat? se miră Marele Maestru. E o zonă interzisă oricărei nave! Echipajul ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Aud răsuflarea bărbatului. — În numele Cerului, cruță-mi fiul! țip eu și apoi mă ghemuiesc. Îmi închipui cuțitul său care taie sacul și metalul rece pătrunzându-mi în carne. Dar nu se întâmplă asta. Aud în schimb mai mulți pași și zăngănitul metalic al armelor. Se aude un țipăt scurt și apoi ceva, un trup, cade peste mine. Pentru o clipă se face liniște, apoi din depărtare vine sunet de copite și de oameni care strigă. Nu mă pot hotărî dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acțiunea lor le reușește, din an în an tot mai mult, fiind în strânsă corelație cu disoluția accentuată a statului național român, un stat aflat la cheremul lăcomiei unei haite nesătule de urmași ai fanarioților. Oare alde Băsescu & Comp, aud zăngănitul armelor unităților paramilitare maghiare din Harghita și Covasna? N am să pot uita în vecii vecilor figura de mameluc a lui Băsescu, la o adunare de la Miercurea Ciuc, când stătea cu căștile la urechi, ca să i se traducă din maghiară în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sosit și, cu siguranță, este nerăbdător să vă cunoască. Manuc schimbă o privire cu Babic, apoi se lăsă condus prin câteva coridoare la fel de umede și de întunecate ca și holul. În urma lui, auzea lipăitul picioarelor goale pe mozaic, punctat de zăngănitul pintenilor lui din argint aurit. Zâmbi oarecum liniștit. În carâmbii cizmelor mai avea un pumnal și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri și unul dintre cei nouă masoni însoțitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Din prudență, nu mânca niciodată ceea ce i se oferea în afara casei sale și, în nici un caz, de la persoane cu totul necunoscute. Dar, în același timp, nu putea să refuze. Și nici să fugă. Porni spre altar cu pași rari, în zăngănitul regulat al pintenilor. Observă că, din toată împărtășania, mai rămăsese doar o mică bucată, cu marginile foarte regulate. Ultima. Prințul apucă lingura cu mâna dreaptă, înclină ușor capul în fața Venerabilului, apoi se îndreptă spre margine. D’Autrey îl urmărea extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nemișcat ca plantele din jurul lui, absorbind liniștea și verdeața. Oh, dar cu maimuțele era altfel, își zise fără voia lui, privindu-le cum treceau prin bucătăria mamei sale, răsturnând oale și tigăi, dând găleți de-a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de forță grațioasă. Cu cozile ținute sus deasupra capetelor, dărâmau cutia cu lapte ca laptele să se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]