331 matches
-
alt motiv și marele Iorga zice: „ăTopoarele, securile, ciomegile și ghioagele bătură turbat asupra haitei lupilor, coasele începură să taie holda cruntă a picioarelor cailor turcești. Cu cât ținea mai mult frământarea, cu atât se făcea mai strașnic în desișul zăpăcit al dușmanilor” . Dus de val se lasă și colonelul Gh. Romanescu: „Ziua bătăliei: 10 ianuarie 1475. Ceață groasă. Promoroacă. Se aude, la început înfundat, apoi tot mai apropiat, tropotul greu al cavaleriei turcești (pământul era dezghețat, caii se înfundau în
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Trăsătură definitorie: sentimentalismul. Mărul. Ești o fire singuratică, generoasă, care nu păstrează nimic în mod special pentru sine. Ești senzuală și fidelă persoanei iubite. Trăsătură definitorie: făcută pentru a da și a primi iubire. Chiparosul. Ești o fire meditativă, ușor zăpăcită. Ai un farmec aparte și nu vei rămâne niciodată singur. Trăsătură definitorie: loialitatea. Creativii zodiacului. Dacă s-au gândit să învețe să picteze, să cânte, să facă vreun sport, în 2009 este momentul! În ceea ce privește planul profesional, este nevoie să fie
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
degrabă am spune că "lasă totul să curgă de la sine". Se potrivește mai bine cu natura ei, cu modul ei ciudat de deplasare, care o fac să semene cu un fir de apă. Sticlete "Cap de sticlete" (Tête de linotte): Zăpăcit, care nu are nimic în cap. Expresie perfect nejustificată. "Sticletele cântător" (căci e pasăre cântătoare), are, de fapt, ureche muzicală și o întreagă serie de armonii în cap (un ciripit variat, viu, compus din triluri și uguituri delicate), cu care
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Blake", criticul canadian răspunde la întrebarea formulată de Melvyn Hill, spunând că viziunea dublă semnifică "lupta omului cu mediul. Nu este supusă tiraniei complete, care este iadul sau ceea ce el numește viziune simplă, dar îl reprezintă pe omul permanent blocat, zăpăcit și înșelat de obiectivitatea lumii, care nu abandonează însă lupta" (1991, p. 111). Această aserțiune îmi confirmă premisa fundamentală, aceea că viziunea dublă este preocupată de descrierea fenomenologica a realului, constituind, prin urmare, o oglindă a unor dihotomii profund imbricate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
că memoria refuză îndărătnic asimilarea: „Nu mi-au dat pentru săptămâna asta 14 cărți de citit și de știut să răspund la seminar, în fața a 200 de persoane? Cu cât avansez în studiul politic, cu atât sunt mai aiurită, mai zăpăcită, îndoindu-mă de inteligența mea, de capacitatea mea de înțelegere. Ieri m-am ascuns în spatele unei doamne, de frică să nu mă asculte.” Scrisori către Monica (vol. I, p. 223) Creierul obișnuit cu formulele inteligente, rejetează protector limba de lemn
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
calitate superioară, excelent", giorno "extraordinar", lache "prost, nedescurcăreț", mambo "frumos, excelent", mangă "foarte beat", matol "foarte beat", mega "grozav", meserie "excelent", monstru "nemaipomenit", mové "răutăcios, nesuferit", parfum "extraordinar", pulbere "foarte beat", sadomasoscaunodulapo "sado-masochist", salon "cumsecade, înțelegător", sendviș "foarte înghesuit", sisi "zăpăcit, nebun", solo "singur", soto "sigur, cert", tămâie "foarte prost, care nu știe nimic", tralala "nebun, aiurit", turta "beat", trăsnet "nemaipomenit", varză "care nu e în stare să facă nimic", zob "beat", zuză "nebun". În prezent, limbajul tinerilor este foarte bogat
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
de vreme, ne putem lipsi de cuvinte: s-a ajuns la capătul verbalității, iar verbalismul a fost noua ars retorica a revoluției (gauchism-ul, boală verbală a marxismului!). Deși pletele - reabsorbite de furia verbală - nu mai vorbeau în mod autonom destinatarilor zăpăciți, eu am găsit totuși puterea să-mi ascut capacitățile decodificatoare și, în zgomotul acela, am încercat să dau ascultare discursului silențios, care în mod clar nu fusese întrerupt, al acelor plete tot mai lungi. Ce spuneau ele acum? Spuneau: „Da
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Trăsătură definitorie: sentimentalismul. Mărul. Ești o fire singuratică, generoasă, care nu păstrează nimic în mod special pentru sine. Ești senzuală și fidelă persoanei iubite. Trăsătură definitorie: făcută pentru a da și a primi iubire. Chiparosul. Ești o fire meditativă, ușor zăpăcită. Ai un farmec aparte și nu vei rămâne niciodată singur. Trăsătură definitorie: loialitatea. Creativii zodiacului. Dacă s-au gândit să învețe să picteze, să cânte, să facă vreun sport, în 2009 este momentul! În ceea ce privește planul profesional, este nevoie să fie
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
limba română, cunoașteți altă limbă străină? Una clasică, latină sau greacă? Ce legătură are cu limba? Dacă ați fi cunoscut greacă, nu multă, ați fi știut că vine de la grecescul mysticos și înseamnă tainic, ascuns, nu ieșit din minți sau zăpăcit, cum ați spus și cum v-au învățat cei rău intenționați în ignoranța lor. Cel care duce o viață mistică se împărtășește de cunoașterea unor taine, unor lucruri necunoscute celor mulți. Mai întâi duce o viață de mare control spiritual
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dar cum de-a ajuns la tine...? O, ce curios, ce îngrozitor... — Credeam c-ai să te bucuri. — Dar de ce să vină la tine... oh, Dumnezeule, ce să mă fac?.... ce s\ mă fac?... Devenise dintr-o dată un copil plângăcios, zăpăcit. — Vino să-l vezi, haide, scoală-te. Am ridicat-o în picioare. Ce se întâmplă? Nu vrei să-ți vezi fiul? Nu găsești minunat că s-a întors? — Da, e minunat... dar eu trebuie să rămân aici... zi-i să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a fost foarte obositor și greu de suportat datorită căldurii mari de afară. După primii pași pe care i-am făcut pe peronul gării din oraș, amețit de căldură, buimăcit de oboseala ce se acumulase după o noapte de nesomn, zăpăcit și dezorientat că eram pentru prima dată la Tulcea, uitându-mă speriat în stânga și dreapta m-am trezit acostat de un cetățean ce se prezentase, dar, din cauza oboselii nu înțelesesem decât că trebuie să prezint actele la control și să
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
îndeplinindu-și datoria în numele autoritarismului de clasă. S-ar părea că povestea accentuează perspectiva conform căreia Jones reprezintă Cealaltă societate și rasă. Dar când, la interogatoriu, Jones își dă numele la secția de poliție, stând "în fața biroului cu un aer zăpăcit și speriat, precum un somnambul deșteptat din visurile sale periculoase", ofițerul de serviciu răspunde: "Albert Jones!... acest om poate imita șuieratul oricărui vas de pe râul Ohio sau Mississippi" (9-10). Astfel încurajat, Jones execută un număr de șuierat. Încă o dată, portretul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o duceți. 3) Atunci s-ar găsi elemente nedisciplinate pe care nu le-aș mai putea ține în mână și cine știe ce ar mai putea face, punându-ne în joc existența noastră a tuturor. Noveanu: Bine, măi Niculaie, elementele nedisciplinate și zăpăcite nu pot să ne pună în subordinea lor. A fost destul timp în care ne-am lăsat terorizați de unii și de alții. Trebuie să trăim pe picioarele noastre numai putem alerga pe două tablouri. În momentul în care ne-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
într-adevăr și tu la Junimea! Să insiști! Te îmbrățișez! Aurel Dumitrașcu Borca, 11 octombrie 1984 Dragul meu, Îmi scrii greu, dar te pricep semănăm prin niște urgii ce ne izolează la fel de mult. Voi fi mai telegrafic de data asta, zăpăcit fiind de dulcea condiție de șomer în care mă complac de mai mult timp. Nu mai am post! Curată porcărie! Între 1-12 septembrie am fost chemat într-o tabără de literatură a Uniunii Scriitorilor, cea a Compozitorilor și C.C. al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu ea și s-o drăgălesc, să-i spun vorbe mângâietoare, s-o sărut și s-o îmbrățișez ca pe o persoană reală, întocmai cum procedase Hagi-Tudose cu prăvălioara lui. Tu ce mai faci, drăguțo? Cum te descurci? Vântul ăsta zăpăcit ți-a stricat puțin toaleta dichisită, realizată cu o artă desăvârșită de inegalabilul maestro Tiron? Da, da, da. Ai dreptate. Așa e. Dar nu fi tristă, drăguțo, că la vară, după seceriș, vom apela din nou la talentul sclipitor al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
camera asta; mă gândesc la coșmarul de acum un an. E târziu; la 11½ se dă stingerea; te strâng la piept. Nu sunt în stare să înțeleg, să cred în absența ta, nu mi mai dau seama ce simt, sunt zăpăcită, înnebunită și frământată de neliniște, tristețe și Dă-mi vești! Vechea mea afecțiune lui Georges și Greg, buna mea amintire d-nei și d-lui B. Munteanu, vechea mea tandrețe Parisului, în care respiri în sfârșit. Eu, una, am rămas în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și Irena, cei doi Pal[eologu] și Dron (secretarul lui Hur.), pe care Lucia îl numește religios „Profesorul“. După masă, cum stam tristă și pustie la o masă, înăuntrul cafenelei au năvălit Lisette, Piticu și Mița R., cu trei domni zăpăciți și teribil de amuzanți: unul, tatăl Dinei Manole, din clasa V-a A. Am râs nervos și cu replici tăioase; erau amuzanți prostește, trăgându și cu picioarele în spate, când unul din ei se înclina să salute. Sunt vecinii mei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unde ni se pun note. (Nu mi-au dat pentru săptămâna asta 14 cărți de citit și de știut să răspund la seminar, în fața a 200 de persoane?) Cu cât avansez în studiul politic, cu atât sunt mai aiurită, mai zăpăcită, îndoindu mă de inteligența mea, de capacitatea mea de înțelegere. Ieri m-am ascuns în spatele unei doamne, de frică să nu mă asculte. [...] 58/1948 13 iunie [1948], duminică, ora 7 seara Draga mea, ce grea duminică. Sculată la 6
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
facă fata ta altele; cât despre bibliotecă, o să aibă de unde alege [alte cărți]. În doi ani, mătasea de pe fotoliile astea? - ofilită sau ruptă! Așa că, vezi, n are rost să-ți faci sânge rău.“ Știi că a fost întotdeauna socotit cam zăpăcit, dar de cu rând, tocmai ca să se încline balanța, s-a spus că e rivalul tatălui tău, ca inteligență. II A scornit noi teorii literare despre Renaștere; eram tristă, enervată, ascultam neatent, dar, de fapt, dulcea mea dragă, el avea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
neterminate; la etajul IV, Ghighi, cum nu se poate mai în neglijeu, la propriu și la figurat. Pe scurt, totul în casă e în neglijeu, dar apartamentul e mare. Intrarea este pe la bucătărie; nu mi am dat seama. Eram încă zăpăcită, așa cum sunt mereu de la invadarea apartamentului. Ascensorul m-a lăsat pe un coridor întunecos. Am sunat la întâmplare, ușa s-a deschis și în prag s-au ivit două persoane, Ghighi și Nina D., dolofană și burgheză, bine îmbrăcată și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prilejul acestui proces, pe Mihai Sârbu, pe care l-am cunoscut într-o vară acu 38 de ani, fiind copil. Stătea la Pașcani pe hudița lui Apostol. Tată-su era frânar; pe măsa o chema Frosa, cuoana Frosa. "Pied-bot", cam zăpăcit, se juca și el cu copiii și mi se pare că era ceva mai mare decât noi. O dată a intrat într-o odaie unde erau femei care vorbeau. Le-a sărutat mâna la toate pe rând și la urmă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
si de rien n’était! De fapt, ani În șir, Cristea, dar și Fănuș Neagu sau Marin Sorescu au fost aruncați Într-un fel de exil intern, o izolare pe care nici ei nu au Înțeles-o prea bine și, zăpăciți probabil de ineditul situației, au făcut și câteva stîngăcii; iute amendate și exacerbate de cei care păreau a sta la pândă, avizi de victime expiatorii, vrând probabil șă-și exerseze noua abilitate sau vigilență politică. Eu, „Înainte” nu am fost un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
victorie a Măriei-Sale Banul!...”. Și, pentru că avem privilegiul de a fi poeți, ne refugiem În trecut, Încă o dată, ca autorul Odei În metru antic. Într-un trecut care, la drept-vorbind, nu a existat niciodată! Bucureștiul liber, Bucureștiul În dezordine, fericit, zăpăcit Încă de libertate, neștiind Încă foarte bine ce să facă cu dânsa, ziarele care se năpusteau asupra celor două lucruri interzise formal de dictatură: omul politic și faptul divers! („Soacra sugrumată cu firul de telefon!”, am citit pe prima pagină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o frână, un adversar al noului, cel ce se ivește nu rareori sub măștile, sub chipurile cele mai paradoxale. Da, dar dacă În chinuita, dureroasa și totuși fericita mea copilărie au apărut - și a trebuit să-i suport, confuz și zăpăcit! - mugurii a ceea ce am numit mister - capacitatea de a Înconjura ființele, lucurile și chiar și fenomenele, de o puternică aură a-logică, o „capacitate” ce pe copilul care eram mai mult Îl Încurca și Îl expunea ridicolului sau chiar unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ascunderii” și, aceasta, datorată faptului că pronia, pronia mea nu m-a răsfățat prea tare și, la o vârstă când congenerii mei visau la o medie bună sau la o fată frumoasă ce pășea gingaș pe trotuarul de vis-à-vis, tinerelul zăpăcit și guraliv, cu ochii negri, catifelați și „slabi”, a trebuit „să ridice scutul” și să Învețe pe propria-i piele fața rece a urii, arbitrariului, chiar și a unui anume sadism, individual și de grup. O „izbitură” dură peste orbitele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]