139 matches
-
statut era confirmat indirect și de diversitatea extremă a răspunsurilor la cerința de a i se indica sensul. Tinerii au explicat că ușchit înseamnă: "fugit", "plecat în grabă", "plecat pe furiș", "gonit" ("alungat"), "furat", "nebun" ("nebunatic", "trăsnit", "țăcănit", "țicnit", "zbanghiu", "zăpăcit", "zmucit", "aiurit" etc.), "șmecher", "drăguț", "urât", "slab, urâțel", "interesant", "ciudat" ("un pic ciudat", "neobișnuit"), "gătit, înțolit", "amărât". Multitudinea de interpretări, derutantă și descurajantă la prima vedere, conținând chiar evaluative de sens contrar ("drăguț" și "urât"), corespunde unei polisemii reale a
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
dezvoltării sensurilor contextuale: tot la P. Ciureanu, în 1935, verbul apărea si cu sensul "a bate", "a da (o lovitură)": Când ți-oi ușchi una între felinare..." Sensul curent al adjectivului ușchit (atestat încă din anii '30) este, însă, "aiurit, zăpăcit; extravagant" (DEX): "O prietenă de-a ei, la fel de ușchită, boită, cu un miliard de codițe-n păr" (S. Tănase, op. cit., p. 128); "A venit cu o mașină ușchită" (Evenimentul, 25.08.2008), "o idee mai originală și ușchită de cadou
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
de care atîrnă realizarea proiectelor. Primarul Băsescu a anunțat presa, ventilînd și informații care - pare-se - n-ar fi trebuit să ajungă în mass media. Față de proporțiile scandalului, partidul de guvernămînt n-a găsit altă stratagemă decît să-l declare ?zăpăcit" pe primarul Băsescu și, pentru ziariștii români, să arunce pisica în curtea PSD-ului de București, pe principiul vom cerceta, pînă se va uita. Nu cred că Finanțele acționează fără știrea premierului Năstase. Ar fi grav dacă dl Tănăsescu ar
Primariada guvernului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14365_a_15690]
-
întorc când pe o parte, când pe alta, speriat că din tot ce-mi propun să citesc nu mă atrage nimic. Cum se întâmplă și în viață, mi se face somn când venise vremea să mă scol. Nu demult, un zăpăcit împungea doamnele, cu un ac, în tramvai. Ieri, o persoană rămasă neidentificată i-a tăiat pielea celui mai bun prieten al meu în aceste zile friguroase: bătrânul cojoc. Omul a tăiat buzunarul în van, ca să zic așa. Era gol. Parcă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
Și începe să contabilizeze ce lucruri dintr-astea i s-au mai întâmplat. Deodată, mă iluminez. „Stai, doamnă, că nu ești tu de vină! N-am coborât eu să-ți aduc telefonul? Iar eu nu de ramolit las aprins. De zăpăcit.” Happy end. - Adu, te rog, Alexandrei vesta mea în carouri, de pe scaun. -Pe care scaun? - Cum, care scaun? Din hol. N-o vezi toată ziua acolo? -N-o văd. -Da’ ce vezi? -Văd că sunt lucruri, că dacă aș vedea care
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2969_a_4294]
-
Manasia: „ai grijă la secretarele cu ten gras,/ la șefi cu picior/ de iac tibetan// cât te invidiez dintr-o dată, moarte cu mânere de jad/ moarte luxuriantă și kitsch/ ca o frază uitată din saramago// vai, cât îl invidiez pe zăpăcitul de vasilievici/ și într-o clipă moartea e mai ușoară/ iar viața - tolerabilă” (p. 60) sau, ceva mai încolo, în altă secvență: „și când a răsuflat pentru ultima oară// și a stins jumătate din lumânări/ (ții minte cu câtă poftă
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
că și tu ai dat-o rasol acu câteva zile, zăpăcit cum ești. Hai, să aveți o zi bună! Zdrang... Ușa se închide cu un zgomot puternic, tablourile mai că o iau la vale, datorită trepidației. Ce-a fost asta? „Zăpăcitul”, colegul meu, mă privește perplex prin ochelarii lui cu ramă neagră. Nu e prima oară când trece “tornada” printre dosarele noastre, deci am putea vorbi de o oarecare obișnuință. Cu toate astea, de fiecare dată rămânem siderați, iar în atmosfera
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
trece “tornada” printre dosarele noastre, deci am putea vorbi de o oarecare obișnuință. Cu toate astea, de fiecare dată rămânem siderați, iar în atmosfera înghesuită a biroului în care muncim opt ore pe zi, rămâne mult timp un nor negru. „Zăpăcitul” e un băiat de 30 de ani, discret și politicos. A terminat facultatea de curând și, în ciuda lipsei de experiență profesională, se descurcă, demonstrând că este interesat să învețe. S-a integrat bine și de fiecare dată când cineva are
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
acum intrăm în suprarealism. Din dreapta, aud o voce suavă: „Nu sunteți dumneavoastră domnul cu cartea de la TV?“ Ei, iaca, numai la asta nu mă așteptam atunci și acolo, îndreptându-mă de spinare, cu palma stângă plină de sânge! Îi confirm zăpăcit doamnei și i etalez, ca scuză pentru laconism, sângele din palmă, care mă-nfrățea cu inocentul Leonard al lui McEwan. Ași! Încurajată, femeia dă să înceapă o galeșă tiradă pe tema nevoii de cultură, dar pesemne c-am făcut o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu? Ce strică? Încântată de a fi ghicit suferința lui Ioanide și de a-l găsi docil, merse la bufet și pregăti tizana. Însă gestul arhitectului însemna următoarele: "Cînd te gândești că sunt prins aici într-o rețea de nesinceritate! Zăpăcitul îmi amețește pe Pica, o dă în brațele acelui Mirabeau de Dunăre și-mi înstrăinează astfel într-un moment progenitura în care pusesem atâta nădejde. Cel puțin dacă aș salva pe fată." - la, Ioanide, să vezi, e aproape agreabilă. - Ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
veritabilă cusurgioaică, critic profesionist al persoanei mele. Bărbații ei trebuie să fie perfecți. Eu, însă, sunt orb la toate astea: nici măcar nu observ asemănarea dintre puștoaica asta și fotografia maică-mii din albumul promoției. De-aici reiese clar cât de zăpăcit și de isteric eram în Israel. La doar câteva minute după ce o luasem din drum, mă întrebam cu toată seriozitatea: „Ce-ar fi să mă-nsor cu ea și să rămân aici? De ce să nu urc în munții ăia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ce-ai zice tu, Otilia, spuse Felix, dacă aș renunța deocamdată la facultate și mi-aș găsi un post? - Și să vin și eu cu tine, nu? - Da! mărturisi Felix. - Aș zice că n-ai minte și că ești un zăpăcit. Pentru ce?Să-ți strici viitorul? Să devii un Titi oarecare? Papa te iubește în felul lui, și nu-ți pune nici o piedică. Ai nevoie de bani, de altceva, pentru ce nu-mi spui, pentru ce rumegi în tine gânduri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o căutai, la Paris, cu modele, cu tipare, cu dracu, Doamne iartă-mă, s-o pieptene. De două ori pe an se ducea la Paris după modele, asta era gărgăunii ei, și se ducea cu bărba-su, frumos bărbat, da mare zăpăcit ! Și la București sta ei la Șosea, pe Kisselef, acolo avea casa lor, numa că era amândoi niște apucați, niște mână spartă. D aia nici n-a ținut casă bună. Mare petrecăreț și Geblescu, pleca la petreceri în oraș, noapte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ceilalți toreadori mai mărunți. Încă nu se așezase; se uita spre locurile din spate, se uita În dreapta și În stînga și saluta o mulțime de lume, Îmbrăcată, fără nici o excepție, așa cum se cuvenea În Împrejurarea aceea. Bobby era complet zăpăcit văzînd atîtea fete frumoase adunate la un loc, Într-o bună zi o s-o aducă și el pe Peggy, cu toate că ea spunea că luptele cu tauri sînt o crimă. Tocmai atunci Își făcu apariția Miss Univers din anul acela, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el și suflă cumva o vorbă față de mămica dimineața. Dar ce-ar fi putut să-i spună dacă de atîta timp stăteau de vorbă și el tot nu reușea să vadă lucrurile limpede. Carlos, la bucătărie, fu și el nițel zăpăcit, cu toate că zăpăceala lui a durat mai puțin decît a lui Julius. Ca un făcut, cînd a ajuns dis-de-dimineață a găsit-o pe Coana mare la micul dejun, „bună ziua, doamnă“, vru să-i spună, dar ea i-o luă Înainte repetînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prăvălie există și acest lucru este într-adevăr expus printre mărfuri, înseamnă că se oprise tocmai de dragul lucrului respectiv. Deci, acest lucru prezenta pentru el un interes atât de mare, încât îi atrăsese atenția chiar și când era atât de zăpăcit, ieșind din clădirea gării. Mergea, privind aproape cu tristețe spre dreapta și inima i se zbătea din pricina nerăbdării alarmate. Însă iată prăvălia, a găsit-o în cele din urmă! Era aproape de ea, la vreo cincizeci de pași, când se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din lume, se retrase spre ieșirea de pe terasă, unde căscă înciudat. — Gata, ajungă-ți, domnule! îi declară deodată Lizaveta Prokofievna lui Evgheni Pavlovici. M-ați plictisit de tot... — E târziu, spuse deodată Ippolit, ridicându-se îngrijorat și aproape speriat, privind zăpăcit în jur. V-am reținut prea mult; am vrut să vă spun... mi-am zis că gata... pentru ultima oară... a fost o fantezie... Se vedea că se înviora în rafale, din delirul aproape veritabil își revenea brusc, pentru câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
auzisem tot ce trebuia să aud. M-am îndreptat către cealaltă parte a ringului de dans, spre James, care era înghețat de frică. — James! l-am întâmpinat. Cred că ne ești dator cu două sticle cu șampanie. James păru întâi zăpăcit, apoi îngrozit. — Poftim, le vrei acum? Un pariu rămâne un pariu. Haide, plătește. Sebastian abia acum își intra în rol, vizibil ușurat de atitudinea mea. A durat ceva până când l-am convins pe îndărătnicul de James. După cum am calculat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
clientei mele și ura nutrită de multă vreme de către ceilalți tineri se va revărsa acum asupra lui - Împrejurare ideală de a scoate ceva de la el, probabil. Dar n-avea neapărată nevoie de mușchi ca să-i manevreze pe toți lunaticii și zăpăciții aceia, căci se pare că-i Întrecea pe toți În violență. Spre deosebire de Întrecerile sportive care solicită forță, cînd ucizi, ai nevoie de alte calități. Nici un tigru nu mai face față unui cîine turbat Înfometat. Dar, pentru Dumnezeu, oare ce urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de pe stradă acoperea ceva din imaginea reflectată, nu puteam fi prea sigur, dar aveam impresia că mă studiază atent. GÎndindu-mă mai profund, nu-mi s-a părut deloc anormal. Găseam că e chiar firesc să dorească să mă observe. Un zăpăcit stîngaci care-și golește conținutul buzunarelor pe masă. Bineînțeles că era cu totul altă mîncare de pește dacă-și dădea seama sau nu de gravitatea situației. Cred că ea se gîndea la vreun obiect pierdut. Presupun că nici În visurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
părea să-i pese. — Harry, când ai ieșit păreai Îngrijorat. — Îngrijorat? Că am avut o migrenă groaznică Îmi amintesc, dar... — Spuneai tot timpul că trebuie să ieșim la suprafață. — Zău? — Da. De ce ai spus asta? — Dumnezeu știe! Eram atât de zăpăcit. — Mai spuneai că e periculos pentru noi să mai rămânem aici. Harry zâmbi. — Prea o iei În serios, Norman. Nu știam pe ce lume mă aflu. — Harry, avem nevoie să-ți amintești aceste lucruri. Dacă ti se Împrospătează memoria, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dân mână; și avea sânge pă bot. Abia atunci m-am prins că chiar io-l mierlisem. Da negreșit, când am auzit râsu și urletu, m-am aiurit o clipă și-am schimbat ordinea zodiilor: pă candriu Îl cosisem dă zăpăcit. Poate iera chiar unu din ăia patru meșteri. M-am pus În prag la galerie și am strigat după iei. N-a răspuns nime. Dă groază, am izbit-o la goană În fundu galeriei; repetam Încetișor: Berbecu, Tauru, Gemenii, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Apropiat o plasă bine gândită, care să te facă să-ți spui că ai de-a face cu o putere cu adevărat mondială, își vedeau de treaba lor și cehii cu Avia, iar Air France lucra pe din două cu "zăpăciții" de la Băneasa. Dacă venea vorba de aviație pe undeva, în vreun salon ori chiar pe la vreun birou ministerial, se putea discuta serios cu date, kilometri, tone, cu nume de oameni nemaipomeniți, cu priorități universale în materie, dar pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea discuta serios cu date, kilometri, tone, cu nume de oameni nemaipomeniți, cu priorități universale în materie, dar pînă la urmă nu era vorba decît despre o dexteritate. Aviația, marina, chestiuni elegante și poate de viitor. Deocamdată, în mîna unor zăpăciți", nebuni de admirat, dar totuși nebuni. Ori măcar nebunateci. Pînă în acea seară nu-l văzuse pe Italo Balbo și, cînd l-a zărit, l-a recunoscut imediat după bărbuța neagră, creață, plină, a scos un strigăt înăbușit imediat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un farmec blond, înflorit într-o binefăcătoare liniște. - Bine! zisei , ridicându-mă să aduc sticla și două păhărele. Ne așezarăm la măsuța de lângă canapea și sorbirăm câteva coniacuri. Obrajii Laurei se îmbujorară. Ea râdea. - Laura, miroși a femeie! făcui eu zăpăcit și așa cum râdea, cu căpșorul dat pe spate, mă înclinai peste mescioară, sărutându-i gropița din vârful bărbiei. - Nu! zise ea, respingându-mă. Nu vreau! Și totuși se dezbrăcă singură. Bluza ei neagră, cu mâneci lungi, îi alunecase de pe umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]