139 matches
-
despre Rim trecuse Linei, ca și cum i-ar fi Trecut un obiect din mină în mină. Dar aluzia directă la plecare îi făcu plăcere. Elena spuse regretul ei că nu pot rămâne acolo noaptea și că totul a fost așa de zăpăcit. Tocmai atunci se auziră dincolo glasuri. Lenora sări drept în picioare și strigă violent: - Eleno! Cu o mișcare de răzvrătire, fala ieși totuși. - Nu e nimic! zise, întorcîndu-se, dar Lenora nu păru mulțumită. Rămase în picioare. Prin mișcare și greutate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-și dăduse seama. Se prefăceau că se află În toiul unei vânători de guguștiuci, dar Ectoraș știa că mințeau, pentru că le lipseau lanternele. Cățelu, oarecum Îngrijorat și foarte grav, Îl Întrebase pe Îndrăgostit dacă o pupase pe acea fată. Ectoraș, zăpăcit, ghicise că se ascundea o capcană după nevinovata Întrebare Însă, pe de altă parte, cu greu se Împotrivea Îndemnului de a se făli un pic cu isprava lui pe tărâmul atât de misterios al iubirii. Răstignit Între cele două porniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ascuns de ochiul public nu era aceeași capricioasă strategie de a pune tocmai faptele cele mai neplăcute, prin dezvăluirea lor, sub semnul întrebării. Dezvăluindu-le, accentuându-le, cu dezinvoltură, deveneau suspecte, incredibile, ireale. Pe asta se baza, oare, imprudentul Tolea, zăpăcitul? Să insiști pentru recuperarea prin „limbajul mimico-gesticular“, de la un fotograf amuțit, a unei întâmplări vechi și încurcate, despre care Gafton și Marga ar fi putut relata ceva mult mai coerent,probabil? Să pari convins de disponibilitățile Dulcissimei care te ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bine. Că doar masele au instinctul sănătos, au bun-simț, știu asta. Dominic nu era pacientul doctorului Marga. Nu, nu era. Ar fi fost nevoie de consultații impudice, pentru care nici unul nu părea pregătit. Doctorul Marga continua să vadă, probabil, în zăpăcitul trecut de 50 de ani, același timid adolescent, de altădată, fratele fostului său amic Mircea Claudiu. Necazurile cu care profesorul Anatol Dominic Vancea Voinov se prezentase într-o dimineață la cabinetul doctorului Marga, încercând să explice de ce fusese dat afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Doamna Venera îl scrută, severă, mai așteptă câteva clipe și se retrase. Profesorul rămase singur cu comoara. La ora 5, doamna Venera îi aduse un ceai și sandviciuri. — Poate ai vrea prânzul. Cred că ai flămânzit. — Da, nu, înțeleg... scânci zăpăcitul. La ora 7 seara, gazda bătu din nou, timid, în ușă, propunându-i o gustare. — Nu, deloc, deloc. Dar poate vreți să plecați, să mergeți acasă. Eu am cam terminat. Dacă vreți, putem pleca, putem pleca. — O, nu-ți fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aveau să se apuce acum să plângă după banii cheltuiți, vedeau cum, dacă ar fi avut puțin mai multă milă și răbdare, evacuarea nu i-ar fi costat nimic. Pe străzi era mare agitație, se puteau vedea oameni opriți În loc, zăpăciți, sau dezorientați, fără să știe Încotro să fugă, alții plângând cu jale, alții Îmbrățișați ca și cum s-ar fi hotărât să-și ia rămas-bun chiar acolo, alții discutau dacă pentru toate acestea vina era a guvernului, sau a științelor medicale, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Așa ceva mai rar, ce să-ți spun... Ei, te-am salutat, cucoane, că văd că ne-am oprit, și să ne mai întîlnim sănătoși!... (Deschisese portiera.) Aide, hamal, hamal!... Aici, băiete!... N-auzi, bre? Ce, ești surd?... Unde te uiți, zăpăcitule? Nu mă vezi? Ce, ești orb?... Vino repede și ia astea! Locomotiva gâfâia rar, extenuată. Printre respirațiile ei dominatoare, glasurile oamenilor ce coborau din vagoane și ale celor ce-i așteptau pe peron umpleau cuprinsul gării cu un zgomot aspru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tu pe boierul Miron! ― D-apoi că omul cu socoteală nici nu se poate gândi să ia pământul de pomană, zise și Luca Talabă dojenitor. Numai dumnealui crede așa, că vorbește din țuică. Toți aprobară din cap, în vreme ce Marin Stan, zăpăcit, se uita la ei, pe rând, parcă nu s-ar fi putut dumeri de ce s-au supărat oamenii când el a spus numai ceea ce credea că gândesc cu toții. Lupu Chirițoiu, care-și rumega aceleași gânduri, se adresă acuma lui Luca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din urma carului gol către copiii ce se jucau în bătătură: ― Fugi, băiete, din picioarele boilor!... Dați-vă la o parte! Apoi, deodată, necăjit, se repezi înaintea vitelor, care o luaseră razna spre fundul ogrăzii. ― Fire-ați ai dracului de zăpăciți, unde vă duceți?... Hooo!... Ho!... Ia seama, că am să-ți dau bătaie!... Hoo!... Ce, nu ți-e bine? Te-ai boierit, ai?... Apoi stai, că-ți dau eu! Îl plesni cu codiriștea biciului peste bot, întîi pe unul, apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de straniu (ah! cum am să pot eu sugera privirile ei, niciodată aceleași, niciodată), încît rămăsei și eu cu ochii deschiși, sorbind-o. ― De ce mi-ați cerut iertare? De ce vreți sî mă faceți să sufăr? ― Nici gând, mă scuzai eu zăpăcit. Mi s-a părut că te-am supărat și atunci... ― Cum poate să ceară iertare un bărbat unei fete? ― Când greșești ceva, trebuie... În sflrșit, așa se obișnuiește... ― Unei fete? ― Și unui copil, mă lăudai eu. Cel puțin... ― Așa fac
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o căutai, la Paris, cu modele, cu tipare, cu dracu, Doamne iartă-mă, s-o pieptene. De două ori pe an se ducea la Paris după modele, asta era gărgăunii ei, și se ducea cu bărba-su, frumos bărbat, da mare zăpăcit ! Și la București sta ei la Șosea, pe Kisselef, acolo avea casa lor, numa că era amândoi niște apucați, niște mână spartă. D aia nici n-a ținut casă bună. Mare petrecăreț și Geblescu, pleca la petreceri în oraș, noapte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca și cum l-ar fi făcut atent: „Ascultă mai departe. Tu nu ai alta de făcut decât să mă asculți”. Și povestea vieții lui urma, înșiruită bob cu bob... * Privește la mine, Toaibă! Unde îți umblă ochii? Te uiți ca un zăpăcit... nu poate să ghicească omul niciodată ce gândești. De ce privești aiurea când vorbesc cu tine? Și asta o faci doar când te afli în fața mea. Așa mă uit eu, domn’ sărjănt! Cum se răspunde superiorului, soldat? Ia să aud, că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trîntit-o la loc. Aerul era foarte rece și acum auzeam limpede apa curgând pe pereți, nu foarte departe de mine. Încercam să-mi imaginez cum arăta peștera când, deodată, o lumină violentă mi-a ars ochii. Câteva clipe am rămas zăpăcit și mai orb decât înainte. Stam cu pleoapele strânse și totuși lumina spărgea ecranul pleoapelor. În zadar mă forțam să închid ochii. Și chiar când mi-am îngropat obrazul în palme, n-am scăpat cu totul de senzația că mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acum intrăm în suprarealism. Din dreapta, aud o voce suavă: „Nu sunteți dumneavoastră domnul cu cartea de la TV?“ Ei, iaca, numai la asta nu mă așteptam atunci și acolo, îndreptându-mă de spinare, cu palma stângă plină de sânge! Îi confirm zăpăcit doamnei și i etalez, ca scuză pentru laconism, sângele din palmă, care mă-nfrățea cu inocentul Leonard al lui McEwan. Ași! Încurajată, femeia dă să înceapă o galeșă tiradă pe tema nevoii de cultură, dar pesemne c-am făcut o
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și ceilalți toreadori mai mărunți. Încă nu se așezase; se uita spre locurile din spate, se uita În dreapta și În stînga și saluta o mulțime de lume, Îmbrăcată, fără nici o excepție, așa cum se cuvenea În Împrejurarea aceea. Bobby era complet zăpăcit văzînd atîtea fete frumoase adunate la un loc, Într-o bună zi o s-o aducă și el pe Peggy, cu toate că ea spunea că luptele cu tauri sînt o crimă. Tocmai atunci Își făcu apariția Miss Univers din anul acela, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el și suflă cumva o vorbă față de mămica dimineața. Dar ce-ar fi putut să-i spună dacă de atîta timp stăteau de vorbă și el tot nu reușea să vadă lucrurile limpede. Carlos, la bucătărie, fu și el nițel zăpăcit, cu toate că zăpăceala lui a durat mai puțin decît a lui Julius. Ca un făcut, cînd a ajuns dis-de-dimineață a găsit-o pe Coana mare la micul dejun, „bună ziua, doamnă“, vru să-i spună, dar ea i-o luă Înainte repetînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în care se va simți amenințat el însuși nu va ezita să-și ducă războiul de exterminare până la ultima consecință. Gosseyn își vedea astfel speranțele concentrându-se în cele din urmă pe o singură persoană care lupta, cu ajutorul altor câțiva zăpăciți cum era el, împotriva puterii colosale a unei civlizații galactice atotcuprinzătoare și visceral malefică. ― Nu, nu-i de ajuns ― zise el brusc lămurit. Mă bazez mult prea mult pe altcineva ca să reușesc miracolul final. Și chiar în acel moment, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în care se va simți amenințat el însuși nu va ezita să-și ducă războiul de exterminare până la ultima consecință. Gosseyn își vedea astfel speranțele concentrându-se în cele din urmă pe o singură persoană care lupta, cu ajutorul altor câțiva zăpăciți cum era el, împotriva puterii colosale a unei civlizații galactice atotcuprinzătoare și visceral malefică. ― Nu, nu-i de ajuns ― zise el brusc lămurit. Mă bazez mult prea mult pe altcineva ca să reușesc miracolul final. Și chiar în acel moment, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu ne-am gîndit? O gafă idioată... Până nu se întorc ceilalți nu pot face nimic. Necunoscuta e deci pe aproape. Asta nu-i rău..." Melania Lupu învîrtea inelul subțire de pe deget. " Toate merg anapoda pentru că băieții ăștia sânt niște zăpăciți. Trebuiau să-și dea singuri seama ce înseamnă un taxi lăsat în voia sorții. Ai avut un noroc extraordinar, draga mea, cu telefonul." Tuși artistic zgîlțîindu-și umerii. Florence îi aruncă o privire îngrijorată: " S-a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trei mari credințe, iudaismul, creștinismul și islamismul. În mâinile sale se afla testamentul lui Avraam. Capitolul 28 Ierusalim, joi, 12.46 a.m. Prima lor oprire a fost la secția centrală de poliție din Tel Aviv, unde l-au lăsat pe zăpăcitul de Eyal Kishon să întocmească un dosar de dispariție pe numele tatălui său. Era convins că oricare ar fi fost blestemul care i-a ucis pe Shimon și pe Rachel Guttman, acesta trecuse acum, ca prin contagiune, asupra familiei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
rău. Era mai tânăr și leacurile păreau să-l mai ușureze, deși singurul remediu, ca și pentru ceilalți, rămânea somnul. L-am adormit cu o licoare și ori de câte ori se trezea era amețit și cu capul greu, cu fălcile încleștate și zăpăcit. Îi umezeam fața iubitului meu în timp ce dormea somnul acela artificial și-i ștergeam transpirația cu cea mai ușoară atingere de care eram în stare. Am făcut tot ce am putut să nu plâng pentru ca fața mea să fie proaspătă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și mai mult Încă. Privirea i se umbri cînd revăzu În minte imaginile din noaptea de atunci, care Îi schimbase viața. - Alergam În zigzag pe faleză, chiar deasupra golfului, așa cum făcuseră strămoșii noștri cu secole Înainte, agitîndu-ne felinarele, ca niște zăpăciți inocenți cum eram la vrema aceea. CÎnd am zărit vasul, era deja prea tîrziu, venea drept spre stîncile care ieșeau din mare și Începuse să se disloce cu niște trosnete sinistre. Apoi am auzit țipetele... Stătea În picioare la fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trecută în centrală pe relația cu arabii, dar s-a răzbunat și ea cu nebunia aia cu Pancratz, romantisme, cu intratul pe fereastră în dormitor, când băbătia de nevastă dormea în bucătărie, uite că acum a prins puteri, parcă țipătul zăpăcitului ăla care a dansat-o, „iubirea-i eternă, madam“, i-a dat puteri, uite iubirea m-a adus în halul ăsta Stelică, să umblu să te pedepsesc până și în mormânt... Începu să țipe îngrozită, un nu deznădăjduit, urlet al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
telefonul. Ridică receptorul. Și, bine că era În fund, fiindcă, altfel, sărmanul bucuros, putea cădea, În vreun fel, neprevăzut, și se putea traumatiza, doamne ferește, destul de grav. Speriat de vestea care i se comunicase de la celălalt capăt al firului, Întrebă, zăpăcit: ce? Nu-nțeleg ce-mi tot spui, tu, de-acolo. Sponsorul, el era la telefon, Îl sfătui, cu prudență, să fie atent, după care Îi repetă, În aparat: am jupuit capra. Gata! Cartea a fost, și, de fapt, este, Încă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Ce-ai zice tu, Otilia, spuse Felix, dacă aș renunța deocamdată la facultate și mi-aș găsi un post? - Și să vin și eu cu tine, nu? - Da! mărturisi Felix. - Aș zice că n-ai minte și că ești un zăpăcit. Pentru ce?Să-ți strici viitorul? Să devii un Titi oarecare? Papa te iubește în felul lui, și nu-ți pune nici o piedică. Ai nevoie de bani, de altceva, pentru ce nu-mi spui, pentru ce rumegi în tine gânduri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]