20,040 matches
-
trotuarele trebuiesc deszăpezite, dar nu mai contează asta, acum orașul arată că după război: canalizările înfundate, mormane de zăpadă neagră și piscină la orice colț de intersecție. Având grade cu plus mi-am permis să merg pe jos, în fața scării zăpadă, la 100 de metri mai încolo parcă eram pe malul mării, mai bine zis pe o plajă în care valurile mării mă mai udă puțin pe picioare. Deși m-am lăudat pe blogul personal cu noile încălțări de la ZorileStore, odată cu
Vamos a la Nichita Playa [Corola-blog/BlogPost/94526_a_95818]
-
locurile VIP, adică cu vedere mai bună și alte condiții în plus față de restul, prețul fiind de 20 RON. Artistul va interpreta piesele care l-au făcut cunoscut precum: “Femei, femei”, “A fost odată”, “Imnul bețivilor”, “ Când te scuturi de zăpadă”, “Paraschiva”, “Gore din Chitila”‘ ” M-am dus să tai un copac”, “Ce frumoasă ești” și multe alte piese de pe albumele mai vechi și mai noi. Citește tot... Elenă Gheorghe LIVE @ Verve Caffe, 8 iulie Vineri 8 iulie, Verve Caffe & Panoramă
Iasi 4u - Pagina 2 [Corola-blog/BlogPost/94712_a_96004]
-
greu răsuflarea Să nu spulbere-ntre noi însutite corăbii Încărcate cu miere și fum. Cine m-ar crede că până și astă ninsoare O presimțisem acut, ca pe-o durere în coaste Doar pe jumătate adevărată Și fiecare atom de zăpadă sparge liniștea lunii Dând ora exactă-n cetatea de frig. Nu vreau s-o aud și de aceea nu te strig, Adorm precum caii-n picioare Altminteri, dacă te-aș privi, aerul ar sângera Și de-acolo-ar începe clipa
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
frig. Nu vreau s-o aud și de aceea nu te strig, Adorm precum caii-n picioare Altminteri, dacă te-aș privi, aerul ar sângera Și de-acolo-ar începe clipa încă nerepetată. Parcă n-a mai nins niciodată și zăpada Se face tot mai grea, tot mai grea Precum bolovanul rostogolit înapoi, mereu înapoi Oricât de sus l-aș urca. Sunt ochiul uriaș, neadormit, la pândă Și asta-mi ajunge, ba încă prea destul De plâns ori frig mi-e
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
sens dar țara s-a amestecat prea mult în treburile omenești și a devenit bolnavă. IARNĂ GALBENĂ Struguri negri ai iernii galbene suspiciul sare din a în c în timp ce b se transformă în c și apoi în a gropi în zăpadă struguri negri iarnă galbenă suspiciul a ajuns în pragul casei sântem responsabili că nu lăsăm urme că nu negociem despre extreme struguri negri iarnă galbenă. CAUZA SUPRAVIEȚUIRII În noaptea rapidă și brutală răscolită de făcătorii de minuni cine mai întreabă
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
Lenin la Muzeul de Istorie Germană. Vladimir Ilici avea vreo cinci metri bronz veritabil ar fi putut escalada cu ușurință zidul unde se pîndeau Cain și Abel eu la cei aproape doi ai mei păream un pitic din Albă ca Zăpada povestită copiilor care trebuie să afle în sfîrșit de ce mărul e așa de important în istoria lumii. Tatăl meu dinspre mine - cum îmi place să glumesc cînd nu mă aude nimeni - s-a născut în capitalism și a murit în
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
masă de scris, lăudându-mă cu moartea ta din care nu pot să te scot, am pierdut cheia, am uitat-o pe dinafară mi-e frică de ucigașii profesioniști de pruncii nenăscuți de călătorul zidit într-o odaie. 2 Cenușie zăpadă pe case încerc să-ți spun unde duc azi străzile de altădată meteahnă a cerului fără voie strecurat în viețile noastre oare ce metehne au spațiile pe unde peregrinezi dacă te oprești undeva poți oare să mi-o și comunici
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
Mariana Filimon Nord Călătoria spre Nord spre fiorduri ține de o geografie a inimii asculți Grieg izvorând din piatră din apă din cer în țara zăpezii brazi poleiți întâmpină un amurg auster frigul se dă la o parte face loc scânteierii păsări oprite din zbor au stele pe aripi sinele tău atinge nota de sus dincolo de spuma răscolită a fostelor mări rămâi tot mai singur Mâine
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
să îngenunchez să mă rog Hohot Locuiești într-o încăpere saturată de substanța emoției răsfoiești albume străine în care nu te mai recunoști ridul își are drumul său printre bezne te prefaci a nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui purpurie ele te cheamă te cer noaptea își cerne cenușa pe lume e un galben de noiembrie și frig tu ce mai aștepți cu privirea pierită de jur împrejur neființele hohotesc hohotesc
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
țară Sprijinite neajutoratele plante de fulgere cum de araci și te uiți cum plouă cum Ochiul din înalturi se lichefiază adapă cu milostenie vegetația oarbă umil prefăcîndu-se și El în orbire. Sfîrșit de an Margine strîmbă de an și-o zăpadă ușoară dintr-odată-nghițită de flacăra lumînării cum o pastilă de-un om gripat. Oboseala Sporește oboseala între crestăturile gerului testate fără tine (geniale?) pleoapele ți se-nchid peste ochii altuia. Semn de carte Fraze pline de cîntecul cicadelor cum se-apropie
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
de lemn ce trec azi prin fața casei trage perdeaua în fața zilei de mâine, în timp ce canonul s-a așezat în pereții albi ai caselor și a adormit pentru totdeauna; iarna te trimite aici să țeși pânze pentru iile bacantelor viitoare; în timp ce zăpada se așeză netulburată de nimeni peste fostele urme, peste fostele vicii, în care picăturile de sânge înviorează noul anotimp, hai să le punem sub lupă să vedem stratul gros de secole; deasupra mea deasupra mea nu mai e nimeni, deasupra
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
cum se răsfață în leagăn dulce seara? Cel mai frumos din cântece mi-e Țara! 1982 RĂZBUNARE Te-ai strecurat ca ielele în vis Și semănai într-adevăr cu ele Când albul trup al nopții l-ai ucis, Când pe zăpezi ard negrele drapele. Nu focul din priviri, nici rugul pus Să mistuie credința mea deșartă Mă vor întoarce-n zori sau în apus La dragostea ce prea ușor te iartă. Vei aștepta zadarnic să mai viu, Să vezi cum urcă
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
pentru lichide aurii și roșii, - ar trebui să am un soi de mândrie,-mi spuneam, ca de Bărăgan irigat. Fiind acum „compus din”, ca bizarii eroi urmuzieni, mi-e mai degrabă rușine, chiar foarte rușine, când ies din nou în zăpadă și ger, așa de murdar, cu atâtea linii deplasate, cu sângele meu abia închegat ajuns un fel de jeg al fostelor geometrii. Ce-i de făcut? Pare că se răzbună acum prea multa literatură înghițită, Da, și fermenții Literaturii Viitorului
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
Un semn de drum se zvârcolea în piept, Ceva voia să urce și să vadă; Cuvânt știut, dar niciodată spus, Eram ca o nălucă de cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a fost, a fost ce trebuia să fie; În niciun cer nu se cădea s-ajung; Nu orice bob se macină la moară Și nu răsare muntele din șes, Iar ce se naște, trebuie să moară
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
înserări mohorâte Când pe Griviței, din ganguri ieșeau ca din Infern, cu fețele pale, Fetele nimănui, să te înfioare și acum în amintirile tale. Veneam atunci dintr-un hotar cu porumb, cu grâu, cu ovăz, cu Neguri și ploi, și zăpezi, să ajung în atelier la Dărăscu, Unde mă așteptau Homer și Laocoon, și zeități din vremuri străbune, Să-i închipui măreț în jocuri de alb și cărbune... De ce te-ai oprit? Mai spune! Mai spune! Itinerarii Străin de duhul pământului
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
Ion Maria a visa trăiesc parcă în somn și lumea mi se pare un vis al meu o poveste pe care mi-o spun noaptea înainte de a adormi în Finlanda pădurile se gândesc numai la mine și cinev a toarnă zăpadă printre copaci să fiu uitat când ies dimineața încă dormind pe ușa blocului mi se pare că lumea e o rugăciune a mea o rugăciune împlinită icoană stând strâmb pe perete nu am vacanțe nu plec peste graniță stau și
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
urâtă de afară sau poate se gândea u la nevestele și copiii care îi așteptau cu drag acasă Dragostea în vreme de iarnă Când urgia iernii lovește în casele părăsite demult și câinii urlă în haită, ne strecurăm agili prin zăpadă. E vremea când ai sta în casă la căldura unui șemineu, ai arunca lemne în foc și ai mângâia trupul splendid al iubitei, dar urgia te cheamă afară, urgia vrea să stai bărbătește în fața ei: să nu clipești, să nu
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
Vasile Igna , căci erau orbi demult ochii lor erau întorși înăuntru ca ai liliecilor zburând jos și prevestind ploaia cercetând palma descărnată a verii. Nu-l văzuseră, deși afară era o lumină albă o lumină de zăpadă, o avalanșă ce acoperea ziua cu un fuior de raze un animal de lumină uitat într-un colț însorit. Ar fi putut măcar să-nțeleagă: era abia coborât dintr-o sferă argintie, cu aripile arse de un foc alb; ploua mărunt
Nu-l văzuseră by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/5251_a_6576]
-
unicul plop de pe insulă și parantezele două eclipse contrare, și cele trei puncte de suspensie marcând nehotărârea mea și-a lumii, și semnele diacritice ca burnița peste fântâni arteziene, și omniprezentul a-rond ca tălpile lui Yetti pierzându-se în zăpadă, și majusculele ca guler de blană alfabetului, și mândria teleghidată a prescurtărilor internaționale: SOS, INRI, BB, USA, etc. și romantica cicăleală a rimelor ca niște băbuțe care-și amintesc cum copiau în liceu de la vecinul de bancă, și incantațiile lettriste
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
răutățile, cară cerul sub capacul de plumb, peste tot ne saltă, poartă embrionul crescut în sacul de materie grea, dar 21 de grame de suflet ne ridică mai sus decât norii, sania ne poartă trupul și își pierde urmele-n zăpadă și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări arzând toate
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
ce tremură ca ierburile marine bătute de valuri eterice. Cad în explozii prin pădurea în flăcări. Trec podul invizibil. 21 de grame de suflet mă ridică mai sus decât norii, pe când sania îmi cară cadavrul și își adâncește urmele-n zăpadă, dar eu nu mai mă înșurubez în pământul cu morți. Și știu asta pentru că eu sunt peste tot și tu nu poți să mori, iubito, pentru că tu n-ai putea să dispari, mamă. Pentru că tu nu poți să mă părăsești
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
Ionuț Chiva ce am vrut noi, noaptea în troleele cu becuri verzi legănîndu-se bete printre maluri de zăpadă jegoasă, am vrut să dansăm singuri și să ne facem scandalul. dar ne-au prins cu băutură de-afară și ne-au dat afară. aplecați greu peste farfurie în bucătărie cu nasul în sos cu mîinile înroșite ce am vrut
unter den linden by Ionuț Chiva () [Corola-journal/Imaginative/5676_a_7001]
-
nume de ... Tu, până la urmă, cine ești, cine-ai rămas? Eu cine sunt, ce-am mai rămas? O mușcătură pe umărul unei zile de iarnă, o haită de amintiri pe umbra sângelui tău care lasă și acum urme adânci pe zăpadă... Vorba maestrului, lupului meu spiritual: noi nu mâncăm om înghețat! Nu știai că zăpada are amintiri? METODA OARBA A CONTEMPLARII Nu există decât un eveniment major în viața omului: convorbiri pe lângă absența vorbirii. Adio, voi, secretare care ați călărit dealurile
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
am mai rămas? O mușcătură pe umărul unei zile de iarnă, o haită de amintiri pe umbra sângelui tău care lasă și acum urme adânci pe zăpadă... Vorba maestrului, lupului meu spiritual: noi nu mâncăm om înghețat! Nu știai că zăpada are amintiri? METODA OARBA A CONTEMPLARII Nu există decât un eveniment major în viața omului: convorbiri pe lângă absența vorbirii. Adio, voi, secretare care ați călărit dealurile de la Hollywood până când din mașinile voastre de descris oase nu a mai rămas niciun
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
Dumitru Chioaru La chair est triste, hélas! - et j’ai lu tous les livres (Stéphane Mallarmé) Am mereu un vis: cărțile citite se năruiesc ca o avalanșă de zăpadă peste mine fugi - îmi spun - fugi departe! cărțile se năpustesc din toate direcțiile și-mi blochează drumul le iau în mîini dar mă-nțeapă îmi intră sub piele aleargă prin sînge prefăcîndu-se-n litere așa mi-am citit toată carnea împînzită
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]