251 matches
-
alunga înspre nord animalele în căutarea zăpezii, a frigului... Cum și ce mai era de vânat? Ghețarii îngustați, subțiri își luau adio, alunecând repejor către sud... Țărmul însuși, cândva cotropit de albul zăpezii, devenea secătuit de viață... Îl îneca nefireasca zăpușeală în molime și în moarte... Rubinele i-ar fi ajutat să se așeze mai spre sud, într-unul din satele cu peste o mie de suflete, de care auziseră nu de mult. Se dădu mai aproape de fiul ei, privindu-l
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
povestind, cât lungă-i ziua, despre buzele răscoapte nu-i pasă că și-a luat piua bătând apa-n ea cu șoapte Stele învârtesc din rochii, luminând paiete-n ceruri între ele sclipesc ochii răzvrătiți în adevăruri din a zilei zăpușeală fuge inima-mi snopită se ascunde cu sfială în a nopții carotidă luându-i pulsul fiindcă luna se sfiește să o facă ferind somnul meu întruna prea târziu să se desfacă... Fiecare noapte-i trează în a cerului văpaie fiecare
LUNA CÂNTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374806_a_376135]
-
de joi, afară soarele se ridicase de câteva sulițe , nici un nor nu umbrea azurul curat al cerului, frunzele uriașei sălcii pletoase, care trona, cu imensa-i coroană, jumătate din gardul curții, rămăseseră inerte. Căldura toridă își anunța venirea, deja era zăpușeală, totul încremenise așteptând văpaia ce avea să vină. Mă pregăteam, să merg la nuntă, un văr dulce se însura. Semnalele primite de la nevastă, erau , de respingerea invitației. Nu puteam refuza, era vărul meu, prietenul meu, îmi trebuia un motiv solid
FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, SAU O CĂSĂTORIE FERICITĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373959_a_375288]
-
știe ce ne doare, La el durerea-i un mister. Crăpată-i glia de arșiță, Se ofilesc legumele. Uscată e frunza de viță, Ne seacă-n râuri apele. Un pic de ploaie,de răcoare, Privind la cer noi așteptăm Azi zăpușeala este mare, Dar resemnați,o suportăm. De la noi Domnul și-a-întors fața Căci infractorii apărăm, Cu legi ei ne sufocă viața, Penalii hoți îi tolerăm. Și în guvern sunt mulți nemernici, Ce țara din nou au trădat. În Europa suntem unici
NEAMUL DAC,NU VA PIERI! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371893_a_373222]
-
greutatea inexplicabilă a picioarelor, ce refuzau să facă pasul necesar pentru a intra în ascensor. - Te simți bine? întrebă el, ușor amuzat de fâstâceala ei. Suferi de claustrofobie? - Nu, nu, nici vorbă! Căldura e de vină! A fost azi o zăpușeală în birou!... - Cum așa? Nu mi-a semnalat nimeni că aerul condiționat nu funcționează! ,, Încă o gafă! se apostrofă ea. De ce mă simt atât de slabă și cretină în fața acestui om?” - Probabil că nu s-au resimțit toți, așa ca
HAPPY VALENTINE S DAY de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372512_a_373841]
-
spun că există tot atâtea biserici vechi, multe dintre ele din perioada bizantină, încărcate de simboluri și fiecare având povestea ei de demult ... Soare, plajă și relaxare la Ayia Napa Fiind o zi foarte călduroasă de început de vară mediteraneană, zăpușeala care domnea peste tot ne-a întrerupt periplul printre vestigiile trecutului Ayia Napei, determinându-ne să ne refugiem pe una din plajele minunate de aici și să ne răcorim. Dar înainte de a ne stabili locul, am dat o raită pentru
AYIA NAPA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347897_a_349226]
-
dar și de milă, conduce silueta băiatului pană trece de colțul fabricii de mobilă abandonată în tranziție. I s-a părut ori chiar băiatul lui scump sărea într-un picior? Își șterge ochii cu mâneca roasă a hainei. De-atâta zăpușeală a transpirat. Sau... Referință Bibliografică: Puterea unei lacrimi / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 221, Anul I, 09 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
dar pe malul lacului Techirghiol, era multă lume și prin anomalia vieții, multe femei singure. Era în vara anului 2008. Masa de seară se servea de regulă între 18,oo-19,oo, așa că timp de plimbare pe răcoare era destul, iar zăpușeala de peste zi încă se mai simțea în camere. Bănci pentru odihnă nu prea erau libere, dar ici colo câte un loc se mai găsea. O briză ușoară aducea dinspre lac un aer umed cu gust de sare și o binemeritată
O IUBIRE PÂNĂ DINCOLO DE MOARTE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348273_a_349602]
-
dar pe malul lacului Techirghiol, era multă lume și prin anomalia vieții, multe femei singure. Era în vara anului 2008. Masa de seară se servea de regulă între 18,oo-19,oo, așa că timp de plimbare pe răcoare era destul, iar zăpușeala de peste zi încă se mai simțea în camere. Bănci pentru odihnă nu prea erau libere, dar ici colo câte un loc se mai găsea. O briză ușoară aducea dinspre lac un aer umed cu gust de sare și o binemeritată
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
dar pe malul lacului Techirghiol, era multă lume și prin anomalia vieții, multe femei singure.Era în vara anului 2008. Masa de seară se servea de regulă între 18,oo-19,oo, așa că timp de plimbare pe răcoare era destul, iar zăpușeala de peste zi încă se mai simțea în camere.Bănci pentru odihnă nu prea erau libere, dar ici colo câte un loc se mai găsea. O briză ușoară aducea dinspre lac un aer umed cu gust de sare și o binemeritată
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/348281_a_349610]
-
faptul că ea stă bolnavă singură în cameră, în timp ce ei se distrau în discotecă. Au ieșit la dans, însă Dalia tremura vizibil de emoție în brațele lui Ștefan. Acesta o întrebă contrariat: - De ce tremuri? Îți este frig pe o asemenea zăpușeală? - Nu, nu, nu mai face asemenea glume cu mine. Sunt foarte emoționată. - De ce? Doar am mai dansat amândoi. - Da, dar... - Doar că era un ring de restaurant unde predominau cei vârstnici ca mine și ca mama ta, pe când aici sunt
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
ÎNTÂIA Autor: Ion C. Gociu Publicat în: Ediția nr. 2323 din 11 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ogașul Popii ... Când a intrat pe izlaz, soarele se ridicase mult pe cerul limpede ca sticla. Și în ziua asta se aștepta acea zăpușeală la care sătenii îi ziceau vipie. Nu erau vite multe pe unde intrase ea și observase dinainte că pe Ogașul Popii nu prea veneau copiii. Părinții lor erau duși la muncă, iar ei se adunau în ceată, pe Poiana Mare
URMARE PARTEA ÎNTÂIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372059_a_373388]
-
an? N-apucai să tremur bine iarna trecută, că veni primăvara. Când se-ncălzi, întrebai pe fi-miu Mihăiță: Ce-i cu căldura asta, mă băiatule? Nu suntem în primăvară? Care primăvară, bă tete, că e vară, vară, cu atâta zăpușeală! Dar eu așteptai să vină ploile... că așa e primăvara. Înfloresc pomii, înverzesc grădinile... Când veniră ploile, zisei băiatului: Gata, mă, veni primăvara? Care primăvară, bă tete? D'acu' tre' să vină toamna. Acuș vine septembre! Ce să fac? Așteptai
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
gura plină a strigat la el: - Gata! Noi plecăm, tete! O să lipsim fo zece-cinșpe zile. Ai grijă de casă, de vaci, de porci, de păsări. Pune-l pe Ionică să le dea să mănânce la timp. Și apă, bă! Pe zăpușeala asta... Stai! Ai grijă și de Ionică. Așa cum este el...să nu facă vreo boacănă! Vezi vacile! Să le ducă dimineața la văcar. Urmărește-l! Și laptele, bă! Tu mulgi vacile, tu să-i dai cheag! Că Ionică...Ai grijă
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
care cineva scrisese “La revedere,scoală!"..... Mai avu puterea sa meargă pînă la banca de lîngă școală și obosită se așeză ca o umbră, tinînd în mînă coronița aproape ofilită și cele trei fire de crini luate pentru tovarașa dirigintă. Zăpușeala zilei de vară începea să pună stăpînire peste toate ,dar nu îi putea usca obrajii de pe care se prelingeau încet lacrimile ,direct in podul palmei. Sarafanul albastru îi devenise - dintr-o dată -foarte drag. Îl mîngîia domol și îi întindea o
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
tău. Și un fior dureros al neștiinței: că nu realizezi ce e cu tine. Paradoxul trezirii la realitate! Îl reeditezi cu pioșenie și sfială mergând În dormitorul ei: este timpul să te trezești și tu! E Început de vară, e zăpușeală, e plictiseală. Bunicii Își pregătesc cina lângă magazia de vară, pe un tăpșan proaspăt udat și curățat năbădăios cu mătura. Miros de pământ stropit, de găini, de rufe Întinse la uscat prin preajmă. Se pune masa, o masă joasă cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
această ipostază, indeterminată moral și „amorțind simțământul temerii de răspundere”, Aubrey de Vere adastă Într-un vertigiu voluptuos ce Îndeamnă la trăiri șocante și senzații rare, echivoce. Neliniștea nelămurită Îl chinuie, dar Îl și mulțumește ca o experiență insolită; În zăpușeala umedă a unei nopți stranii și grele, el pare agitat, vorbește „pripit și tremurat”, scuturat de friguri, deși se răsfrânge În sine, cu surâsul pe buze, cu „patimă și dor”. Portretul său fastuos constituie un fel de infrastructură ce ordonează
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
minte un gând exaltant: „Și dacă limba asta ar putea fi exprimată în scris?” Într-o după-amiază pe care o petreceam pe malul Sumrei, m-am surprins gândindu-mă la moartea Charlottei. Sau, mai degrabă, dimpotrivă, la imposibilitatea morții ei... Zăpușeala fusese deosebit de apăsătoare în ziua aceea. Charlotte își scosese espadrilele și, cu rochia suflecată până la genunchi, se plimba prin apă. Cocoțat pe una dintre insulițe, o priveam mergând de-a lungul râului. Din nou mi s-a părut că o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu mine, așa-i? Întrebă, uitîndu-se la mama și la Janice, care și-a scos andrelele și Își vede de Împletit. — Pozitive? ridică Janice privirea, Îngrozită. O, nu, draga mea. La mine a fost curată agonie. Douăzeci și patru de ore, În zăpușeala cumplită a verii. Nu doresc nici uneia dintre bietele de voi să treacă prin așa ceva. — Și pe vremea aia nu exista anestezie, ca azi, intervine și mama. Sfatul meu e să luați tot ce vă dau. — Dar puteți folosi și metode
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mea este voia Ta! Acapulco. Galionul care ne va duce la Manila e ancorat în golful ce sclipește încețoșat. Promotoriile de jur împrejurul golfului, precum și insulițele dinăuntru sunt acoperite pe de-a întregul de măslini. Față de ținuturile înalte din Mexico, aici e zăpușeală. Japonezii stau în barăcile fortăreței Acapulco. Toată ziua dorm ca dușii de pe lume. Ca și cum toată vlăguirea și istoveala îndurate atâta vreme s-ar fi năpustit asupra lor dintr-o dată, nu fac decât să doarmă buștean fără să iasă afară măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trimiți până la mine. Doctorul ieși pe verandă. Ușa batantă se trânti În urma lui. O auzi pe soție răsuflând zgomotos când ușa se trânti. — Iartă-mă, Îi zise prin fereastra cu storurile trase. — Nu-i nimic, dragă. Ieși pe poartă În zăpușeala de afară, apoi o luă pe cărarea care ducea la pădurea de brazi. În pădure era răcoare chiar și pe vremea asta. Îl găsi pe Nick citind la rădăcina unui copac. — Maică-ta vrea să vorbească cu tine, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În oraș și acum, că era deja Întuneric, se lăsase frigul și băltoacele de apă de pe stradă Înghețaseră pe la margini. La gară mai erau cinci curve care așteptau să vină trenul, șase bărbați albi și patru indieni. Era aglomerație și zăpușeală de la sobă și un fum rânced umplea Încăperea. Nimeni nu vorbea când intrarăm și ferastra de la ghișeul de bilete era Închisă. — Nu vrei să-nchizi ușa aia? spuse cineva. M-am uitat să văd cine vorbise. Era unul dintre albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Desigur. Și - continuă fetița - purtăm cu toții haine foarte ușoare, ca să nu ne fie foarte cald. Da. Și ce-i cu asta? Zice tata privind-o tare nedumerit. Atunci pe Tinuța de ce o lași să stea așa de gros îmbrăcată pe zăpușeala asta? Azi, Sorin și Sorina au ieșit, ca de obicei, în fața blocului lor, la joacă. Au privit jur-împrejur și, negăsind ce căutau, ochișorii lor s-au întristat pe dată. Unde-i Tinuța? Nu-i Tinuța! Sorinel, stai aici, cu ceilalți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tot el. Știu și eu? zice bunica. „N-o să plouă! șoptesc, din crengile lor, nepoțeii din livadă. Nu vedeți cum ne gâdilă crengile poznașul ăsta de vânt? Hi, hi, hi!” A fost tare cald azi! zice bunica. Da, a fost zăpușeală mare. Nici acuma n-a trecut de tot. Mie mi s-a făcut cam sete. Mă duc să scot o cană de apă din fântână, vrei și tu? „Stai, mai bine, aici și odihnește-te! Ești trudit tare. Iar, ca să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
răcoare. E bine. Din când în când adie un firicel de vânt. Atunci, frunzele pomilor și ale viței de vie, mângîiate de blânda lui suflare, șoptesc cu un glas pe care nu oricine îl poate auzi și pricepe! „Uf! Ce zăpușeală trebuie să fie afară, pe uliță!” „Da, e foarte cald, le răspunde Sorina. Acum, la amiză, chiar că e ca într-un cuptor. Parcă ar fi iulie, nu început de primăvară”. Iar tu ai rămas aici, unde soarele nu dogorește
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]