10,964 matches
-
obștii. Unde oamenii se salutau și se respectau, dar și când intrau în gurile mahalagioaicelor care forfecau totul, era vai și amar... O lume apusă, păstrătoare de frumuseți lăuntrice și de lumină de sine, ale cărei urme încă se mai zăresc pe ici pe colo, în ochii nepoților. Suflet românesc care nu ezită să plângă, să se emoționeze, să cânte, să dăruiască, dar și să lupte pentru adevărul lui. Aceasta e lumea Pieței Vechi, descrisă cu fidelitate de Ioan Gh. Tofan
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
bun ortoped din oraș, și toți doreau să fie operați și tratați de el. Peste noapte, picături de ploaie, ca niște cristale începură să bată în geam, dar dimineața soarele răsări fălos, ignorând ploaia care udase bine pământul, peste tot zăreai mici băltoace, dar nu mai conta, toți erau bucuroși că vor petrece în natura, poate ultima zi cu soare. -Sărut mâna, sper că nu sunt prea matinal, dar nu am vrut să pierdem frumusețea asta de soare și să vă
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1465667111.html [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
oglinzilor”. Se întinse să se sprijine de brațul colegei sale. Era atât de epuizată de toate acele emoții trăite în compania oglinzilor, că nici nu mai avu puterea să o întrebe cine era bătrâna aceea deformată pe care i-o zărise alături, privind trecător într-una din oglinzile ei preferate. Referință Bibliografică: OGLINZI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1362, Anul IV, 23 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1411441375.html [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
Toate Articolele Autorului Suave flori, iubite lăcrămioare, Podoabe-alese ale primăverii, Ivite-n umbra unui codru-adânc, În leagănul tăcerii. Înlăcrimate-n pur argint, Eu văd în voi lumina radioasă Chemându-mă pe calea gândului, acasă... Privind la voi, pe mama o zăresc Cu ochii blânzi, cu chipul îngeresc Și-n ochi o lacrimă-mi răsare, Și lacrima se contopește-n floare. Pe când eram micuță, la vatra părintească, V-am răsădit, adeseori, în glia strămoșească Cu mama ce vă-ngrijea duioasă. Apoi, când
LĂCRĂMIOARE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1460505400.html [Corola-blog/BlogPost/368951_a_370280]
-
aceasta după răsăritul soarelui și reveneau aproape de apus. Mi-am pregătit sculele, fiind singurul care mă ocupam de acest lucru, căci iubita asculta muzică la radio, întinsă pe scaunul mașinii, lăsat în poziția de dormit. Lumina zilei începea să se zărească binișor, ceea ce avantaja aranjarea locului de pescuit, dar nu și pescuitul propriu-zis. Fără lanternă nu puteai să descurci forfacurile strânse în grabă pe lansete. Timpul trecea repede, eu mă grăbeam să mă găsească zorile pregătit, cu toate că simțeam din plin oboseala
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
despărțeam cu tristețe de clipele plăcute ale unei scurte perioade, plină de trăiri intense și nebunești. Trenul s-a pus în mișcare, iar eu mergeam pe lângă el, continuând s-o privesc pe Miruna în ochi, până când nu s-au mai zărit, nici lacrimile noastre, nici mâinile fluturând de rămas bun... Ducea cu el toată amărăciunea și tristețea mea, căci pierdeam din nou un diamant prețios, care strălucise în viața mea un scurt timp și-mi dăruise un dram de fericire... Referință
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
în frunte pe Tarnita, copila cea mică a lui Comanus cel Bun. Tarabostele cu ceata lui de luptători viteji se așezară pe dealurile din jur, așteptând pe romani. Și nu trecu multă vreme că departe, după dealurile de lângă apa Uzului, zăriră flăcări și fum, semn că toți dacii de acolo fuseseră măcelăriți de romani. Și prin fumul ce urca spre cer se vedeau cohortele de soldați înaintând către ei. În acest timp, Tarnita, cu femeile și copiii ajunseră la peștera care
POVESTEA TARNIŢEI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1407265509.html [Corola-blog/BlogPost/343247_a_344576]
-
măcelăriți de romani. Și prin fumul ce urca spre cer se vedeau cohortele de soldați înaintând către ei. În acest timp, Tarnita, cu femeile și copiii ajunseră la peștera care era într-o văgăună din vârful muntelui de abia-i zăreai fundul. Și acolo, rostind Tarnita niște vorbe, porțile peșterii se deschiseră și intrară cu mic și mare, om sau animal de casă, în adâncurile pământului. Jos, lângă cetatea, lupta era în toi. Mulți romani au pierit de săbiile și săgețile
POVESTEA TARNIŢEI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/leonid_iacob_1407265509.html [Corola-blog/BlogPost/343247_a_344576]
-
numele mic...Du-te de vezi dacă-i frate-tău...". Și în timp ce rușii care-i însoțeau fumau "în ștafetă" o țigară ieșită din manufactura ambulantă a unui soldat român, căruia îndeletnicirea aceasta sporadică îi era leac de alinare, Manole își zări fratele. "...Badiță Nică!...". Atât putu rosti sergentul, căci îl gâtuia plânsul, ca și pe frate-său, cu care nu se mai vazuse de trei ani. Acum se întâlniseră, dar aveau itinerare diferite. Ce era de făcut, ca frații să rămână
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
sută de ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții îi plecaseră la război: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși acasă!". Prin colbul uliței, stârnit de hârjoana inocentă a câtorva copii, ochii împăienjeniți de-atâta plâns zăriră două siluete, apropiindu-se agale și sprijinindu-se una pe alta. Nu recunoscu în cei doi pe fiii ei, dar era încredințată că nu puteau fi alții. Dumnezeu nu putea ignora puterea credinței acestei mame din Miroslăvești. Și așa a
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1430309672.html [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
l-am făcut când am ajuns a fost să văd dacă nu cumva bătrânul acela cu riduri adânci căruia toți îi zic Soroș e în Piață să plaseze sub zgarda lui Grivei dolarii câștigați speculativ la bursă. Nu l-am zărit. Am văzut, în schimb, altceva. Oameni de toate vârstele, părinți cu copii pe umeri, tineri ținându-se de mână și chiar bătrâni „frumoși și liberi”, care nu-i urăsc pe tinerii omonimi. Pe ei am insistat să-i întreb ce
Eu i-am văzut pe bătrânii frumoși și liberi din Piață. Plus o întrebare pentru premierul Grindeanu: vreți să fiți premierul lui Șefu’ sau al tuturor cetățenilor? by https://republica.ro/eu-i-am-vazut-pe-batranii-frumosi-si-liberi-din-piata-plus-o-intrebare-pentru-premierul-grindeanu-vreti [Corola-blog/BlogPost/338260_a_339589]
-
intangibilă la o primă vedere. Aș fi vrut să-i adresez câteva cuvinte, dar un nod mi se pusese în gât, determinându-mă să păstrez o tăcere care deveni, în scurt timp, o povară aproape insuportabilă. În clipa aceea am zărit, la circa o sută de metri în față, obiectul acela rotund, strălucitor și zburător, după care îmi pierdui instantaneu cunoștința. Miracolul. ***************************** M-am trezit într-un aparat ciudat care zbura la mică înălțime deasupra unui oraș imens. Primul meu gând
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1480543539.html [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
am văzut-o făcându-mi semne cu mâna, știam că voi opri. Urcă lângă mine în mașină, instalându-se tacticoasă, cu un zâmbet fermecător pe buzele-i pline, spunându-mi cu o voce sonoră, dar delicată, să pornesc. Apoi am zărit obiectul zburător rotund, fără aripi. O nouă șansă ! Referință Bibliografică: IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2162, Anul VI, 01 decembrie 2016. Drepturi
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1480543539.html [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
Talestri, vădit marcată de incident. Ce oameni iresponsabili mai sunt și ăștia, tulbură o seară atât de frumoasă, într-un loc atât de liniștit. -Oamenii se mai și grăbesc! se auzi vocea unui bărbat. Amazoanele își întoarseră privirea și îi zăriră pe cei doi călăreți apropiindu-se. Erau doi bărbați, bine făcuți, probabil din Babilon după însemnele de pe haine și accentul sumerian. -Cât de tare te poți grăbi într-un asemenea loc?! îl apostrofă Liliana pe soldatul care vorbise. E loc
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1403958119.html [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
o coloristică superlativă scenei și ecranului din partea actriței Tora Vasilescu. A fost și este atât de frumoasă în înfățișarea fizică încât privitul ei n-a fost oprit decât orbilor, a fost și este atât de frumoasă spiritual încât tocmai orbii, zărind la ea lumina minții, exemplifică faptul rar de a fi învinși fără a fi înșelați, azi și de mult timp, de când în România, aceasta e numai o istorie! „Hangiul din Ravena, vicleanul, m-a-nșelat: Cerut-am vin cu apă, și mi-
TORA VASILESCU LIBERTATEA ŞI ROBIA DE A IUBI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1425751158.html [Corola-blog/BlogPost/350054_a_351383]
-
Acasa > Strofe > Amintire > REMEMBER Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Privesc în oglinda vieții Prin perdeaua tinereții Și zăresc viața-mi trecută Mâna...fluturându-mi...mută. Clipe fără de uitare Clipe vesele și-amare Trec prin mintea-mi amorțită Tremurând pleoapa-mpietrită. Lacrima, perlă de ocean Lin alunecă...în van Lăsând brazdă pe obraz Dantelând obrazu-mi tras. C-o mâna
REMEMBER de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1462821816.html [Corola-blog/BlogPost/369951_a_371280]
-
de la ora șase. M-am sculat cu noaptea în cap, crezând că adepții lui Kamoho sunt, cel puțin, matinali. Din păcate, nu numai aceștia, dar și ceilalți par să mă contrazică. E aproape nouă și, în afară de Thomason, pe care-l zăresc ieșind aproape de opt, nu mai văd pe nimeni. Așteptarea are însă și părțile ei bune. În primul rând, mi-a dat ocazia să admir pentru prima oară live răsăritul. A fost de-a dreptul tulburător. Nu apucase să se arate
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1494173990.html [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
nu porți haine arăbești? - Nu ne permite regulamentul, sir! - Înțeleg, dar am văzut adineauri câțiva pe punte! - Călătorii au voie. - Și sunt mulți? - Vreo douăzeci. Nu mai insist, iar omul pleacă grăbit să-mi aducă prânzul. La scurt timp mai zăresc doi musulmani ieșind de la numerele 18 și 19. Îl sun din nou pe Thomson și-i spun, inclusiv ce aflasem de la majordom. - Eu am numărat vreo șapte până acum! Interesant ce-mi spui! Ar mai trebui să apară vreo șase
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1494173990.html [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
de câte o creangă, ajungând astfel aproape de orașul de sus. Acolo totul era neatins.” Intervine apariția tanatologică, proprie spațiului fantastic în universul paralel creat: „Când am crezut că totul a luat sfârșit, în prag se ivi un tînăr care mă zări, fixându-mă cu privirea...Cu un zâmbet de adolescent încerca să se apropie cu vocea tremurândă... Domnișoară Maria? Nu vă deranjați! Sunt deprins să mă descurc singur.” Timpul poate fi anulat, oglinda realității devine poartă între personaj și iluzie, iar
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1428291389.html [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
ea nu găsea nimic de lucru, pentru că pur și simplu nu știa să facă nimic... aproape nimic. Privi din nou spre masa la care se așezase asistenta. Bărbatul din fața ei asculta absent, plimbându-și privirile de-a lungul terasei. O zări pe Vasilica și îi zâmbi. Fata își duse repede mâna la părul prins în coadă, verificând dacă nici o șuviță nu ieșise din elasticul scămoșat, după care îi zâmbi și ea. Știa că era drăguță, așa că nu fu mirată când, după
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
înălțare ale poporului român, de la Mircea,Vlad, Ștefan sau Mihai Viteazu, atât de fericit exprimată de George Coșbuc în poezia Pașa Hasan. Cel ce întrupează sufletul și speranțele neamului trebuie să fie primul pe câmpul de luptă: Pe vodă-l zărește călare trecând/ Prin șiruri, cu fulgeru-n mână./ În lături s-azvârle mulțimea păgână./ Căci Vodă o-mparte, cărare făcând, / Și-n urma-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,/ oștirea română. Această sarcină uriașă, mult peste puterile omenești, plină de înălțare și
EDITURA VIRTUALĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1423573438.html [Corola-blog/BlogPost/380963_a_382292]
-
lege a firii învăluită în visele tăcerii și bătăile inimii așa cum azi vezi cocorii și mâine au dispărut dincolo de nori într-o icoană a bunicii un înger peste un pod de lemn avea aripi dar pe niciun mal nu se zăreau nici părinții nici bunicii 22.02.2015 Referință Bibliografică: între dragoste și moarte / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎNTRE DRAGOSTE ŞI MOARTE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/radu_liviu_dan_1424594141.html [Corola-blog/BlogPost/376244_a_377573]
-
-se și ieși repede în pridvor. Așteptă aproape o jumătate de oră cu sufletul la gură, dar zgomotul dispăruse de mult. „Nu-i semn bun!” - își zise cu amărăciune. Urcă pe scară în fânar, sperând că de la înălțime îl va zări pe Pătru undeva pe coline, la liziera pădurii. Din depărtări un punct se apropia vijelios de sat. Bucuroasă bătu din palme ca o fetiță: - El este, iubitul meu soț! Dar nu termină vorba că o musculiță îi pătrunse în ochi
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416383706.html [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
gândi animalul. „Băi stăpâne, tare aiurit mai ești! Ce cauți este legat de șaua mea! Ia odată povara asta de pe mine!” Bărbatul uită de lădiță, în aceste momente fiind preocupat de dispariția Elenei. Derutat, ieși pe poartă și deodată își zări soția în fânar ridicându-se încet și frecându-se la ochi. Rămase o clipă locului înmărmurit, întrebându-se ce căuta acolo, apoi din câteva salturi fu lângă ea. - Vai de mine, e dimineață! - exclamă Elena buimăcită. Dar ce-i cu
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416383706.html [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
văzute nu numai cu ochii, ci și cu sufletul, trăind fragmente de viață refăcute ca din cioburile cu care se încheagă întregul. Din câteva creionări reface imagini care îți crează inefabila iluzie a eternității, asemenea unui abur prin care poți zări veșnicia. Nu de puține ori, însemnările sale au trezit în mine nostalgia duminicilor în care urmăream la TV emisiunea lui Aristide Buhoiu, "Drumuri europene". Lectura acestui volum mi-a amintit cum îmi sărea inima în sus de bucurie când auzeam
MILENA MUNTEANU – „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 by http://confluente.ro/Elena_buica_milena_munteanu_elena_buica_1360415350.html [Corola-blog/BlogPost/351862_a_353191]