944 matches
-
o împuțită!“ La auzul acestei măgării, al acestei erezii ce răbufnește pe coridoarele blocului în care maică-mea își dispută cu alte douăzeci de evreice titlul de sfântă patroană a sacrificiului de sine, nu-i mai rămâne decât să tragă zăvorul dublu la ușă. Ăsta-i momentul în care încep să bat cu pumnii, ca să fiu lăsat înăuntru. Mă trântesc în genunchi pe preș ca să-mi cer iertare pentru păcatul săvârșit (și iar mă-ntreb, care o fi acesta?) și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vadă fața palidă și bătrână. Observă că doctorul avea sânge pe mustață. De după colț se auzeau voci și fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fata constată că nu avea timp să se decidă. Dr. Czinner stătea așezat, cu spatele rezemat de o ușă de lemn cu zăvorul tras, iar ea Îl târî Înăuntru și Închise iarăși ușa, dar se temu să tragă la loc zăvorul. Cineva trecu alergând, un motor tuși, apoi acesta porni și se tură și distanța Înghiți zgomotul, transformându-l Într-un murmur. Adăpostul nu avea ferestre. Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adevărat. Nu știu nici măcar dacă mai cred în mine însumi. În seara asta Helen mă duce cu mașina la magazinul de antichități, depozitul unde mutilase atâtea piese de mobilier. E întuneric și depozitul este închis, dar atinge cu mâna un zăvor și spune o scurtă poezie, iar ușa se deschide încetișor. Fără nici o alarmă. Nimic. Hoinărim prin hățișurile labirintului de mobile, pe sub candelabrele întunecate, fără fire. Lumina lunii pătrunde prin acoperișul vitrat. — Vezi cât e de ușor? zice Helen. Putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
eu s-ar putea să mă pripesc din nou, nu? La naiba cu tot orgoliul tău!" M-ai înțeles greșit murmură Paula. Bine, lasă, amîndoi sîntem nervoși. Eu nu, că nu aștept pe nimeni spune Paula simplu, răsucind cu calm zăvorul yalei. Nici chiar pe mine? Asta o hotărăști tu. La revedere! Pașii grăbiți ai bărbatului pe culoarul lung o înfiorară pe Paula, făcînd-o să se simtă umilită, dar și meschină în același timp. De mult își zice, mai ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umplu golul interior cu pasiunea pentru teatru... Nu!... Imposibil! De ce să-mi pară rău pentru Mihai?! Nici nu cred că mi-a făcut curte. A fost mai degrabă politicos, știind că voi juca în piesa lui." Aura încuie compartimentul, răsucind zăvorul, stinge lumina, să nu poată fi văzută de pe culoar, că noaptea o femeie singură într-un compartiment atrage întotdeauna privirea și încurajează pornirile, apoi își reia poziția de mai înainte, visînd la locul cald de acasă, din fotoliul așezat în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l aruncă pe masă, grăbindu-se să părăsească bucătăria. Ajungînd în sala restaurantului, îl zgîlțîie pe Radu, arătîndu-i spre ceas că-i ora șase, apoi pleacă în fugă spre grupul sanitar. Blochează ușa de la intrare cu un scaun, încuie cu zăvorul ușa cabinei, se apleacă spre ovalul porțelanului alb și aruncă din el, aproape înecîndu-se, tot ce are în stomac. Trage de mai multe ori apa, se spală îndelung pe mîini la chiuveta de pe sală, se șterge cu batista și vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oglindă. Pe ușa de sub tăblița cu TOALETĂ scria, cu litere de mînă, VĂ ROG ȚINEȚI ACEASTĂ UȘĂ ÎNCHISĂ. Și lumea se conforma. După zgomotul apei trase și Înainte ca pașii să urce iar treptele, intervenea mereu barajul unui clic de zăvor tras. În ziua În care s-a pogorît brusc liniștea, mai asurzitoare decît orice clic, dintre apa trasă și pași, mă aflam În colțul din spatele boilerului. Am știut imediat ce s-a Întîmplat și, În noaptea aia, după ce s-a Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prindă pe amîndoi, deși poliția nu te caută pe dumneata. Vino cu mine, plecăm chiar acum! — Bine! — Dacă nu cumva o fi prea tîrziu... oamenii ăștia par să-și calculeze precis toate mișcările. Rowe merse În vestibul și, trăgînd Încetișor zăvorul, deschise puțin ușa, apoi o Închise la loc, fără zgomot. — Adineauri mă gîndeam cît de ușor trebuie să fie să te rătăcești Într-un asemenea hotel, pe coridoarele astea lungi... — Da? — Dar noi n-o să ne rătăcim, căci la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Și ce fac personajele tale? Stau la taclale. Ce să fac eu cu asta? Ar trebui să rescrii. Și mai ieși și tu din cochilie, mai dă interviuri, bagă-te... Dacă stai în turnul de fildeș, n-ai decât, trage zăvoarele. Poate-i și bine acolo, dar să nu te plângi că nu te vede și nu te aude nimeni. Ce vrei? Să-ți bată la ușă, să te invite, să-ți facă ploconeli? Știi vorba ceea, dacă ești așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
balansoarele, totul e neschimbat, cu excepția faptului că tata a pus X-uri mari din bandă izolatoare pe interiorul tuturor geamurilor. Mașina mamei nu e pe aleea din fața casei, unde o parchează de obicei. Mașina e încuiată în garaj. E-un zăvor mare pe ușa din față care mi se pare că nu fusese înainte. Pe poarta principală e-un anunț mare cu „Câine rău“ și altul mai mic care informează despre prezența unui sistem de alarmă. Când ajung acasă, mama îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aș fi deschis. — E din cauza luminii puternice dinăuntru, zice. Actele de violență antigay au crescut cu sută la sută în ultimii cinci ani. Tata ajunge acasă și-și parchează mașina la jumătate de cvartal distanță. Cheile lui zornăie în noul zăvor din exterior în vreme ce mama împietrește în ușa bucătăriei, ținându-mă în spatele ei. Cheile se opresc și tata ciocănește, trei pocnete rapide, apoi două rare. — Ăsta-i ciocănitul lui, zice mama, da’ uită-te totuși pe vizor. Tata intră, aruncând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sus. Guvernul simțea că îi fierbe cazanul sub picioare și pentru că nu vor să se dea jos de pe el, să lase aburii să se împrăștie, măcar pentru o vreme, vor să-l ferece, să-l țină strîns cu lăcate și zăvoare. Și pentru asta sînt în stare să-l aducă pe domnul Caraiman să stea cocoțat chiar pe vîrful capacului într-un echilibru atît de precar, încît ei să fie singurii care să stăpînească țopăiala, doar cheile zăvoarelor se aflau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu lăcate și zăvoare. Și pentru asta sînt în stare să-l aducă pe domnul Caraiman să stea cocoțat chiar pe vîrful capacului într-un echilibru atît de precar, încît ei să fie singurii care să stăpînească țopăiala, doar cheile zăvoarelor se aflau la ei, de vreme ce ei le-au închis. O garanție grozavă a perpetuității lor la guvern. După ce încing singuri focul sub cazan trebuie să arate că ei sînt singurii care pot ține capacul închis. Ca pompierii care dau singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
credeam că o să reziști atîta vreme. Se pare că ai o imaginație, cum să spun, o imaginație destul de... disciplinată. Ca orice militar, disciplinată și obsesivă, nu?" A zîmbit iarăși, ochii revenind la culoarea știută, strălucind iar, ușa a pocnit în zăvor și el a rămas năuc, nepricepînd despre ce vorbește. Oricum, vizita i-a priit pentru că multă vreme n-a mai visat-o pe domnișoara K.F. Somnul îi era ocupat cu un coșmar în care îi vedea pe cei doi ofițeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toate vizuinile. În timp ce alerga nebunește se întreba: Unde nu mi-a trecut prin cap să mă pitesc vreodată?" Deschise portița de la grădină și văzu magazia. Se opri o secundă, respiră adânc și fără să stea prea mult pe gânduri trase zăvorul. În bezna din interior se născu pe neașteptate o oază de lumină. Stive de lemne, lăzi și cutii deslușiră misterul averii doamnei Cloanța. O scară veche stătea rezemată de unul din pereți. Luana păși cu emoție înăuntru. Se gândi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o noapte de revelion, îmbrăcată în rochița de barchet cu picouri, cu paltonul pe umeri. Oare ce-o fi gândit în clipa când a așezat căldarea pe suport, sub firul de apă abia prelins din cișmea, cum trăsese, cu precauție zăvorul la poartă și cum pășise în strada unde era așteptată? Era o sanie? Poate era o sanie care i-a făcut plecarea ușoară, trecerea pe nesimțite către viața de dincolo, un miraj pentru ea ce-o făcea să-și piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind pietrișul. Motorul se opri. Se auzi o portiera închisă cu un bufnet amortizat. Eleanor țâșni spre vestibul și trase zăvoarele de la ușă din față. Cand o deschise, în prag îl zări pe Șam Sharp. — Doamne! Numai la tine nu m-aș fi gândit! spuse ea. — Știu, e-ngrozitor de devreme, dar... — Intra, îl pofti ea, deși nu pe cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Scout? — Delicios. — Așa că ți-ar fi mult mai rău de unul singur decât mi-ar fi mie, dacă te-ai hotărî să dispari. Ce crezi? Tăcerea fu singurul răspuns care veni dinspre cușcă. — Bine, acum o să deschid ușița. Am tras zăvorul și-am deschis ușița. După un moment, corpul mare și roșcovan al lui Ian păși afară, precaut la început, apoi, uitându-se în jur cu expresia aceea gen - mișto - pe care o au tații atunci când se uită la noile mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lemn proaspăt și podele vechi, rafturi, plinte, stinghii, pervazuri, părți din panouri de ușă etc. Unele scânduri erau vechi și fosilizate sub straturi de vopsea albă, scorojită, unele găurite și marcate de locurile unde s-au aflat cândva cuie și zăvoare, și altele noi și mirosind a rumeguș dulce, zemos. Au fost incluse și bucăți de plăci dure, placaj și plăci aglomerate, însă mare parte din planul podelei era alcătuit din podele lemnoase. 2. Cutii. O mare porțiune centrală, dreptunghiulară, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o culegi pe lună plină și-n miez de noapte. Cam înfricoșați de moroi, cu luna dodoloață bătîndu-ne fețele, strîngeam din cimitir, bolborosind un descîntec din G. Dem. Teodorescu, un braț de... mărarul calului. Firește, nu deschidea nici o broască, nici un zăvor. Era un băiat cu un comportament destul de contradictoriu. Cînd plin de bunăvoință și protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se afunda mereu în visare, cu gîndul dus dincolo de dunga orizontului. Mai ales după ce ne străduiam să descifrăm semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de zgardă, sub supravegherea voyeuristă a motanului. Mișu Negrițoiu vede că-i protejat, coboară calm și se răstoarnă în stratul de cimbru. Cimbrul e afrodisiac pentru pisici. Avem o plantație întreagă. Lasă-l în pace, Tano. Închid cu dificultate poarta. Zăvorul, complicat pentru mîinile mele neîndemînatice, Iordan l-a montat. Mă mai uit o dată de-a lungul drumului. De ce-oi fi avînd speranța asta (de la Mancha) c-o să apară? Dar n-a fost dragostea mea o așteptare a ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe care Poștașul i-o strecoară pe sub ușă, și simte că e din nou în pragul unei crize de nervi care o să-i dea palpitații. După cîte servicii mi-ai făcut, nu mă poți refuza chiar acum, îi spune trăgînd zăvorul, deschizînd larg ușa, poftindu l înăuntru. Dacă insistați, o să intru pentru o clipă, dom’ Colonel, zice Poștașul întorcîndu se din drum, scoțîndu-și geanta de pe umăr, pășind sprinten în holul apartamentului. Cred că sînteți curios să aflați ce mai e pe-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
avea de făcut. Și ce dacă stînga nu va ști ce face dreapta? Conflictul se va stinge atunci cînd își vor da seama cu toții că am acționat în folosul ambelor tabere, încercă să-și pună gîndurile în ordine. — Trageți bine zăvorul, se aude din nou vocea Părințelului prin beznă în direcția ultimilor revoluționari care intră, și aveți puțină răbdare pînă fac rost de două trei lumînări, le spune. Cele două uși trosnesc din nou, se aud și pașii Părințelului care se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ridica câte un zid. Petru se înconjura de cercuri concentrice proiectându-se în același timp în afara lor. Zidul oferă un fel de izolare cu acte în regulă. Nimic mai paranoic decât să te simți proprietarul unei delimitări. Gata, am tras zăvorul, aici intră doar cei ce știu să bată și bați, și-ți deschizi, și bați, și-ți deschizi. Faci câțiva pași până la poartă, te întorci, apoi privești urmele satisfăcut că și la tine a venit cineva în vizită. Dincoace de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]